joi, 3 aprilie 2008

Iaşi (V)

Aşa. Am dormit azi ca porcul, miclowan s-a trezit cu mult timp înainte şi-a şi postat primul despre atentatul la cultură şi despre torturile la care am fost supuşi.

Aseară, când am ajuns în odăiţa primitoare a lui miclowan, am simţit mai mult decât oricând nevoia de cultură pentru a reechilibra balanţa dezechilibrată.

A fost o seară aprigă în care miclowan a fost agresat fizic de un membru al speciei zuzuliene, specie pe care Lorin Fortună, cu tot patosul său, continuă să o ignore. Reprezentantul zuzulienilor din For Fun s-a manifestat a nu ştiu câta oară într-un mod pe care eufemistic l-aş numi reprobabil.

Şi, sub ameninţarea unei priviri mai tăioase decât a lui Ştefan în binecunoscutul episod numit Dumbrava Roşie, am fost obligat să afirm că reprezentanta zuzulienilor s-a calmat de la o vreme, se comportă normal, ba chiar că are un temperament mai mult decât ardelenesc într-o mare a agitaţiei umane.

Să revenim însă la ce ne doare.

Fusesem invitat de câtre acelaşi zuzulian la karaoke. Pentru a trece sub cortina uitării acel episod în care am fost la un pas de a avea înfipt un cuţit în gât uite colea, în faţă la Cuza.

Deci am fost invitat. Vii la karaoke. Atât. De parcă vestitul karaoke ar fi fost o axă a lumii, un al treilea pol. Cum ajung, cu ce ajung, unde se află? Cui pasă? Of, viaţa meaaaaa. Noroc de Pinky care a vrut să facă un bine şi-a sfârşit prin a fi blamată...

Dar am ajuns. În For Fun. Aspect de metro, de depozit en-gros, de hală de carne. Un săloi imens cu bowling, mese de biliard etc.. Până acum totul e OK.

Ne-am luat cu greu o bere. După care mi-am rotit privirile in jur. Părea fiţoşesc. Pe tavan erau culori roş-albastre, lumina era departe de a fi difuză. Nişte nefericiţi cu voci chinuite şi, după cum afirma şi miclowan, chinuitoare, îşi etalau talentul muzical. Dar peste asta se putea trece.

Însă, la un moment dat, a început preludiul. O intensă mângâiere fonică pe bază de acorduri arăbeşti. Moment în care o serie întreagă de femei s-au ridicat de la mese şi-au început să-şi agite cururili, şuncili, ţâţili, burţili şi tot ce mai aveau ele demn de agitat.

Şi peste asta se putea trece. Dar ne-au mirosit, caraliii. Au simţit că miclowan, Younes şi Cufuritul sunt prin preajmă. Şi-au pornit urgia. Au pus MANELE! Masculii cu burlan în frunte s-au ridicat cu tot cu vestitele lor costume specifice culturii maneliste, adică tricouri deschise la culoare asortate la burtă, şi-au început să danseze cu gagicili. 

Era o strofocare de nedescris. 

Figuri extaziate sau suferinde la versuri cu duşmani, frământări de 
organe, de zorzoane.

Şi totul culminând cu un... TRENULEŢ!

Trenuleţ pe manele!

Am înghiţit cu largi înghiţituri ultima jumătate de bere şi toţi trei nefericiţii (plus Pinky) am zbughit-o cu largi paşi spre larga lume de afară.

Pinky, pentru asta va trebui să bei. Păcatele nu se curăţă decât cu alcool.

Iar eu va trebui să beau ca să-mi curăţ păcatele faţă de miclowan pe care l-am convins la beţie să meargă şi el aseară în For Fun. Pentru că el, săracul, suflet pur, avea un feeling.

Şi cum camarazii de front şi de urgie nu se uită niciodată, miclowan şi Younes pot să fie siguri că vor sălăşlui în amintirea mea pe vecie.

4 comentarii:

alecs spunea...

sa inteleg ca v-ati distrat romaneste :D

Adina spunea...

In sfarsit ne-am intalnit. Incantata de cunostinta!

Lyna spunea...

:))))))))) ... Doamne ce aventuri salbatice aveti :-? si dureroase daca ma gandesc ... :)) ...

Pinky spunea...

Hardly wait...:D