luni, 7 ianuarie 2008

"Şoareci şi oameni", John Steinbeck

Şi dacă tot am început să vorbesc despre cărţi, hai să continui pe aceeaşi linie.

"Şoareci şi oameni". Un roman subţire ca şi conţinut, dar bogat în simboluri şi în înţelesuri, un roman pe care îl termini de citit fără să-ţi dai seama. Om fiind, am păreri, de aceea afirm că "Şoareci şi oameni" nu se ridică la nivelul lui "La răsărit de Eden", dar nici departe nu-i. E o carte care merită citită.

Nu tratează conflictul social, ci se preocupă de camaraderia care rezistă, în ciuda faptului că partenerii se aseamănă extrem de puţin iar mediul în care se află este unul ostil. Tratează visul realizării, al propriului univers, acela de a stăpâni un petic de pământ, de a avea propria casă, de a încheia cu munca de colo-colo şi de a te statornici într-un loc pe care sa-l construieşti după bunul tău plac. Tratează tema rasismului, însă nu foarte pregnant, şi o suceşte puţin, expunându-ne-o prin ochii unui negru care are un univers numai al său în care nu-i primeşte pe albi, ca unic răspuns la ostilitatea acestora.

Universul romanului este dominat de masculinitate, femeia fiind întruchiparea relaţiei carnale şi a forţei capabile să distrugă orice, în frunte cu "visul agrarian" de care am pomenit mai sus. Ceea ce reuşeşte, în final, să facă, iar misoginismul autorului mi se pare a fi departe de "a da rău" în construirea acelei lumi austere, spartane, aş putea spune prin excelenţă masculine.

Planurile măreţe nu valorează mai mult decât un şoarece lesne de strivit în urma unor circumstanţe în aparenţă aleatorii, dar guvernate, de undeva de sus, de senzaţii, de biologic, net mai puternice şi trecând dincolo de raţionalitatea şi convingerea omului. Iar unde raţionalitatea dă greş, biologicul trebuie acceptat de la sine, el existând fie că-l admitem noi sau nu, ceea ce conferă romanului un iz de amoralitate care, cel puţin la mine, a prins şi pe care am încercat s-o înţeleg.

Existenţa nu este nici morală, nici amorală, ea pur şi simplu există şi, trecând de jocurile de cuvinte, nu se poate să nu aderăm la idee, perfect simbolizată de Slim, cel care se limitează la ceea ce există, fără frustrări, fără vise irealizabile, într-un prezent pe care-l acceptă în totalitatea sa. Este un roman controlat de un simţ al realităţii ieşit din comun, cu descrieri condensate şi sugestive, fără vorbe de prisos şi, pentru a forţa o figură de stil, afirm că, citindu-l, am avut impresia unui roman tăiat cu barda într-o încercare, nicidecum nereuşită, de a întruchipa strictul necesar.

Lectură plăcută!

8 comentarii:

che spunea...

mi-a placut romanul si prezentarea ta a fost foarte buna, m-a ajutat sa-mi reamintesc unele lucruri pe care le uitasem din roman.
"intr-un final" e o constructie gresita.

puisorul cufurit spunea...

Mersi pentru atentionare. Imi scapase si-am corectat.

Corina spunea...

Am citit foarte de mult romanul asta. Trebuie sa fie vreo 3 ani acum. Nu-mi mai aduceam aminte decat de motivul prieteniei dintre cei 2 si de visurile lor.Postul tau m-a ajutat insa sa-mi reimprospatez memoria. Well said.

puisorul cufurit spunea...

Ma bucur ca v-a ajutat sa va reamintiti. Prinde bine cateodata o reamintire de-asta, sunt si eu in cautarea unor pareri despre unele carti pe care le-am citit de mult...

YukiAme spunea...

una dintre preferatele mele, merita vazut si filmul; daca va place Steinbeck incercati si "Fructele maniei" --e posibil sa plangeti la final, una dintre putinele carti care m-a 'zguduit' rau.

puisorul cufurit spunea...

O sa citesc si "Fructele maniei", am auzit "de bine" despre cartea asta, iar Steinbeck imi place.

Anonim spunea...

Cartea este deosebit de semnificativa pentru Romania zilelor noastre, fie ca recunoastem sau nu.
Putem sa-i asimilam pe acesti muncitori (zilieri) cu noi, angajatii (talpa tarii desi suntem intelectuali), cei care ne mutam de la un angajator la altul in speranta ca va fi mai bine, ca vom castiga 100 usd in plus, ca seful va fi mai bland si nu vom mai indura atatea nedreptati la locul de munca…ca nu vom mai fi umiliti de cei din top management si amantele acestora, ajunse mari sefe peste noapte!
Romania zilelor noastre este America anilor 30 – aceeasi saracie, aceeasi umulinta, aceleasi eforturi de a strange un banut pentru afacerea proprie sau pur si simplu pt. zile negre.

Anonim spunea...

o am pe raftul de cartii,am primit-o. ma gandeam sa o citesc,dar inainte am zis sa vad ce spun altii despre ea. am citit ce ai scris tu,deci,am sa o citesc ;))