miercuri, 9 ianuarie 2008

Eu şi biserica

Nu mă duc la biserică.

Pe vremuri obişnuiam să merg.

Când eram mic, mai mergeam cu mama, însă motivaţiile mele erau destul de extrinseci, c-aşa e bine, că mă îmbulzesc în faţă ca să spun "Crezul" şi să caştig un bănişor, aşa, după cum era obiceiul, sau ca să mai alerg în jurul bisericii cu nu ştiu ce prietenar.

Apoi am mai crescut. Mergeam pentru că-mi plăcea cum se cânta, mai ales la "Denii" în săptămâna Paştelui. Era o atmosferă cu totul deosebită.

Apoi, în mod natural şi nesurprinzător, am continuat să cresc şi-am ajuns să fiu obligat de-un bou, profesor de religie, să merg la biserică pentru a avea 10 la materia lui. Era pe bază de bileţele. Mergeai la slujbă, lăsai bileţelul cu numele şi clasa şi aveai un punct în plus la notă. Totul era calculat. În primul semestru, m-am trezit şi c-un şase în catalog la religie, aşa ceva nu se mai auzise de când lumea. A fost scandal, părinţii au făcut front comun, s-au dus acasă la el, şi, pentru că este vorba de sistemul de învăţământ românesc, şasele meu şi-al multor altora s-a transformat în opt.

Şi-aşa am început să prind repulsie faţă de minunata instituţie bisericească. În semestrul doi, treceam duminică prin faţa bisericii, lăsam bileţelul unor prietenari, îl depuneau ei unde trebuia şi mi-am asigurat nota.

Cu toate acestea, din când în când mai mergeam duminică la biserică. Până am avut nişte experienţe neplăcute vizavi de spovedanie. Mi se pare că am vorbit despre asta în cadrul unui articol de astă vară.

Însă.

De fiecare dată când mergeam la biserică, şi atunci când eram mic, şi mai apoi când am crescut, aveam constant sentimentul că sunt analizat de babele şi moşnegii pe care-i găseam înauntru când intram. Şi nu numai de ei, ci şi de ceilalţi indivizi cu apucături similare. Ajunsesem să-mi doresc să ajung printre primii, ca să mă găsească deja acolo şi să nu mai intru în "gura" lor. Eram analizat, studiat, măsurat de sus până jos.

În loc să se roage, să-şi vadă de înalţarea lor spirituală, pioşii lu' peşte făceau tot posibilul să-mi dea mie senzaţia că sunt urmărit cu privirea (dragilor, aici nu-i vorba de paranoia). Cu ce sunt îmbrăcat, că nu sunt îmbrăcat în negru, ci în verde, Că n-am scos şapca decât atunci când făcusem deja un pas în interiorul bisericii, Că am un şiret descheiat şi nu aşa se intră în biserica, Că ce mă bag aşa în faţă, acolo stau moşnegii, Că nu aşa se ţin degetele când faci cruce, Că mâna se duce până sus la frunte, ce respect îi arăt eu lui Dumnezeu, Că nu-mi fac cruce de fiecare dată când îşi fac ceilalti, Că de ce şoptesc, şşşşşşşşşşşşşşşşt, Că de ce n-am venit duminica trecută, Că ce stau atâta pe-afară, Că de ce râd pe-afară şi-alerg ca bezmeticul, Că de ce intru în biserică exact când lumea stă deja în genunchi, Că de ce merg să mă miruiesc odată cu fetele, că băieţii trebuie să fie primii în biserică, fetele să mai aştepte, miruim băieţii, Că de ce cutare intră fără batic în biserică, nu ştie că nu-i voie?

Hooooooooooooo, demenţilor!

Nu e o atmosferă din cale-afară de plăcută. Dimpotrivă, am găsit aproape mereu, la biserică, o atmosferă destul de apăsătoare. Aveam mereu senzaţia că-s un nimeni, că toţi moşnegii şi toate babele sunt cineva, eu sunt doar un ţâcă ce mai are mult până să ajungă la nivelul lor, că trebuie să-mi fie frică de Dumnezeu, că-s un păcătos care numai prin umilinţă şi plecăciune şi genunchi tociţi se poate îndrepta şi poate fi iertat. Că dacă nu respect toate acele reguli stupide, înjositoare, absurde, barbare, nu o să am acces în Împărăţia Cerurilor.

Eu nu cred că relaţia dintre mine şi Dumnezeu ar trebui să se bazeze pe frică şi dacă asta e tot ce-mi poate oferi Dumnezeul din religia creştină, îmi rezerv dreptul de a migra spiritual către ceva mai înălţător, sorry.

Vouă cum vi se pare? Curaj, iau asupra mea, ca liber cugetător, toate "păcatele" ce vă revin din îndrăzneala de a vă exprima părerea.

Doar Papa de la Roma încă oferă indulgenţe, nu? Deci se practică şmecherii similare.

18 comentarii:

Corina spunea...

E ciudat cum mersul la biserica nu te apropie ci mai degraba te departeaza de D-zeu. Eu nu merg la biserica decat de sarbatori si la evenimente speciale. Nu ma mandresc cu asta. Cred cu tarie intr-o forta superioara, doar ca mersul la biserica nu ma face in nici un fel sa ma simt mai aproape de Ea. Fiecare are o legatura a lui cu D-zeu, cei credinciosi, bineinteles.A mea nu se concretizeaza in mersul la biserica. Cand merg, am exact aceleasi sentimente ca si tine. Sad, but true.

alecs spunea...

budism?
parca se simte nevoia unei legaturi directe cu ceva superior, de orice natura. nevoia unei legaturi lipsite de intermediari. nush, eu cel putin simt chestia asta.

puisorul cufurit spunea...

Corina: Intr-adevar, si nu cred ca suntem singurii care simt asta. Si daca nu ma simt bine acolo, nu merg. Simplu. Spre disperarea bisericosilor.

Alecs: Era sa ma declar budist intr-o vreme, dar mi-am zis ca n-as face altceva decat sa sar de la niste dogme la altele. Mai bine liber cugetator, n-ai ritualuri pe cap, n-ai obligatii... Obligatiile nu fac nimic altceva decat sa te impovareze, or eu nu cred ca asta-i scopul suprem religiei pure, acela de a te impovara...

Fratausheanca spunea...

Chiar daca am incercat mereu sa ignor aceste lucruri, habar nu ai cat de bine iti impartasesc gandurile si cugetarile. Stiu ce fac babele si mosnegii cand vin la biserica,dar lucrul care ma deranjeaza cel mai tare e ca popa, sau parintele sau preasfintia sa care umbla in sat dupa bani cu "chiralesa" si are ditamai palatul in municipiu, ii lauda pe cei batrani ca ei sunt ultimii practicanti ramasi in viata, pe cand ei dorm in timpul predicii,iar cei tineri,cati sunt,dar sunt,asculta si incearca sa inteleaga. Dar cine sunt eu sa-i judec? Doamne ,iarta-ma , ca nu stiu ce fac! Curiozitate: popa Viorel e cel care facea biletelele? :))

alecs spunea...

good point :)

puisorul cufurit spunea...

Nu, Marilena, nu-i popa Viorel. :)) Era unul Mihai, odata, poate il tii minte. Inalt si slab. O aschimodie care dadea bobarnace. Mie Viorel mi-e simpatic, cu tot zelul ala al lui uneori deplasat.

Lyna spunea...

Eram la tara :> acum ceva ani . Si intr-o bisericuta improvizata in sat ( ca cealalta e la 3 km ) , vreo 2 camere acolo , din 3 in 3 saptamani se facea slujba si hai sa merg si eu . Ajung eu la o coada sa dau nush ce preotului , intr-o caldura de la 394573298573089 de lumanari 8-| . Ii dau preotului lumanarea si nu mai stiu ce si dau sa ma intorc . Aveam 2 posibilitati (cica ): sa ma frec de-un perete pana la usha ,mie mi s-a parut imposibil asa ca am ales calea cealalta (aka 50 de cm patrati spatiu )ca sa ma intorc spre usha .In secunda in care am facut un pas in directia aceea 2 camere pline de babe au sarit cu gura pe mine : ca Doamne fereste sa trec eu prin fata altarului pacatoasa de mine :| . Bunica-mea era socata ... eu la fel , alea "nu nu .. copii astia fara credinta , nesimtitii astia , orasenii astia needucati" . Nici eu nu merg la biserica , momentan nush in ce cred ... cred ca intr-un Dumnezeu al meu probabil ... Dar n-am simtit ultimele sarbatori ... nimic :D .Ah si moastele ...deci oamenii care se duc si stau la cozile alea sunt niste ipocriti needucati care se calca in picioare ca animalele "handicapatilor !!" ...Si sa vezi ce circ e in ratb cand trece tramvaiu' pe langa asa ceva .. alti prosti rad d-aia si de dau foarte inteligenti ...

Prăjitorul din Oz spunea...

Nu cred că-i bine, dar am ajuns ca atunci când aflu despre cineva că merge la biserică regulat, îndeplineşte toate ritualurile etc. să-mi stric definitiv şi irevocabil părerea despre acea persoană. Şi mă îngrijorează să văd din ce în ce mai mulţi tineri care, îndoctrinaţi sau sinceri, duc mai departe moştenirea asta "spirituală". Aşa cum văd eu lucrurile, singura comunicare viabilă cu Ăl-de-Sus este cea directă, nemijlocită şi neîntinată de tot soiul de ritualuri îndoielnice. Poate de asta singurele momente când îmi face plăcere cu adevărat să intru într-o biserică sunt atunci când e goală, fără preot, fără babe, doar cu încă unul sau doi rătăciţi care caută puţină linişte.
Liniştea dintr-o biserică goală - ăla cred că-i singurul lucru sfânt.

puisorul cufurit spunea...

Lyna: Istorioare de-astea izolate stiu o gramada si am patit o gramada. daca m-as apuca sa le scriu pe toate, as face o carte. :)))))

Prajitorul: Intr-adevar, de biserici goale nu ma feresc. Mai intru din cand in cand. Numai asa pot sa am parte cu adevarat de atmosfera pe care o caut...

Andreea spunea...

Prajitor, ca bine zici. Linistea din biserica e lucrul cel mai sfant. Eu am gasit o biserica langa serviciu. Mereu deschisa (nu ca alte biserici - numai vinerea, duminica, la sarbatori sau mai stiu eu cand) si goala de fiecare data cand am intrat in ea. Cred ca undeva sus, acolo, exista Dumnezeu. Un Dumnezeu mai modern, asa. Care nu se supara daca nu mergem la biserica sa fim analizati, comentati si inghesuiti de babe. Nici macar bunica mea (Dumnezeu s-o ierte!), baba la randul ei, nu se ducea la biserica la slujbe din cauza celorlalte babe care comentau. Si mi-am amintit de n-spe faze de cand ma duceam la facultate cu 41, cu unii riscau sa le dea coate in gura altora sau sa cada chiar, folosindu-si mana dreapta, cu care se tineau de bara, pentru a se inchina cand treceau prin dreptul bisericilor. Credinta e deep down inside, nu tre` sa le-o arati tuturor.

Susana spunea...

Pana la urma idea principala a religiei e meditatia asupra propriei fiinte si spirit, si gasirea pacii interioare, gasirea armoniei intre propria persoana si lumea exterioara. Restul sunt doar dogme impuse de diferite institutii pentru a manipula oamenii dupa bunul lor plac.

Daca ne gandim bine, toate religiile se invart in jurul aceluiasi punct. Toate au plecat de la aceasi samanta, de la acelasi nucleu, dar fiecare s-a dezvoltat in mod diferit, ajungand pana la odioasa competitie si respingere reciproca. Exista o singura forta universala privita din perspective diferite. Important e sa intelegem esenta.

Recunosc ca si eu am o inclinatie aparte catre budism. Si pot sa spun ca studiul acestei religii m-a facut sa privesc lumea in alt fel, si m-a facut sa gasesc multe raspunsuri. Cred ca e religia cea mai apropiata de esenta universala. Si si cea care iti ofera explicatii logice, filozofice asupra existentei, si nu iti impune doar reguli pe care sa le urmezi fara sa te gandesti de ce sau cum.

Revenind la subiect, e adevarat ca slujba de duminica s-a transformat ceva chiar odios, mai ales in catedralele din centrul oraselor, unde se aduna toata "crema societatii" sa faca prezenta. Dar pot sa zic ca am asistat si la slujbe si predici care mi-au dat furnicaturi pe sira spinarii. Am vazut si multi preoti si duhovnici cu mult har. Am vazut multe bisericute saracacioase cu o atmosfera divina.

Nu cred ca avem nevoie obligatoriu de o cladire sau de o insitutie pentru a crede sau a-l gasi pe Dumnezeu.

che spunea...

tare faza lynei, tin minte ca prin 1-4 invatam cum sa pup icoanele din fata altarului si sa ocolesc sa fac pacatul capital. 2 colegi de-ai mei erau in locul icoanelor si noi trebuia sa ne inchinam la neciopliti si sa nu trecem prin spatele lor. cea mai tare faza cu moastele e urmatoarea: tu stai in iasi, poti sa te duci sa te rogi in fiecare zi la moastele sf paraschiva, da' te duci si stai la coada 2 zile cu toti oamenii care vin in jurul sarbatorii sfintei din toata romania. la biserica ma duc rar, dar nu cred ca m-ar deranja susotelile inapoiatilor.

Simona spunea...

cand eram mica mergeam de bunavoie si nesilia de nimeni. bunica mea imi insuflase aceast respect pentru lucrurile bisericesti, spuneam rugaciunea in fiecare seara inainte sa dorm, nu mergeam de inviere sa stau sprijinita de gardul bisericii si sa fumez...
dupa ce a murit bunica mea s-au schimbat lucrurile.dar, imi fac cruce in general cand trec pe langa o biserica (asta in cazul in care nu am vre-o tigara aprinsa in mana), ma deranjeaza barfa din biserici si am acelas respect pentru religie dar nu o mai percep la fel ca inainte.

puisorul cufurit spunea...

Multumesc mult pentru comentariile voastre, si, sincer, nu stiu ce v-as putea raspunde, v-ati exprimat parerile intr-un mod atat de frumos... Ma bucur sa constat ca exista oameni care isi pun intrebari, care cauta esenta si trec dincolo de aparente si indoctrinari medievale. Unii ar spune ca nu suntem pe drumul cel bun, dar eu cred contrariul... Multumesc din nou tuturor!

alecs spunea...

funny story cu tigara si biserica... o s-o povestesc pe blog

Simona spunea...

am uitat sa precizez ca nu am mai intr-o biserica de ceva vreme...m-as duce atunci cand nu e nimeni...eventual

Tomata cu scufita spunea...

Am evitat sa vorbesc despre religie si despre biserica foarte mult. Si inca evit. Parerile si conceptiile mele despre ele sunt identice si leite cu alte tale. Nu mi-a placut niciodata sa merg la slujba si nici suprematia autoimpusa a bisericii. Cu toate astea, cred in Dumnezeu si ma rog in fiecare seara, ma duc la biserica doar sa aprind o lumanare din cand in cand, si asta in timpul saptamanii. Pacat ca au facut din Casa Domnului un loc unde barfa, "scanarea" si dezaprobarea sunt la loc de cinste.

puisorul cufurit spunea...

Pai normal, biserica a devenit locul unde facem parada modei, unde aflam ultimele noutati si unde punem lumea la cale...