sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Prezentul nefericirii noastre

Am observat că oamenii sunt cu atât mai nefericiţi cu cât oraşul în care locuiesc este mai mare. Te vei duce într-un orăşel de provincie şi vei observa că oamenii sunt capabili să zâmbească, chipurile lor sunt mai destinse iar ochii lor mi se par mai luminoşi, chiar dacă sunt de un negru închis.

Acolo, lumea e mai relaxată. Lumea are probleme, cu toate acestea este relaxată. Dar, într-un oraş mare, oamenii sunt încruntaţi, supăraţi, mereu preocupaţi de ceva, mereu grăbiţi, chiar şi atunci când nu este cazul, "câştigă zilnic cursa până la locul liber din vagon".

Mergeam într-o zi pe stradă şi zâmbeam, îmi adusesem aminte de ceva care mă făcea să râd. Dar a trecut un individ pe lângă mine cu maşina, m-a văzut zâmbind şi m-a înstrâmbat, ştiţi voi, la modul acela greţos şi zemflemitor care dă bine numai copiilor.

Şi mi-a pierit tot cheful de orice. Nu din cauza faptului că am avut, pentru o clipă, un conflict cu cineva. Asta nu mă deranjează. Ci din cauza faptului că unui om i s-a părut o tâmpenie să fii fericit, să zâmbeşti. Din cauza faptului că lumea nu mai poate pătrunde cu mintea ideea de fericire, fie ea şi temporară, i se pare deplasată.

În acel moment m-am simţit rău, mi s-a făcut greaţă.

Mă întreb dacă această incapacitate a foarte multor oameni de a fi fericiţi făcea parte şi din societatea de acum câteva zeci de ani, sau poate sute, iar noi acum punem accentul pe ea mai mult decât oricând (ca un fel de mecanism de apărare împotriva schimbărilor vertiginoase care ne afectează şi care ne aiuresc), sau e pur şi simplu o caracteristică a prezentului în care ne aflăm?

Descreţiţi-vă frunţile cu o cântăreaţă extraordinară, eterna Ada Milea. Iată o interpretare inedită a binecunoscutei "Greierele şi furnica".

13 comentarii:

miclowan spunea...

lasa ca o sa zambim la vara :D

Lyna spunea...

it's in the air ... ne facem singuri rau ...

venom spunea...

Am observat initiativa Magaroii Culturali si as avea o intrebare: cum pot sa devin magarus? Contributia mea ar consta din recenzii la diferite filme pe care le fac oricum fiind student la cinematografie. Nu detin un blog dar sper ca asta nu o sa constituie un obstacol. Multumesc anticipat.

puisorul cufurit spunea...

Miclowan: O s aradem cu gura pana la urechi. Sau mai mult tu. Ca am vreo patru admiteri la vara. :))

Lyna: Raul ni-l facem intotdeauna cu mana noasra. Niciodata celalalt nu e vinovat in exclusivitate.

Venom: Ne-ar face placere un nou "colaborator", asa ca, daca doresti, da un add lui miclowan care are id-ul "miclowan" si-o sa-ti trimita pe mail o invitatie. Bafta la facultate, mi-ar face placere sa aflu mai multe lucruri despre cum e la voi!

che spunea...

numai cuvantul vara ma face fericit. daca l as fi vazut, cu siguranta m as fi oprit din zambit si... as fi ras, nu cred ca se poate unu fara altul, sau nuj, se folosesc aceeasi muschi, depinde cum razi.

Lori spunea...

Nu e neaparat vorba de o incapacitate. Pur si simplu uitam sa zambim (ca o consecinta a oboselii si stresului).

alecs spunea...

@ lori: nu e adevarat. oamenii intr-un oras mare sunt meschini. nu uitam sa zambim, eu sunt foarte obosit si nu am multe clipe libere, dar cand le am le rad sau le zambesc. viata-i prea scurta sa-ti pierzi vremea cu incruntari.

@ che: pentru zambit sunt necesari 15 muschi faciali, din cate stiu eu. pentru ras e necesara de asemenea contractarea diafragmei, precum si ceva miscari laringe, faringe, corzi vocale, nu sunt sigur. oricum, nu-i acelasi lucru, asa ca hai mai bine sa radem!

puisorul cufurit spunea...

Alecs are dreptate, a punctat el inainte sa am si eu timp sa raspund comentariilor. Ms!

ru4_8 spunea...

Ada Milea e un tratament superb pentru descretit frunti in orice oras mare si urat te-ai afla.

Simona spunea...

nu stiu altii cum sunt dar eu rad si atunci cand plang:P :) =))...
inceputul suna atat de Creanga style! :P :)
e adevarat k oamenii din orasele mari sunt mai tristi dar tre sa luam in considerare si faptul ca logic, intr-un oras mare sunt mai multi oameni=> avem mai multe sanse sa ne intalnim cu oamenii tristi decat cu oamenii veseli. nush dak am vre-o logica. de-abea m-am trezit. eu inteleg c e in mintea mea :)

BlindGirl spunea...

eu i-as fi răspuns domnului cu fata palida cu un gest cu mâinile fluturând una in continuarea celeilalte la nas , ca toţi copiii si apoi as fi ras in continuare. Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ne ia dreptul la fericire si la ras.

Eu zambesc mai tot timpul.

Si inafara de faptul ca este o stare interioara, consider ca o fac si din respect pentru ceilalţi. Nu am de ce, in cazul in care sunt trista, sa am o fata lunga si sa întristez si pe alţii cu problemele mele. Ei nu sunt vinovaţi. De aia daca am totuşi o problema, pana cobor treptele ştrengăreşte problema trebuie sa dispară, iar pe fata sa apară optimismul si zâmbetul cu care trebuie sa aduc soarele pe strada mea.

Un zâmbet cald si de la mine pe blog la tine!

BlindGirl spunea...

aa.. si am întâlnit oraşe mai mari cu oameni mai zâmbitori.. dar in Ardeal, unde timpul sade întai, cugeta după... si totul e mai relaxat si mai firesc.

puisorul cufurit spunea...

In Ardeal, da... E foarte frumos, din toate punctele de vedere. Iar ardelenii imi plac deosebit de mult.