duminică, 3 februarie 2008

Care e mai lungă: a mea sau a ta?

Am avut la un moment dat o discuţie destul de aprinsă cu un amic pe marginea întrebării: care meserie este mai folositoare, a mea sau a lui? (iar zilele trecute am avut cu cineva o discuţie similară şi care m-a determinat să scriu postul ăsta)

Mă rog, am trecut amândoi peste faptul că el lucra de ceva vreme iar eu eram abia la începuturile studenţiei.

Nu ştiu exact ce denumire poartă în nomenclatorul meseriilor ocupaţia lui, cert e că lucra în aviaţie şi se ocupa de toată partea tehnică a unui avion (militar, comercial etc.), el avea grijă ca magauaia să arate şi să se comporte impecabil.

Băiatul ăsta era pasionat de lucruri practice, prin urmare era pasionat şi de meseria lui şi nu putea înţelege de ce am dat eu, nu cu mult timp înainte, la facultatea de psihologie, ce mare brânză pot să fac eu ca psiholog, că nu m-aş ocupa cu nimic concret (nu ştiu ce-şi închipuia el, că ma uit la oameni, după care mă apuc şi le fac caracterizarea pe o coală A4?), concret e ce face el, el poate pipăi cu mâna rezultatul muncii sale, etc. etc. etc, s.a.m.d., etc. etc. etc..

Trecând peste faptul că, momentan, nu mă văd lucrând ca psiholog, ofer două exemple de utilizări ale psihologiei care să fie pe gustul lor, al celor pentru care materialul şi concretul sunt sfinte.

Omitem, prin urmare, faptul că în clinicile cu persoane bolnave de cancer din Occident (mai precis, în cele în care s-au efectuat asfel de cercetări) speranţa de viaţă a pacienţilor care urmează o formă de psihoterapie este cu 7 ani mai mare. Nice, huh? Dar cum puteţi pipăi cei 7 ani?...

Omitem.

Iată două exemple de la începuturile psihologiei aplicate în transporturi (că tot am pe la o miercuri o abureală de examen).

Prin '21, la propunerea Societăţii de Transport în Comun din Paris, se înfiinţează un laborator de psihotehnică iar examinarea psihologică a conducătorilor de tramvaie devine obligatorie. Rezultatul ar trebui să-l bucure pe amicul meu: numărul anual de accidente s-a redus simţitor, obţinându-se o economie de 1 milion şi 300 mii de franci.

Încă una şi mă duc.

SUA. Înainte de introducerea selecţiei psihologice la admiterea în şcolile de aviaţie, pentru 100 de absolvenţi erau necesari cam 397 la început de ciclu (neselectaţi d.p.d.v. psihologic), iar după introducerea selecţiei erau necesari cam 156. Concluzie: la fiecare 100 de absolvenţi se economiseau aproximativ 1 milion de dolari.

Exemplele pot continua în acelaşi stil la infinit. Sunt exemple concrete. Cum poţi pune mâna pe elicea pe care o lustruieşti tu sau pe care tu o repari, aşa pot pune şi eu mâna pe milionul de dolari care este economisit datorită mie şi care-ţi permite ţie, poate, să ai un salariu mai mare.

Înţelegi, dragul meu?

14 comentarii:

Lyna spunea...

well ... bafta cu psihologia ... cred ca l-ai convins si pe el . :))

Lyna spunea...

ah .. intrebare ... profesorii sunt evaluati psihologic from time to time ? :-? ... alta intrebare ... daca da .. cum de am isterici , pedofili si pur si simplu sariti de pe fix care sa-mi predea mie :))

YukiAme spunea...

interesant titlu, de ce nu direct ' ba a mea e mai tare?'
dargut post :)
lyna: da, profii sunt evaluati psihologic.

alecs spunea...

asa, deci sa fim corecti un pic.
e bine sa facem o mica diferenta intre individ si comunitate.
de exemplu, tu, ca individ, nu ai economisit un milion de dolari prin psihologie, la fel cum nici el, ca inginer, nu a facut cine stie ce inovatii. a facut ce a invatat.
acum, tu ne prezinti lumea in asa fel incat sa ne gandim cum ar fi fara psihologi, ca si comunitate. ceea ce nu ne spui este ca daca un psiholog ar lipsi, i-ar lua altul locul. ceea ce e valabil si pentru ingineri. singura problema este ca progresul in stiinta si tehnica tot cu ingineri il faci, oricum ai da-o. si progresul duce la comfort si calitate, si in principiu e un lucru bun, din punctul meu de vedere. e adevarat ceea ce spui tu. e adevarat ca este nevoie de psihologi in mod real, si nu contest asta. dar sa nu rezumam totul la o discutie de genul toti psihologii intr-o tabara, iar in cealalta un singur inginer.
discutia in sine nu are vreo finalitate pentru simplul motiv ca punctele de vedere sunt diferite si exista argumente solide in favoarea ambelor tabere. si sa nu uitam, daca aminteai de bolnavii de cancer, de alte laturi ale medicinei care merg mana in mana cu ingineria (proteze, organe artificiale, aparate medicale de inalta fidelitate etc.). cam asa ar trebui pusa problema, din punctul meu de vedere.

puisorul cufurit spunea...

Lyna: Daca examenele alea psihologice s-ar face cum trebuie, ar fi minunat. Din pacate, lucrurile nu se petrec asa. Dupa cum nici examenele medicale pe care un profesor trebuie sa le faca nu sunt dintre cele mai serioase...

Yukiame: Pentru ca nu e a mea cea mai tare. :)) Ambele sunt tari si importante in felul lor.

Alecs: Eu nu m-am referit strict la mine si la el, m-am referit la meseriile noastre, simbolizate, in discutia pe care am purtat-o cu amicul meu, de noi doi: eu si el. Evident ca daca un psiholog ar lipsi, i-ar lua altul locul. M-ai inteles gresit daca ai crezut ca-n articolul asta am vrut sa arat cat de important sunt EU (personal) pentru societate. Am vrut sa arat ca degeaba sunt desconsiderate uneori unele meserii, ele isi au rostul, se dovedesc utile cu varf si indesat iar aportul lor la progres nu poate fi contestat. De asemenea, ai inteles gresit (poate datorita modului meu stangaci de a ma exprima), crezand ca eu consider ca meseria MEA ar fi cea mai tare din parcare. Ambele sunt cat se poate de importante, insa el a fost cel care a desconsiderat-o primul pe-a mea, eu nefacand apoi altceva decat sa-i scot in evidenta utilitatea. Nu i-am dispretuit profesia, n-am urcat psihologia pe un piedestal. Repet, in discutia mea cu amicul meu, precum si in postul de astazi, eu si el simbolizam meseria de inginer, respectiv cea de psiholog. Nu e vb de noi ca individualitati. Asta e exclus.

alecs spunea...

daca a disconsiderat meseria, a fost greseala lui.
poate am inteles un pic gresit pentru ca titlul, desi e o intebare, suna mai mult a afirmatie. intr-adevar, toate meseriile au un scop precis si bine definit care ajuta la progresul intr-un anumit plan. de asta eu nici nu disconsider vreo meserie, din cate stiu :)

puisorul cufurit spunea...

Ma bucur ca ne-am lamurit amandoi. Si, intr-adevar, acum imi dau seama ca titlul poate suna si ca o afirmatie, insa nicidecum nu mi-am propus sa sune asa... :) N-am vrut decat sa sugereze ideea de controversa, si nu ideea ca a mea ar fi mai lunga. :))

Lyna spunea...

eh .. one day se vor face asa cum trebuie . hopefully

Cip spunea...

bine andrei, dar daca tovarasul afla de ceea ce ai scris tu aici, nu ti dai seama ca o sa treaca cu vederea eventualele probleme ale avionului cu care, paote ai sa zbori si tu? si atunci, cand se va prabusi, ma gandesc eu ca o sa zambeasca spunand ca tot a lui e mai buna :)

Tomata cu scufita spunea...

Asa ma dispera pe mine faza asta cu "meseria mea e mai importanta decat a ta" incat cred ca si eu m-as fi obosit sa fac un post. :P Oricum i-ai demonstrat foarte bine concretetea viitorului tau job. Io as vrea sa imi fac inca de pe acum o programare ca cine stie cand am nevoie. Am si acum, dar na... aman pana devine patologic. :))

puisorul cufurit spunea...

Cip: Nu stiu cum o sa mai poata el trece cu vederea eventualele probleme ale avionului, daca eu o sa ma enervez din timp si n-o sa-i mai dau avizul psihologic... :))

Tomata: Chiar te rog sa amani pana devine patologic, ca sa dureze terapia mai mult si sa-mi fac eu tot confortul in casa din salariul lunar al Tomatei si al Tomatului. :))

Cristian spunea...

Polemica aceasta este inutila. Singurele intrebari care merita sa fie puse cand este vorba de o meserie, este daca ea este reala si daca duce un plus societatii.

In rest sunt dispute de "masinuta mea e mai marfa ca a ta", fara suparare.

puisorul cufurit spunea...

Cristian: Nici n-am de ce sa ma supar. Insa parerea mea e aceea ca nu e nicidecum contraindicat sa aduci niste argumente in favoarea utilitatii meseriei pe care o practici, atunci cand iti este criticata. Nu stiu ce s-a inteles pana la urma din articolul asta, insa eu, repet, n-am urcat psihologia pe un piedestal si nici n-am desconsiderat-o pe cealalta, pur si simplu am vrut sa demonstrez printr-un argument pe gustul oamenilor practici ca si psihologia isi are utilitatea ei, tocmai intr-un mod cat se poate de practic si de "materialist".

madlenec spunea...

Un post bun, un argument si mai bun. Mi-au placut nu din pdv al defaimarii / superiorizarii unei meserii anume, ci din pdv al tehnicii de polemizare. Nu uita totusi ca omul prezent, actual nu mai face din arta polemicii o adevarata institutie, ci este cu mult mai artagos chiar si fata de cum era acum 50 de ani. Nu-mi plac personagiile care prin natura lor admit si impun ca o chestie ad-hoc superioritatea naturii lor. Fiecare meserie isi are rostul ei, sensul ei, metodele si tehnicile ei si fiecare presupune o oarecare finalitate. Multi te vor face din "vorbe" pentru ca multi nu au habar de esenta psihologiei, caci esenta ei nu tine de material, de palpabil. Cati oare dintre diletantii cu gura or avea habar de situatia din Antichitate? Ca Arhimede (de ex.) a dus o lupta apriga cu mintile epocii sale care presupunea nu lucrul si descoperirea concretului, ci matematica si alte stiinte erau folosite doar de amorul artei strict si pura abstractiune? Pe viitor (chiar daca nu sunt adepta explicatiilor inutile in fata neavenitilor, nu ma explic in fata nimanui si-mi vad de drum) poti sa spui de unde vine psihologia si pe ce se bazeaza si ca de atunci si pana acum s-a desprins in cate laturi stiintifice exista tot atatea psihologii exista ( de la salvarea sufletului sau macar linistirea lui pana la testarea tipologiilor specifice fiecarei meserii ).
Din pdv al respectului pot pune pe aceeasi latura de la psihologi, pana la matematicieni, astronomi, vidanjori, statisticieni and so ..... Fiecare isi are rostul ei ca si meserie.