sâmbătă, 9 februarie 2008

Răspuns

Nu voi scrie un comentariu la comentariu mai lung decât cel din postul anterior. Şi aş fi renunţat cu totul la el dacă n-aş fi dorit să spun, totuşi, câte ceva vizavi de anumite lucruri pe care le-ai afirmat şi pe marginea cărora am o părere diferită.

Vorbeşti despre Dumnezeu, un termen, după părerea mea, atât de relativ. Sunt extrem de curios cum l-ai defini. Dar pentru asta există mess-ul. :))

Personal, nu cred în ritualuri, în rostul acestora, mai ales dacă omul le respectă fără a şti cu adevărat scopul pentru care face asta. De cele mai multe ori respectă un ritual "pentru că aşa trebuie", iar Biserica nu se osteneşte să-l înveţe pe om relevanţa nu ştiu cărui ritual în drumul său către mântuire.

"Avem în faţă o Biserică plină de putregaiuri". Nasol. De ce trebuie să mă ostenesc eu s-o curăţ? Tocmai ăsta este rostul ei, să cureţe putregaiurile. Iar dacă nu reuşeşte să facă asta în însăşi fiinţa ei, cum va reuşi oare să cureţe putregaiurile din societate sau din sufletul oamenilor?

Eu nu vreau să dărâm Biserica sub nici una din formele dărâmării. Dar aş vrea să trăiesc în paralel cu ea. Decăt să merg la Biserică şi să nu mă simt bine sau să respect nu ştiu ce ritualuri absurde, socot că sunt mai în caştig să mă plimb prin parc, să mă plimb pe "digul" Lacului Morii de la 500 m distanţă de blocul meu, să ascult Buddha Bar sau Enigma, muzică bizantină sau cu o tentă tibetană. Fiecare îşi alege, pănă la urmă, modalitatea de a avea o activitate spirituală care i se potriveşte cel mai bine.

"Nu-ţi place o biserică? Du-te la alta! Nu-ţi place un preot? Du-te la altul! Nu-ţi place nici ăsta? Mai caută!". Dar de ce să tot caut, iarăşi şi iarăşi? Dacă ajung în situaţia de a tot căuta, nu mai văd rostul Bisericii. Când oferta unui magazin e precară iar vânzătorii sunt plini de aere de superioritate, n-o să mă apuc să scociorăsc prin rafturi, doar-doar oi găsi ceva bun de cumpărat de-acolo, ci voi schimba, fără doar şi poate, magazinul. O reacţie naturală.

Nu e de datoria mea să subţiez sau să curăţ noroiul în care se bălăceşte tocmai ideea de curăţenie şi puritate: Biserica. Biserica e cea care a declarat sus şi tare, secole de-a rândul, că-i curăţă pe oameni şi că-i ajută să se mântuiască. Să se cureţe pe sine, deci, şi pe urmă vom mai vedea. Eu nu arunc cu noroi în ea, ci arăt cu degetul noroiul în care se scaldă deja acea idee de puritate, de curăţenie, or ea este cea dintâi care n-are voie să se afle în situaţia asta, prin însăşi denumirea şi prin însuşi scopul ei.

Nu cred în autoumilire ca scop al spovedaniei, după cum te-ai exprimat tu. Cred în verticalitate, cred în privirea îndreptată în faţă. Autoumilirea nu are absolut nimic de-a face cu evoluţia. Recunoaşterea greşelilor, da, aici îţi dau perfectă dreptate.

Privitor la sexualitate, îmi menţin opiniile. Aici, îngrădirile nu au ce căuta din exterior, din partea Bisericii, ci din interior, şi atâta timp cât nu distrugi fericirea cuiva printr-o relaţie sexuală, nu văd unde-i baiul.

M-ai înţeles greşit afirmaţia cum că "preoţii distrug o viaţă sexuală care ar putea fi minunată şi care, prin prezenţa ei naturală, ar duce la eliminarea unor probleme de tot felul şi dintre cele mai grave". M-am referit, în special, la frigiditate. Care are, în general, cauze psihologice: interdicţii sistematice încă din copilărie, devalorizarea relaţiei sexuale din partea celor din jur etc.. Idei care fac parte din universul unei fete care creşte şi se dezvoltă cu ele, interiorizându-le şi care determină, în mod inconştient, frigiditatea ce se poate menţine chiar şi toată viaţa. Idei care îşi au originea în concepţiile bisericeşti, părerile părinţilor şi ale bunicilor fiind construite pe baza acestora.

În ceea ce priveşte păcatele, acestea nu pot fi, sub nicio formă, iertate de către un "mijlocitor între om şi Dumnezeu". E aberant.

Ai spus că Budismul îi dă sufletului "nirvana", o stare lipsită de suferinţă, dar în acelaşi timp o stare de "nimic". Eu aş înlocui "nimic"-ul cu "totul" şi cu "absolutul". Ţeluri supreme pe un anumit segment al existenţei.

Iar acum, îi rog pe cititorii blogului care au avut răbdare să "asiste" la "dezbaterile" din acest articol, precum şi din cel precedent, să-şi exprime propriile păreri, fie că au rezonat sau nu cu vreuna din cele două opinii prezentate: a prietenului meu şi a mea.

P.S.: Dacă vreun preot nu mai omoară vreo călugăriţă aşa-zis posedată de diavol etc., socot subiectul "Biserică" încheiat. V-am plictisit destul până acum.

5 comentarii:

Yogi spunea...

Intrebarea e daca te-ai plictisit TU de el, nu noi.

Mi-ai deschis pofta de a-mi exprima si eu parerile legate de biserica. Dar e asa o varza amestecata cu lehamite in capul meu... in mare parte datorita acelor motive prezentate si de tine. Sunt mai vehement pe anumite laturi decat tine, mai relaxat pe altele. Dar voi incerca un raspuns coerent zilele viitoare.

Pana atunci - impresia mea e ca - adevarul e undeva la mijloc. Are si prietenul tau dreptate, 'daca vrei se poate'. Nu trebuie sa gasim scuze in greata provocata de biserica. Insa eu tot de partea ta sunt. Cea cu 'nu am chef'. 'Nu merci'.

Eu nu recunosc nicio autoritate bisericeasca. Teoctist... HA! Exemplu perfect. "Spun Teoctist si trag apa..." - cum era bancul. Mai degraba pe Karol Wojtila, desi sunt ortodox.

Eu cred ca ma incadrez - ca si mai multi care ti-au comentat - la expresia care imi displace: 'spiritual dar nu religios'. Cred in Dumnezeu, dar mai degraba caut sa ajung la El singur. Fara mijlocitori mai infecti si pacatosi ca mine...

Pacat ca inca nu simt o mare nevoie pentru spiritualitate... sunt in 'vacanta'.

Lyna spunea...

am citit ambele post-uri ... actually pe toate 4 :)) ... hm ai si tu dreptate , are si el , nu stiu ce sa zic , nu stiu de unde sa incep :)) ... ah si preotul ala ... bunica mea chiar fusese sa-l asculte , e la vreo 2-3 sate de cel al bunicii mele .

aikisan spunea...

1. Nu cred ca poti sa definesti ceva nedefinibil. Noi suntem limitati si obisnuiti sa incadram, sa inchidem intr-o cutie. Na, am luat tot ce e D-zeu si am inchis intr-o cutie! Asa ceva e imposibil.

2. Intr-adevar unele ritualuri sunt invechite dar multe altele isi au rostul. E ca si cu traditiile. Cum acestea din urma fac parte din mostenirea culturala, ritualurile fac parte din mostenirea spirituala. Si impreuna fac parte din identitatea noastra. Voi incerca sa dau exemple dar in urma unei documentari.

3. Gandeste-te ca majoritatea oamenilor sunt simpli. Nu numai ca n-ar intelege de ce se face asa, nu i-ar interesa si nici nu ar face daca nu ar fi constransi.

4. E usor sa stai deoparte si sa critici sau sa batjocoresti. Daca ai posibilitatea sa faci ceva in acest sens, de ce nu faci? Asa nu schimbi nimic! Prin exemplu trebuie curatate cele intinate.

5. Sa nu te opresti din cautat! Prietenul cred ca se referea la cautarea lui Dumenzeu si nu la schimbat popii – ad literam.

6. Referitor la sex, sunt de acord cu amicul. Ne-am fi distrus rasa daca nu erau anumite ingradiri. Repet, majoritatea oamenilor sunt simpli! Constinta colectiva este aproape zero.

7. Nu cred ca ai inteles bine. Nu preotul te iarta!

8. Nu cred ca se poate spune ca o religie e superioara alteia. Fiecare cu ale ei.

Cuckoo spunea...

Imi cer scuze de spam, daca nu-ti place sterge postul, injura-ma si fa ce vrei!
http://cuckoosredemption.blogspot.com/

ru4_8 spunea...

Draga puisorule, acest prieten mi se pare ca are o vedere de ansamblu mai buna asupra problemei. Daca doresti sa intelegi ceva din toata treaba asta cu religia nu iti mai pasa de babele din biserica si de preoti care sa tavalesc in noroi. Iar daca ai nevoie de un mentor il gasesti mai lesne intr-o manastire decat la biserica.

Nici eu nu prea trec pragul bisericii pentru ca am fost fortata de parinti sa pup icoane si sa vizitez acel loc saptamanal cam pana la varsta de 12 ani. Provin dintr-o familie foarte religioasa in care fetele se marita tarziu fiind virgine. In ciuda acestui fapt sunt foarte departe de frigiditate ca sa nu spun la polul opus.

Liturghia ar prinde azi mai bine daca ar fi imbinata cu rockul si daca s-ar ocupa mai mult de marketing. Biserica negrilor pare o formula de succes. Dar nu imi displace izul de vechi pe care il are cum.

Si daca inlocuim termenul de "autoumilire" cum ii ziceti voi cu smerenie ar fi mai corect si mai plin de inteles.