marți, 25 martie 2008

Şocuri cu iz de tutun

Gara de Nord, aşteptare, un prieten lângă mine c-o ţigară-n gură şi-un pachet în buzunar. Un ţigănaş murdar până-n vărful urechilor (intuitiv vorbind, şi-n ele), cu părul vâlvoi precum era al meu anul trecut în aceeaşi perioadă, stă la trei scaune distanţă pe una din minunatele banchete de pe peron.

Se uită şi se tot uită. Se ridică abordând un aer de sictirealo-umilinţă şi păşeşte spre noi cu intenţii.

Eu îmi mijesc ochişorii şi mă pregătesc de-o repezeală de genul "valea de-aici!", căci în secolul XXI, în Bucureşti şi mai ales în Gara de Nord eşti antrenat să trimiţi la dracu sentimentalismele inutile. Antrenament cu iz de reflex condiţionat: tigan - eşti luat de prost - îl trimiţi la dracu (în maniere diferite, după caz).

Dar mare fu mirarea voinicului să constate următoarele.

"Băiatu'!... Dă-mi te rog frumos şi mie o ţigară, că nu mai pot!..."

Mi-am înghiţit cuvintele. A zis "Te rog frumos"??? Se pare că da, căci băietanul cu care eram şi care-mi seamănă de obicei în atitudini a scos pachetul din buzunar ţinând o mică morală, "de ce fumezi tu, tinere ( :))))) ), îţi strici plămânul, nu ştii că nu e sănătos?". Vorbea el, cel cu ţigara-n gură, moralizatorul lu' peşte.

I-a dat o ţigară, i-a aprins-o ca la curve, după care am suferit un nou şoc: "Mulţumesc frumos!".

"Mai ia mă de-aici încă două, să ai şi tu, să te ungă la suflet...".

Reacţie: :)))))

Încă puţin şi se pupau în bot.

În tren. Alt ţigan, alt şoc. Ţiganul şi şocul, şocul şi ţiganul.

"Te rog frumos, nu-mi dai şi mie o ţigară?". Ăsta, suflet de artist de felul lui, "Ia de-aici!". Ăla ia ţigara şi scoate zece mii, "Mulţumesc mult de tot pentru ţigară", "Ah, nu, cum să iau bani??? Mai ia încă trei ţigări că drumu-i lung" şi, ca să nu se arate el sensibilos ca o fată mare în pragul cununiei, "Vreau să mă las de fumat şi de-aia vreau să scap de ele, de, apelez şi eu la diferite trucuri".

Reacţie: :)))))

Vrei pe dracu să te laşi.

Bun. Ideea e următoarea. M-am tot legat de minoritari pe blogul ăsta şi, făcând cunoştinţă cu cei doi mai sus amintiţi, am socotit ca fiind de datoria mea cu un uşor iz de moralitate să vi-i prezint şi să vă aduc la cunoştinţă faptul că există.

Şi eu care credeam că gurile lor nu poate să vorbeşte frumos româneşte. Dar poate.

Later edit: Că tot veni vorba de artişti, luaţi de-aici un filmuleţ. O melodie celebra cântată la chitara. Pentru fanii genului.

5 comentarii:

miclowan spunea...

:))

Lyna spunea...

:)) Doamne e genial ... e divin ... e Romania :X .

Tomata cu scufita spunea...

Unii stiu sa vorbeasca frumos, unii chiar sunt si eu sictiriti de statutul pe care il au in societatea noastra. Sau poate doar au invatat ca "vorba dulce mult aduce". :)

Fratausheanca spunea...

sunt de acord cu ce spune tomata cu scufita. nu mai cred in bunatatea sau respectul oamenilor, exceptandu-i pe cei pe care-i cunosc personal si de suficient timp.

puisorul cufurit spunea...

Miclowan: I know. :))

Lyna: Nu? :))

Tomata: Cred ca ambele. :)

Frataushenca: Interesul poarta fesul, interesul e sfant. Si daca au un interes ce include un "te rog frumos"... Nu vad de ce nu l-ar spune. :D Dar de aici si pana la respect, intr-adevar, e cale lunga.