miercuri, 26 martie 2008

Hai România!

Deşi n-am cumpărat bilet, o să mă car în fapt de seară cu prietenii la meci. La România - Rusia. Merg să fac o baie de mulţime, să mă bat cu ceilalţi suporteri, să fac scandări rasiste, să injur pe toata lumea, să mănânc seminţe şi să arunc în teren cu brichete, bolovani, scaune, oameni, chiloţi şi flegme.

O să întâlnesc iar o serie întreagă de gagici sulemenite, cu un kil de fard pe obrajorii intuitiv rumeni, cu nişte ochi cadaverici de la Oriflame, cu blugii strânşi pe cur şi tocuri înalte ca nişte catalige. Care se uită pierdute pe teren, nu înteleg de ce fug oamenii ăia acolo, pentru ce urlă lumea, cine cu cine joacă sau care e diferenţa dintre un meci de fotbal şi un meci de polo sau, de ce nu, un concurs de patinaj viteză.

Şi le vezi. Masculul de lângă ele urlă, chiţcăie şi ele imediat, dar se uită pierdute în timp şi spaţiu, undeva pe linia orizontului ca nişte suricate pe-o movilă de nisip.

Sau există posibilitatea să nu fie cu masculi, ci să fie un grup de fetişcane singurele, venite la agăţat pe strasse pelusae tribunensis. Care se pierd într-un extaz fotbalistic ori de câte ori e Chivu la balon. Sau, mă rog, ori de câte ori cred ele că aşa stau lucrurile. Mai mare plăcerea să te hlizeşti privindu-le.

Pentru ce merg eu la meciul ăsta? Pentru că joacă naţionala, pentru că nu risc prea mult să aud UE Rapid, Steaua sau Dinamo. Pentru că totuşi, sper eu, brichetele vor sta în buzunar. Pentru că jucătorii nu-şi vor da capete-n gură. Pentru c-aş vrea să-i batem pe ruşi.

Şi pentru că meciurile echipei naţionale sunt singurele pentru care mai merită să ieşi din casă.

2 comentarii:

Fratausheanca spunea...

mda, imi place cum abordezi problema femeii la meciuri :))

puisorul cufurit spunea...

:)))) Si mie-mi place. :))