vineri, 21 martie 2008

Despre Zeul Fortuna şi Olimpul românesc

Doresc să vă ofer un sfat. Dacă încă nu ţineţi cu o echipă de fotbal, nici să nu vă apucaţi să faceţi prostia asta. Pentru că ori o să fiţi mânjiţi de prestaţia şi bunul simţ inexistent al unor conducători de club care numai onoare nu fac echipei pe care-o patronează cu succes din jilţuri de aur, ori o să aveţi sentimentul extrem de neplăcut că sunteţi (de multe ori adevărat) "singuri împotriva tuturor".

Iar dacă se întreabă cineva de ce ţin cu Rapidul (am mai fost întrebat asfel de lucruri), să afle că nu ţin cu echipa asta pentru că mai bate şi ea, din când în când, pe cineva şi, vezi doamne, mai am şi eu o satisfacţie în viaţa asta mizeră pe care-o duc. Nu. Ţin cu Rapidul pentru că m-am născut la maternitatea din Giuleşti şi pentru că, momentan, stau la cinci minute de stadion, în inima rapidismului (al rapidismului frumos, nu al aceluia pe care-l arată uneori suporterii). Am, prin urmare, oarecare motive. Dar voi, steliştilor de ieri, sezonieri şi plini de statusuri patetice, pentru ce ţineţi cu Steaua? E doar o întrebare, sunt departe de a-mi roade unghiile, dar puteţi crede şi asta dacă vă face plăcere.

Să trecem însă la lucruri mai simpatice, socot subiectul încheiat.

După sesiunea din iarnă am plecat frumuşel în Bucovina pentru vreo două săptămâni în care am făcut de toate, după bunul obicei pe care l-am adoptat cam de multişor.

Iar într-una din zile, mai pe înserat, am făcut poze. Şi dintre toate pozele din acel fapt de seară, vă "prezantez" următoarele.

Asta.


Şi asta.

Şi asta.

Care mă intrigă nespus. Căci, după cum bine se ştie, bucovinenii sunt oameni comunicativi şi ospitalieri, dar nu m-am gândit niciodată că voi găsi în mândra regiune pe care-o port în suflet o casă cu nişte scări care să ducă la o fereastră. Scări amenajate, după toate probabilităţile, pentru eventualii hoţi. Că ie şi ei oameni, să nu-şi rupă gâtul într-o eventuală încercare de escaladă.

Rădăuţiul se află, după cum bine se ştie în unele cercuri de iniţiaţi, sub patronatul zeului Fortuna, acel zeu care îmbină puterea norocului cu puterea de a apăra oraşul de forţe malefice care se împart în patru categorii: reptilieni, serpilieni, pestilieni şi balaurieni.

Menţionez că zeul Fortuna îşi are obârşia în minunatul nostru municipiu de-i zice Rădăuţi, iar asta nu poate decât să mă facă să mă simt mândru până la balaurianul cel mare şi înapoi. Când merg în inima Bucovinei, parc-aş locui pe muntele Olimp.

Şi mai menţionez că, momentan, zeul e conferenţiar universitar la Facultatea de Eelectronică a Politehnicii din Timişoara.

Iată-l pe Lorin Fortuna! Pe youtube găsiţi mult mai multe filmuleţe de specialitate, eu vă prezint însă filmuleţul pe care l-a pus şi miclowan pe blog prin ianuarie.





Iar în această fotografie ne puteţi zări pe mine (stânga imaginii) şi miclowan (pentru maneliştii care înţeleg mai greu, în dreapta imaginii) în faţa casei pământeşti a vajnicului exorcist şi apărător al rasei umane, pilonul de rezistenţă împotriva serpilienilor, pestilienilor, reptilienilor şi balaurienilor.


Eu am zis că vreau să fiu balaurian cu picioare de reptilian. Voi ce opţiuni aveţi?

5 comentarii:

aikisan spunea...

:)) Il stim pe domnu' demult, e cel mai tare standup comedy, ma rog sitdown..

Lyna spunea...

haha :)) in sfarsit mult asteptatele poze ... eu vreau sa fiu jumate serpiliana si jumate pestilianca :> .

YukiAme spunea...

scarile sunt pentru el care-i face ei serenade sub termopan

moldovan spunea...

arahnidienii sunt mult mai rai k serpilienii, numai ca sunt mai putini
deocamdata

puisorul cufurit spunea...

Aikisan: N-ai cum sa nu-l stii daca te preocupa salvarea omenirii...

Lyna: Hm... E o combinatie teribila...

Yukiame: Da de ce? Sa se chinuie, s araga de jos, sa depuna efort daca o doreste la o cafeluta...

Moldovan: Slava domnului! Si asta pentru ca Lorin vegheaza...