duminică, 20 aprilie 2008

3 în 1, s-avem şi pentru mâine

Faptul că am lipsit ieri e un semnal de alarmă cât se poate de serios, asta înseamnă ceva, înseamnă că devin o persoană ocupată care nu mai are timp de activităţi frivole. Asta dacă privim de sus în jos faptul relativ obiectiv conform căruia am lipsit din blogosferă, mai mult sau mai puţin nemotivat.

Că dacă sucim problema cu curu-n susul cucuruzului, aflăm că, de fapt, sunt o persoană care-şi organizează timpul relativ prost, ca să nu zic prost de-a binelea, şi care, pe deasupra, mai are si dureri de ochi, fir-ar mama ei a dracului de cafea în trei culori din Grozăveşti.

Nu ştiu mâine ce voi face, aşa că împuşc astăzi trei iepuri. Trei iepuraşi. Mici.

1. Noi, românii, avem un Adrian Diaconu. Pentru necunoscătorii care se roagă la Becali înainte de culcare, Adrian Diaconu e un boxeur care a căştigat aseară titlul de campion mondial interimar la categoria semi-grea. MONDIAL, băi! Deci un sportiv român de cinci stele. Iar boxul e doar unul din multele sporturi la care excelăm, noi, românii.

Dar nu ne interesează. Ce contează că băiatul ăla de aseară face o reclamă ţării de zece ori mai valoroasă decât acea teribilă porcărie numită "Fabulo Spirit" (a se citi "şpriţ"). Contează că Fabbiani (care nici nu-i român) a înscris un gol la fentă (frumos, n-am ce zice, dar cam atât), contează ce zice boul ăla de Becali, contează ce zice Mureşan care nu-şi dezminte tagma, contează ce-au făcut păpuşarii ăia de stelişti în acerba luptă pentru titlu, contează că nu ştiu ce mare fază e discutabilă şi se dau toţi cu bostanii de pereţi că a fost sau nu penalty.

Iar ştirea cu Diaconu, imediat după disputarea meciului, e undeva în colţ, jos, atât pe site-ul Gazetei, cât şi pe cel al ProSportului. Iar în prin plan, Mureşan ne spune nouă ceva. Să vă ... în ... de ... cu fotbalul vostru.

Răbdare, îndată o să ne şuşu pe noi când o să fim ciuca bătăilor la CE de fotbal, dar o să ne mândrim nevoie mare că măcar ne-am CALIFICAT (adică ne-am câştigat şi noi dreptul să jucăm miuţa la un campionat european).

2. Mă autoproclam, prin mila lui Apollo (nenea ăla în fundul gol cântând la harpă), capul jihad-ului cultural împotriva popilor creştini (nu a creştinismului!!!). Căci, dacă mai aud multe povestioare în care popii-şi dau în stambă pe unde-apucă (şi pe unde n-apucă ei, drăgălaşii noştri inculţi şi rigizi, atenţie, eufemism), pun de-un catharsis ad-hoc şi practic o strangulare a la jujitsu cu prima sutană care-mi iese în cale.

3. Ce fac poliţiştii noaptea, când umblă ei aşa, cu girofarurile aprinse, în misiune fiind? Păi.

S-o luăm pe acte, ca la teatru.

Unu. Se plictisesc.

Doi. Văd un şobolan.

Trei. Coboară din maşină, se apropie cu precauţie ca nişte vajnici miliţişti...

...pe fundal e muzică de suspans, ceva gen Hans Zimmer...

...şi-l lovesc.

Patru. Şobolanul se oftică şi dă să sară. Interesant e că sare, invariabil, la ouă (sau la ouţe, că vorbim de miliţişti). Deci un animal deştept, dar asta se ştie deja.

Cinci. Miliţistul e antrenat, ştie mereu la ce să se aştepte şi-l ia din vole în plină săritură.

Şase. Fac poze şobolanului răscrăcărat şi plecat în lumea de dincolo.

Şapte. Se laudă la secţie cu activitatea pe care au avut-o, veghind la bunul mers al cetăţii pe care o au în pază şi la bunăstarea psihică a cetăţenilor care le suportă aroganţa şi care muncesc ca să-i plătească pe ei, stimabilii-domni-retarzi-miliţişti.

Informaţia e "pe surse".

Un comentariu:

Simona spunea...

deci tu nu intelegi!
daca sobolanul speria vre-o batranica aflata in trecerea ei spre casa si murea?
politistii au actionat in folosul cetatenilor!
:-j
nimic nu stii :)) =))