sâmbătă, 2 februarie 2008

Michael Clayton

Iată că voi scrie, în sfârşit, despre ceea ce mi-am propus de câteva zile încoace. Dacă v-am vorbit deja, pe scurt, despre "Atonement" şi "Juno", în continuare vă voi expune parerea mea despre "Michael Clayton", "No Country for Old Men" şi "There Will Be Blood".

În trei posturi diferite pe parcursul aceleiaşi zile, înţelegând că există printre voi şi oameni care nu au dezvoltat nicio pasiune pentru filmele bune sau pe care articolele despre film pur şi simplu îi plictisesc (nu sunt ironic).

"Michael Clayton". Un film de suspans, un film realist, un film în care conflictul moral e la el acasă. E un film ce decurge încet, cu toate acestea e departe de a plictisi.

E un film ce-ţi inspiră o stare de răceală, ceea ce şi-a şi propus să facă, tocmai de aceea fiind turnat pe timpul iernii iar nuanţele de gri şi de albastru fiind predominante. Singurele pete de culoare sunt acele lucruri care nu au de a face cu mârşăvia şi corupţia lumii în care trăim sau care reprezintă ideea de moralitate (caii şi caietul cu dovezi).

George Clooney face un rol de zile mari, aşa cum ne-a şi obişnuit în ultima vreme (vezi "Syriana").

Toate aspectele şi implicaţiile vor fi dezvăluite pe rând, într-un ritm progresiv ce vi se va părea extrem de firesc şi de natural.

Atenţie la detalii! Dacă omiteţi anumite scene, vă va fi greu, ulterior, să înţelegeţi despre ce este vorba. Nu e tocmai cel mai facil film pe care l-am văzut.

Aş da un "-" pentru subiect. Tratat şi răstratat până acum. Companii internaţionale, produse toxice, corupţie şi muşamalizări. Pentru paionaţi, "The Insider" tratează cam aceeaşi temă şi-l veţi vedea pe Russell Crowe alături de Al Pacino.

Încă un "-" pentru final. Clasic. Incoruptibilul şi moralul, luptătorul pentru adevăr, bla bla. Final închis, cu happy-end.

Niciun comentariu: