miercuri, 24 decembrie 2008

Craciun fericit!

Craciun fericit tuturor celor care inca vizitati blogul asta!

Si un an nou plin de realizari!

miercuri, 17 decembrie 2008

Stand-up Charity cu trupa Deko!

Pentru ca pe planeta se mai petrec si lucruri bune.

Unul dintre ele pare sa fie acesta. Pe data de 22 decembrie, la ora 20:30 in Club A, veti putea asista la un spectacol sustinut de trupa Deko! O sa faca stand-up pentru copiii de la centrul de plasament Orhideea.

Pentru alte detalii, click aici, pe blogul Simonei (una dintre cele mai active persoane pe care le cunosc).

Nu fiti lenesi. In fiecare zi beliti fasolea, fara ca asta sa ajute pe nimeni. Acum aveti sansa s-o beliti in mod caritabil. E ca un fel de mantuire sufleteasca, dar prin fericire.

Pentru cei nefamiliarizati cu cufurismele: a beli fasolea = a rade, a hohoti, a zambi larg.

marți, 16 decembrie 2008

Sa va ia dracu'!!!

Nu stiu daca ati vazut deja filmuletul asta.



Nu pot sa nu remarc reflexele yankeului. Exista, insa, si un alt filmulet in care situatia este filmata dintr-un unghi diferit si in care apare si zambetul sfidator al lui Bush de dupa incident.

N-am putea sa urmam si noi exemplu ziaristului irakian si sa procedam la fel cu oamenii nostri politici? Asta daca tot se petrec in Romania, in aceste zile, cele mai hidoase mizerii de pe planeta. Niste mizerii care sfideaza poporul roman. Niste mizerii care-mi insulta mie inteligenta, atata cata este si ea acolo intr-un cap cand cret, cand chel. Niste mizerii care nu fac altceva decat sa-mi intareasca mie convingerea ca minunata noastra clasa politica nu este altceva decat o adunatura de hoti, de bufoni si de parsivi. De doua mii de ori mai hoti, mai bufoni si mai parsivi decat ORICARE amarat care infunda puscaria in acest moment pentru cine stie ce fapta "josnica si care trebuie pedepsita conform legii".

"Sa mergem la vot. Numai asa vom putea schimba ceva. De ce sa voteze altii in locul nostru?"

Futu-va-n cur sa va fut.

joi, 11 decembrie 2008

P... calului in varful dealului

In ultima vreme am din ce in ce mai multa dreptate atunci cand imi dau cu parerea. La K-1 am prevazut cine vor fi finalistii, dar si castigatorul. La handbal am zis ca ne bate Spania, batem Ucraina, ne bate Norvegia si ramanem acasa. Asa a fost. Poate ca data viitoare o sa tac. Exista si optiunea asta, macar nu ma oftic dup-aia.

Si ma scoate din sarite mentalitatea romaneasca de care a dat dovada comentatorul in meciul de astazi, cel cu Norvegia. "Spania nu merita sa fie acolo in locul nostru. Noi meritam sa fim acolo."

Hai nu ma-nebuni! Sa mori tu! Cine ne-a batut in meciul direct, deprimatu' lu peste?

"Meciul cu Spania e un meci pe care ar trebui sa-l uitam cat mai repede."

Sa mori tu! Dar de ce n-am invata din el, tristetea mamii?

Mentalitate de doi lei, tipic romaneasca, ne plangem de mila, ne consideram nedreptatiti de soarta. P***.

luni, 8 decembrie 2008

Despre ceva mai bun decat fotbalul

Mda. Am scris de multe ori pe blog ca fotbalul incepe sa ma sictireasca din ce in ce mai tare. Iar sictirul e ceva diferit de indiferenta. De exemplu, m-au apucat dracii ieri seara cand, dupa ce Romania a batut Danemarca la handbal feminin, am dat pe gsp.ro si victoria care ne face, totusi, atata cinste, era pomenita undeva pe coloana a doua, acolo unde nu se uita nimeni de obicei. Iar pe prima coloana, stirea principala era parerea lui Becali, analfabetul si agramatul ala, despre nu stiu ce. Penibil.

Tin sa ma declar mandru de evolutia nationalei de handbal feminin. Si handbalul mi se pare, cu adevarat, un joc care merita sa fie urmarit la TV. E dinamic, e frumos, e tot ce vrei. Si nu risti sa te uiti 90 de min la niste ciumpalaci cum isi dau duhul pe teren incercand sa scape de-o minge, iar scorul sa ramana tot 0-0.

Si mai am o pasiune. Ma intereseaza turneele K1. Stiu multe despre luptatori, e un sport care nu plictiseste, sunt trei reprize si exista mari sanse sa vezi un KO. Poate plangaciosii de pe terenurile de fotbal ar trebui sa se uite acolo ca sa vada cum arata un barbat atunci cand practica sportul pentru care s-a pregatit. Acolo sau la rugby. Sau chiar la handbal. Habar n-au cate coate si pumni in spate isi ia un pivot sau cat alearga un jucator de handbal pe teren. Va zic eu: enorm de mult!

Daca interseaza pe careva finala K-1 de la Yokohama de anul acesta, aveti filmuletul aici. E urat ce-a facut Hari. Pacat, mi se parea cel mai in forma si, mai ales, cel mai motivat luptator. Poate o sa-si stapaneasca nervii la batranete, timp este destul, are doar 24 de ani.



Iar daca exista careva dornic sa vada cum arata umorul in ringul de lupta, sa se uite la Sefo. Ala cu sort alb. Genial, ca de obicei.

duminică, 7 decembrie 2008

Eu si alter ego-urile mele trecute

Am primit leapsa de la Simona prin care sunt intrebat ce personaj din South Park sunt. Nu stiu! N-am urmarit niciodata South Park! Inteleg ca sunt niste desene animate foarte amuzante. Dar, in materie de seriale de desene animate, am ramas fixat pe Happy Tree Friends. I know, sunt nebun.

Insa imi aduc aminte cu drag de desenele animate din copilarie. Am crescut cu Sailor Moon, eram mascatul in frac, ieseam la poarta si aruncam cu trandafiri de plastic in babe. Am crescut cu Grendizer, sau cum dracu se chema. In fiecare zi, la scoala, eram un alt robot si ma bateam cu extraterestrii (gen The Etzc; mori, Gari Gari!) care voiau sa invadeze planeta, de ne toceam liniile de lemn si le faceam s-arate ca niste fierastraie.

Cand eram mic, foarte mic, voiam sa ma-nsor cu Sandy Belle si-o rugam pe mama sa n-o puna la spalat rufe cand oi veni cu ea acasa. Io eram si Captain Planet, eram si-o testoasa ninja, faceam salturi mortale prin clasa pana dadeam cu mufa de podea.

Era sa uit: am fost si Zorro. De cate ori nu era sa le scot ochii bunilor mei prieteni care se holbau la mine si nu le venea sa creada ca eu sunt acel personaj legendar!

Intrebare: la ce se uita copiii din ziua de azi?

vineri, 5 decembrie 2008

Neuronul agitat si mentalul colectiv

Multumesc celor care inca imi citesc blogul, sunteti niste dragalasi. Intr-atat de dragalasi, incat, daca as avea bani, v-as adopta pe toti.

Periodic, am dureri de cap. Si durerile astea se manifesta ca un fel de ciclu menstrual. Dureaza, de obicei, cateva zile, am tendinta de a fi recalcitrant, pana si mirosul parca mi se ascute. Nu, nu ma transform. Si daca cineva e profund deranjat de niste dureri de cap asemanatoare, tin neaparat sa-l linistesc: dupa cativa ani, o sa te obisnuiesti!

Si cum durerile de cap au inceput azi, luni voi fi fresh, gata de toti si de toate, disponibil pentru orice, hei, nu-ntreceti masura!...

Trecea o blonda pe strada. Si cum pasea ea asa, toc toc toc, cocotata pe doua cuie-nfipte-n cizme, trece pe langa niste tarabe cu ziare. Se opreste.

Martorul si povestitorul intamplarii are palpitatii, este uimit, blonda vrea sa citeasca.

Dar, pentru ca diva s-a temut sa nu loveasca in mod crunt in perceptia populara si-n convingerile infipte-n mentalul colectiv ca tocu-ntr-o cizma, a grait urmatoarili:

"Da-ti-mi si mie niste integrame... Dar ceva mai usoare..."

joi, 4 decembrie 2008

Din om lent iese talent

Nu stiu cine mai citeste blogul asta dupa atatea (zeci) de zile in care n-am mai scris, dar, ma rog, daca mai e cineva care a ramas cu reflexul, fie si saptamanal, de a da click pe blogul cufurit, am o povestioara scurta pentru el.

Un copilas de clasa a 6-a, care mai e si mic de statura, isi ia bataie peste gura de la un copilas de clasa a 8-a, dezvoltat conform normelor UE. Si vine ala micu', de mana cu diriga, la ala mare in clasa. Plangand. Ca m-a batut, care, uite ala, aha, de ce l-ai batut, mai copile?

Pai doamna profesoara, de cate ori treceam pe langa el, asta imi zicea "ma-ta-i lenta", si "ma-ta-i lenta" azi, "ma-ta-i lenta" maine, m-am saturat si eu si i-am dat peste gura.

Da' nu-i adevarat, snif, snif, nu-i ziceam asaaaaa, snif, snif, ii ziceam "mai talent"...

luni, 1 decembrie 2008

Borobudur si cliseele ma-sii

Sunt profund sictirit, ofticat, nervos, chiar dezamagit pe alocuri. Borobudur s-a stricat. Cei care nu-s cititori cu state vechi ai blogului cufurit nu stiu cine este Borobudur. Sa afle, asadar, ca-i vorba de calculatorul meu pe care l-am cumparat nu mai tarziu de luna ianuarie a acestui an. Si s-a bulit. Nu stiu cum, prin ce intamplare nefasta a sortii, dar cred ca placa video a dat ortul popii. Bine ca-i merge in continuare ventilatoru' ala de face ca o elice de elicopter!...

Asa ca l-am scos pe Boris de la naftalina. Merge ca curu', da macar am net. N-am voie sa-l sting, ca pe-urma nu mai intra-n Windows. E cu schepsis.

In alta ordine de idei: as manca da' nu mi-e foame, as bea apa da' nu mi-e sete, as citi da' ma simt prost, as face sport da' ma simt anchilozat, as canta da' m-a lasat vocea, as bate pe cineva da' n-am pe cine. V-ati prins, probabil, ca-n seara asta sunt sictirit.

Si m-am enervat si mai tare cand mi-am amintit cum o stimabila profesoara universitara ne-a indemnat sa mergem la vot pentru ca e datoria noastra cetateneasca si "de ce sa voteze altul in locul vostru". Vaco. Nu voteaza nimeni in locul meu daca eu decid sa stau dracului acasa si sa-mi bag picioarele in "datoriile mele cetatenesti".

Apropo de cliceul asta, o intreaba cineva pe mama daca merge la vot. Nop. Nu merge. Da' de ceeee, ca daca nu mergeti la vot, o sa voteze altcineva in locul d-voastra! Cum adica o sa voteze altcineva in locul meu? Pai, daca nu votati, vine comisia, ia buletinul de vot si pune stampila asa cum crede c-ati fi votat d-voastra!

La astfel de "credinte" pot duce cliseele astea de doi lei. As fi putut face muuult misto, dar nu azi, sunt intr-o pasa proasta.

miercuri, 26 noiembrie 2008

luni, 24 noiembrie 2008

Eseu despre moda ma-sii

Doresc sa-mi cer scuze pentru faptul c-am disparut ca magaru-n ceata si mi-am neglijat datoria de persoana care tine un blog. Pur si simplu am avut sentimentul ca n-am lucruri importante si nici macar funny de comunicat.

De fapt, nimic nou sub soare. Probabil ca v-ati obisnuit deja cu "anostitatile cronice" de pe blogul asta. Voi, cei cativa amatori de sporturi intelectuale extreme care-mi cititi aberatiile.

Astazi ma-ntrebam, ca de multe alte ori, ce rost are moda. Si-n opinia mea, singurul raspuns plauzibil este acela care spune ca moda e o chestie bizara, ilara si penibila, inventata de niste ciumpalaci destepti pentru ca alti ciumpalaci mai putin destepti sa cotizeze din greu si sa le faca lor curul mare.

Adica tu ai o haina. Care poate ca-ti place. Dar la un moment dat ea nu mai este la moda, desi e inca perfect "functionabila", nu s-a rupt, nu s-a ros, arata cat se poate de bine, pentru ca ai avut si alta ocupatie decat sa te tavalesti cu ea prin mocirla. Si, deoarece hainuta ta cea draga nu mai este la moda, tu, in talambaiala mintii tale, dai fuga la magazin si-ti cumperi alta care este in trend si care costa pe masura.

Iar p-asta "veche" o arunci frumusel in fundul dulapului si te-apuci si razi de vecinul care inca o mai poarta. "Uita-te si tu la amaratul asta cu ce umbla imbracat... Nu stie ca nu se mai poarta?..."

Mi se pare stupid. Chiar daca nu-s eu cel mai mare amator al teoriei conspiratiei (desi cochetez cu ideea), moda asta care te indeamna la un "consum" de haine si accesorii vestimentare care-ti depasesc cu mult necesitatile, mi se pare irationala, stupida, de cacat, si cred cu toata convingerea ca ea este rodul inventivitatii unor baieti destepti care initiaza trendurile intr-un fel sau altul pentru a te face sa consumi cu mult mai mult decat ai nevoie. Asa se pot cladi imperiile financiare.

N-am vrut niciodata sa fiu la moda. Mi se rupe de cea ce se poarta. Prefer chestiile cat de cat clasice, si daca-mi place mie si ma simt bine-ntr-o haina, poate sa se fi purtat si-acu zece ani, eu o sa ies pe strada cu ea. Da, stiu, vai de curu meu, asta e. Acu' sa nu va inchipuiti ca umblu imbracat in surtucul lu' bunicu si-n opincile lui badea Cartan, dar nu m-as sfii nici cu ele daca ar fi singurele articole vestimentare din lume care mi-ar putea tine de cald.

joi, 20 noiembrie 2008

Nea Ilie palarie

O stiti pe-aia cu Ilie?

Ca sa fac o introducere, va comunic faptul c-o sa ma refer la monitoarele alea din statiile de metrou. Smecheriile alea montate acolo de un nene cu bani care cica ar fi castigat licitatia pe susta, asa cum ii sade bine oricarui "om de afaceri" din Romania.

Si, mai nou, prin intermediul acelor simpatice monitoare, este promovata magistrala aia noua, de la Nicolae Grigorescu pana la soseaua de centura.

Who the fuck is Alice? And who the fuck is Ilie? Ilie este un nene simplu, din popor, burtos, care-si castiga painea, dupa toate probabilitatile, intr-un mod cinstit si care, la fel de probabil, o sa se duca la vot. Imi cer scuze, nea Ilie, dac-am anticipat gresit.

Iata cum suna la baietii aia campania de promovare:

"Lui Ilie ii plac noile statii pentru ca sunt colorate. Lui Ilie ii plac boxul si artele martiale. Nu le practica, dar le urmareste la TV."

So fuckin' what??? Uitandu-ma la burta lui Ilie, nu am avut nicio clipa senzatia c-ar fi vreun karatist. Prin urmare, explicatia suplimentara nu mi s-a parut deloc necesara.

Trecand, insa, peste Ilie si burta lui, avand grija sa nu-l calcam din greseala in trecerea noastra peste dumnealui, ma intreb cat de creativ trebuie sa fii ca sa gandesti o asemenea campanie, sau ce sfantu ilie o fi ea? Va spun eu: DELOC.

P.S.: Ilie e genial. Trebuie sa-l vedeti. Cum urca el scara rulanta cu fesul lui de Ilie si cu burtica la inaintare!...

marți, 11 noiembrie 2008

Din categoria "statusuri de informare"

Exista o entitate in lista mea de mess care ma informeaza, pas cu pas, despre viata ei. Ca e o ea. Motivele pentru care o mai tin in sus-numita lista de mess imi sunt cat se poate de neclare. Probabil thanatos-ul din mine lucreaza norma-ntreaga. Cred c-o sa-l concediez c-un ignore.

Ultimul status:

"da bip cand intri k is la televizor puiu meu drag :*:*:* "

Puiul ei drag, intra dracului mai repede si da-i bip!!!

Mi-e greata.

luni, 10 noiembrie 2008

Mith buster

Cand un elev isi depaseste profesorul, abia atunci putem spune ca acel profesor este cu adevarat bun.

Variantele de formulare difera de la o gura la alta.

Aceasta binecunoscuta zicala nu specifica la ce fel de depasire se refera intelepciunea populara care-a nascocit-o. Asa ca mi-am permis sa trag de coada o frumoasa concluzie si sa ma refer la depasirea calitativa si cantitativa d.p.d.v. al informatiilor in domeniul in care cei doi interactioneaza, sustinerea practica si teoretica avand un caracter preponderent unidirectional, de tipul "profesor -> elev".

In urma unei discutii teribile cu un mare clasic in viata, cu o entitate fizica si spirituala de necontrolat, cu o enciclopedie eminesciana dac-o vom privi prin prisma unei frunti creatoare si atotcuprinzatoare, am ajuns la urmatoarea concluzie: teoria mai sus amintita, cea cu profesorul si elevul, are o hiba!

Voi argumenta in continuare si pe scurt.

Un profesor mult prea prost nu poate fi decat intrecut de catre elevul sau.

Iar la un moment dat, intr-un domeniu cu informatii finite sau relativ non-evolutive, indiferent de cat de supradotati vor fi profesorii si elevii, depasirea profesorului de catre elev va inceta si singura varianta posibila va fi aceea in care elevul va ramane mai prost decat profesorul, dupa care rolurile celor doi se vor schimba in mod alternativ, cu mici variatiuni de numar si frecvente.

Iar in aceasta situatie, fiecare dintre cele doua entitati distincte, profesorul si elevul, vor suferi pe rand si pe nedrept de blamarea celor care-i vor privi cu un ochi critic, cei doi protagonisti nefiind vinovati de faptul ca acel domeniul in care activeaza contine un numar finit de informatii.

Concluzie: iata cu ce se ocupa o persoana care a dormit extrem de putin in ultima vreme. Puneti mana si culcati-va. Ca-i tarziu.

P.S.: De ce "puneti mana" si nu "puneti piciorul, curul, urechea, esofagul, peroneul, apendicele sau sucul gastric"? La aceasta intrebare vom raspunde dupa urmatorul episod de doua ore de somn pe noapte.

P.P.S.: Daca un profesor este cu adevarat bun atunci cand este intrecut de catre elevul sau, care dintre cei doi este mai destept?

P.P.P.S.: Mama, stai linistita, a fost ceva accidental. Eu ma odihnesc noaptea!

duminică, 9 noiembrie 2008

Ţvai recomandeişăn

Dupa cum v-am mai spus de cateva ori, daca nu intru in clinci cu nimeni, simt ca n-am lucruri importante sa va comunic prin intermediul acestei minunatii numita blog. O sa fac totusi o exceptie si-o sa va spun doua lucruri mici si faine.

1. E toamna. Oau, ce revelatie! Iar "Muzeul Satului" e superb. Try it!

2. In "Filos" in Grozavesti puteti servi o ciocolata calda foarte buna. Try it!

Gata? Mi-am facut norma de lucruri faine pe luna asta?

OK. See ya, data viitoare o sa vin cu ceva mai acid.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Zeitgeist

Am vazut documentarul "Zeitgeist". Primul din cele doua. E un documentar foarte interesant, destul de conspirativ (si chiar usor manipulativ, la randul sau, mai ales in prima parte), dar care iti ofera si o alta perspectiva, demna de luat in seama. Vizionarea lui le poate fi extrem de utila celor care dorm pe ei si care cred ca-n lume totu-i bine si frumos. Vi-l recomand.

vineri, 7 noiembrie 2008

Vaginalele spalaturi barbatesti

Am gasit aici urmatoarea chestie:

"Un medic ieşean a recomandat unui pacient de sex masculin, în vârstă de 41 de ani, să facă timp de 56 de zile spălături vaginale, decontarea tratamentului fiind respinsă de Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) Iaşi, a declarat joi, în conferinţă de presă, directorul CAS Iaşi, Cristian Lăpuşneanu. Potrivit lui Lăpuşneanu, autorul recomandării acestui tratament este un medic de la Spitalul de Recuperare din Iaşi. Inspectorii CAS Iaşi, care au fost anunţaţi de pacient despre "tratamentul" indicat au început o anchetă, iar medicul de la Recuperare le-a explicat acestora că a fost neatent când a completat formularul."

Imi este din ce in ce mai frica de lumea in care traiesc, de medicii romani (mai ales daca au facut facultatea la Iasi), de toti si de toate.

Dac-o sa mai stau mult in tara asta de basm, mi-e teama c-o sa raman, intr-o buna zi, gravid. Chiar dac-o sa ne protejam. Si mi-as face de pe-acum spalaturi vaginale, cine stie, poate c-o sa-mi trebuiasca in viitor. Dar nu-mi gasesc vaginul.

Si-i rog pe bunii mei prieteni, cu aceasta ocazie, sa nu-mi mai sugereze lucruri mizere. Sa le fie rusine.

Stia el ce stia tiganul ala care m-anjurat odata, indemnandu-ma sa-l pup in p*zda. De nimic nu mai poti sa fii sigur pe lumea asta...

joi, 6 noiembrie 2008

Remediu impotriva crizei economice

Cel mai dezbatut subiect al ultimelor saptamani este, de departe, criza economica mondiala. Si vin toti ciumpalacii pamantului pe la toate posturile de televiziune din tara, pe la radio, prin presa, pe bude sau pe meterezele tuturor institutiilor posibile si imposibile si-si dau cu parerea.

Ce este criza economica, de unde ni se trage, cine ne-o trage, cat ne-o mai trage, dar o sa ne doara, dar n-ar fi bine sa ne ungem cu ceva, dar cine ne-a atacat leul, dar de ce ne-a atacat, dar e bine ce-a facut Isarescu, dar Tariceanu e sau nu e de porc, dar o sa avem ce sa mancam, dar ce fac saracii romani din Spania sau Italia?

Nu doresc sa rezum tot ce s-a discutat in ultima vreme pe marginea acestei teme, insa vin c-o solutie. Eu stiu cum ar putea sa scape Romania de criza economica!

Tineti-va bine, sunt un geniu!

Sa ne pocaim cu totii!!!

La modul propriu. Sa boicotam BOR-ul si sa ne pocaim. Ganditi-va! Pocaitii sunt renumiti pentru faptul ca se ajuta intre ei. Pentru faptul ca religia lor ii incurajeaza sa devina bogati, sa fie intreprinzatori, sa se ajute unul pe altul, astfel incat, daca unul din familie e mai sclipitor de felul lui si face avere, ceilalti membri ai familiei ii vor calca pe urme in cel mai scurt timp posibil.

O astfel de mentalitate mi se pare cel mai bun remediu impotriva crizei.

In plus, o familie de pocaiti concepe, in medie, patru progenituri. Prin urmare, tot in medie, in fiecare familie vor exista doi baieti si doua fete.

Fete care vor creste si vor deveni femei. Si vor naste, la randul lor, doi baieti si doua fete. Care vor creste si ele, si povestea poate continua asa la nesfarsit.

Sa zicem ca 35% dintre femeile din Romania sunt potentiale mame. Asta inseamna vreo 3,5 milioane de femei. Daca fiecare va naste, in medie, cate doua fete, in cel mult treizeci de ani numarul de femei care vor putea fi considerate potentiale mame se va dubla. Dei vor fi 7 milioane. Peste 60 de ani, vor fi 14 milioane, iar peste 90 de ani, la finele secolului nostru, vor fi 28 de milioane. Ca numar de locuitori, Romania va intrece cu mult populatia Germaniei, daca-i vom pune la socoteala si pe barbati. Deci va fi cea mai populata tara din UE!

Avand, prin urmare, o populatie mai numeroasa decat cea a Germaniei, mai materialista si, poate, tot atat de eficienta, Romania va putea spera, in cel mult un secol, la statutul de superputere economica mondiala, va deveni motorul eonomiei europene si va avea prim planul in cadrul tuturor organismelor si forurilor internationale. Vom fi mandri ca suntem romani!

Si poate ca vom conduce lumea, rivalizand cu evreii!

Sa ne pocaim, pentru un viitor stralucit al patriei noastre!

P.S.: Nu-i asa ca-s un geniu?

miercuri, 5 noiembrie 2008

Sa-l vezi si sa nu crezi

A iesit Obama presedinte. Cum unde? In SU(L)A.

Asta stie toata lumea, iar eu nu mi-am propus sa rup gura targului cu un post despre asta. Insa, pe langa faptul ca am castigat o amarata de bere in urma victoriei in alegeri a lui nenea ala demagog si simpatic, nu pot sa nu ma crucesc atunci cand ma gandesc c-a iesit presedinte un om de culoare in tara aia plina de rasisti. Tara in care, nu cu mult timp in urma, negrii nu aveau drept de vot.

Sa-l mai aud eu pe vreun adormit ca-mi zice ca SUA nu e tara tuturor posibilitatilor... Aproape ca rivalizeaza cu Romania.

marți, 4 noiembrie 2008

Sa moara dusmanii mei...

...n-am masina, n-am femei.

Ziarele scriu tot mai des despre romanii care lucrau in strainatate si care au ajuns someri pe-acolo, mai ales datorita loviturii pe care a suferit-o piata imobiliara in respectivele tari.

Si se mira ei, jurnalistii, de faptul ca unii prefera sa ramana in Spania sau Italia, chiar daca nu mai au de lucru, decat sa se intoarca acasa.

Se pare ca jurnalistii nu cunosc indeajuns "tipologia umana" a celor care s-au dus la lucru peste hotare.

Sa vedem: cine-s "capsunarii"?

Cred ca majoritatea "capsunarilor" (nu toti! sa nu va inflamati degeaba) sunt oameni fara studii superioare, cei mai multi fiind absolventi de liceu. O mare parte dintre ei sunt ca individul ala cu a sa celebra clima bizonica, incredibil, incredibil, dar ce se-ntampla, Audi A seiz.

Cum sa se intoarca astia in Romania, recunoscand in fata vecinilor si dusmanilor ca s-au cam tepuit in ultima vreme, ca nu mai au lovele de spart la discoteca din deal, ca nu mai au bani sa inchirieze o masina cu numar "de la Italia" pe care s-o buseasca in primul copac?

Cum sa recunoasca ei ca au ajuns la fel de sarantoci si far' de valoare precum cei pe care-i dispretuiesc de zor in fiecare fatidica luna august in care vin si intoxica tara cu freza lor cu burlan in frunte, cu manelele lor si cu aroganta lor grohaitoare care-mi face greata?

Nu, fratilor. Ei prefera sa stea acolo si sa moara de foame, dar acasa, cu imbarligata lor coada-ntre picioare si burlanul din frunte plecat, n-o sa-i vedeti in veci. Si nu e mare tragedie daca-i vedeti voi. Dar dusmanii...

Stagiunea de toamna a circului romanesc

Stau linistit, fericit, la biroul meu de-acasa si beau o cafea cu lapte. Printre altele. Si cum stau eu asa, visator, cu fereastra deschisa si ascultand pasaricile cum ciripesc, deodata aud un zanganit de muzica populara si pe Veta Biris facand un apel catre cel de sus: Doamne, ocroteste-i pe romani!

Scot capul pe geam si vad o masina trecand, pe care scrie Iancu Gheorghe-Senator. Aici am o dilema: exista unul al carui nume de familie e Gheorghe-Senator, pe sistemul "Popescu-Tariceanu", sau nenea ala (de la PNG, presupun) vrea sa devina senator?

Oricum ar fi, a inceput circul! Tineti-va bine, tihna somnului candidatilor depinde de voi. Nu-i dezamagiti! Oferiti-le posibilitatea de a se odihni in fotoliile confortabile din Parlament. Fiecare om are dreptul la un somn linistit!

Apelul Vetei Biris catre divinitate este unul cat se poate de nimerit. Vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni (in memoriam Vali Sterian)! Si cu aceasta ocazie, ocroteste-ne...

luni, 3 noiembrie 2008

Pasajul catre lumea celalata

La Universitate in pasajul lu' peste exista un santier. Cam de cand cu summitul NATO. Deci un santier etern, pur romanesc, unde n-am gasit niciun afis care sa ma informeze si pe mine ce se construieste din banii cetatenilor (deci si-ai lu' mama si-ai lu' tata) si unde, de cele mai multe ori, nu lucreaza nimeni. Sau, daca lucreaza cineva, acel cineva nu e decat un nene amarat care o fi picat la tragerea la sorti.

Adica ceva de genul: "bai, maine tre sa se faca cineva ca munceste in pasajul de la Universitate, stiti voi, pe sistemul "fa-te ca lucrezi"; ia scrieti-va numele pe-un biletel, bagati-le aici in sapca la mandea si cine pica, ia maine bormasina si bazaie nitel pe-acolo, sa se-auda ca se munceste de zor."

Problema mea e urmatoarea: pe jos se pune un fel de gresie. Dar acel tip de gresie e teribil de prost ales. Nu exista ceva mai alunecos pe lumea asta. Nu, nici macar aia, perversilor care sunteti! Daca-ti iei elan, te dai "de-a ciusca" asa cum te dai pe gheata. Credeti-ma pe cuvant, am probat "sistemul" si merge.

Voi va imaginati cati oameni o sa dea cu mufa de gresie si-o sa-si sparga capetele la iarna?

Dar exista si-o parte buna: daca trebuie sa te intalnesti cu cineva in pasajul de la Universitate iar acel cineva intarzie, nu exista posibilitatea de-a te plictisi. Iar spiritul filantropic va putea sa zburde in tine, ajutandu-i pe nefericiti sa se ridice de jos.

Deoarece oamenii care se vor uni cu gresia vor fi fara numar, dat fiind faptul ca se va constata un nou tip de simbioza: simbioza om-gresie. Io-ti dau tie trei dinti si zece picaturi de sange, tu m-ajuti s-adorm si sa-mi bag picioarele (gura) in lumea de rahat in care fiintez cu mai mult sau mai putin spor.

P.S.: Astept cu nerabdare sa se mai trezeasca cineva din somnul etern si sa-mi puna un diagnostic. Daca se poate, cineva care nu ma cunoaste decat de pe blog (si care, prin urmare, NU ma cunoaste). Dar veniti si voi cu ceva diferit de "nevroza". Asta e deja fumata.

duminică, 2 noiembrie 2008

Berzele fac turism in Marea Britanie

Cica tara cu cel mai ridicat numar de adolescente gravide este Marea Britanie. Ceea ce nu poate decat sa ma mire, deoarece nu pot intelege de ce s-ar grabi englezii sa lase gravide cele mai urate femei din Europa.

Sau poate ca ele sunt relativ ne-hidoase doar atunci cand sunt adolescente si toti gentlemanii se grabesc sa profite de putinul timp pe care-l au la dispozitie pana se instramba si se hidosesc ale lor teribile muieri...

In plus, cica nu stiu ce asociatie pentru planning familial a creat, pe acel taram de basm, o carte pentru educarea sexuala a elevilor din scoala primara. Pentru ca niciun plod nu mai crede in povesti cu berze.

Astept cu nerabdare sedinte practice de educatie sexuala in care copilul de 6 ani asista live la conceperea viitorului sau fratior mai mic, in timp ce un specialist ii explica in detaliu tot ce misca-n tara asta, raul, ramul.

P.S.: Maestrul Alecs este idolul meu in materie de bancuri. Va recomand cu multa caldura ultimul sau post.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Palatul Mogosoaia

Am avut, astazi, deosebita placere de a vizita Palatul Mogosoaia si am ramas foarte placut surprins de ceea ce am gasit acolo. Un loc minunat, foarte frumos si linistit. Nu-mi pare rau nicio clipa de faptul c-am ales sa-mi ocup sambata cu aceasta "escapada turistica".

Iata niste fotografii.






Fraierul asta-s eu.


Iar aici avem singurul lucru urat de la Palatul Mogosoaia. Un fel de livada cu rahaturi care se potrivesc in peisaj ca nuca-n perete si pe care un mare clasic in viata le-a comparat cu niste p*le care ejaculeaza. Pardon.

Absurdul kafkian, cu sau fara chiloti

Rasfoind ultimul numar al revistei "Dilemateca", o revista care mi-e din ce in ce mai draga si pe care-o respect, gasesc un articol care ne informeaza despre faptul ca exista, printre cercetatorii germani ai operei lui Kafka, un mare scandal.

Disputa a pornit de la cartea "Excavating Kafka", publicata de un expert britanic, James Hawes, unde acesta face public faptul ca scriitorul german era abonat la publicatii pornografice, pastrate sub cheie intr-un sertar din biblioteca.

Asa, si???

Pai, stati asa. Ca vine una de-i zice Anjana Shrivatsava care-l apara pe Kafka in paginile "Spiegel Online" si care da cu pumnu-n masa: "...a spune ca revistele ilustrate la care Kafka era abonat erau pornografie explicita e ca si cum ai compara un poem de Heinrich Heine cu o reclama de la McDonald's", numindu-l pe "sarmanul" Hawes "un izmenit, un preot al urii".

Eu, ca om vulgar si dus cu sorcova, vreau sa vad bataie.

Cica unii specialisti spun ca nu-i adevarat ca le-ar fi tinut ascunse; in sertarul respectiv era, pare-se, un livret de economii, tinut asa ca sa nu le vada familia.

Insa in cartea lui Hawes sunt reproduse fotografiile despre care cotidianul britanic "The Guardian" afirma ca sunt destul de "indraznete".

Credeati ca s-a terminat?

Rainer Stach, celebrul biograf al scriitorului, acuza toata afacerea drept un incredibil complot al pietei. Dar nici Hawes nu se lasa mai prejos si acuza, la randul lui, o conspiratie a cenzurii.

Voi va dati seama cu ce se ocupa unii oameni? Chiar daca scriitorul ar fi fost pasionat de reviste pornografice, ce treaba are opera acestuia cu pasiunea sa? Acea opera devine, brusc, mai putin valoroasa? Mai lipsita de geniu?

Pentru ce ar trebui sa ma intereseze acest lucru? Aceasta pasiune i-a manjit, in vreun fel, opera? Li s-au lipit cercetatorilor colile cercetarii? Devin, eu insumi, prea pornografic?

E ca si cum ne-am lega de Eminescu pentru c-a avut sifilis. Sau de Gunter Grass pentru c-a facut parte din trupele Waffen SS (si acest aspect a generat un mare scandal; v-am povestit aici).

Poate ca, intr-adevar, i-au placut revistele pornografice. Si??? Ce-i rau in asta?

Daca informatiile furnizate de Hawes ar fi adevarate, nu consider neaparat c-ar trebui trecute sub tacere, pentru ca a fi atras, intr-un fel sau altul, de pornografie nu e o rusine. A afirma contrariul mi se pare a fi o dovada clara de ipocrizie/prostie/frigiditate. Dar nici nu mi se pare normal sa sari in sus de indignare din cauza faptului ca un cercetator si-a permis sa scrie astfel de lucruri despre Kafka!...

Disputa creata mi se pare absurda, puerila si demna de cauze mai bune. Se poarta, prin urmare, si la case mai mari!

Senzational!

Pentru amatorii de stiri de senzatie: felinarul de la buda din JEG a fost schimbat cu un altul mai clasic si mai atragator.

Pentru o cufureala cu iz de epoca!

vineri, 31 octombrie 2008

Ce să este oare?

A.O. a raspuns unui mesaj pe care l-am postat intr-o zi pe forumul Primariei din minunatul orasel bucovinean. Ar fi frumos din partea mea sa postez pe blog raspunsul cu pricina. Iata, deci, ce ne zice domnia sa:

"Stimate andu, preocuparea ta pentru ceea ce se intampla in orasul nostru este incurajanta si mobilizanta. Mi-as dori ca fiecare cetatean sa fie preocupat de problemele curente si de strategiile de viitor ale orasului. In parcul de la Flacara se executa lucrari de reabilitate, in baza unui proiect aprobat de Administratia Fondului pentru Mediu. Zada, sau laricea este o specie protejata de lege, insa nu se pune problema de a fi taiati asemenea copaci. Au fost taiati doar copacii care prezentau risc mare de accidente, iar taierea lor se face doar in baza avizului emis de ITRSV. Fiecare copac taiat a fost examinat si fotografiat, iar aceste dovezi va pot fi puse la dispozitie daca veti considera necesar.

In baza proiectului, vor fi plantate noi specii de arbori, vor fi reabilitate toate trotuarele, vor fi montate 60 de banci, 55 de corpuri de iluminat si aproximativ 70 de cosuri de gunoi. De asemenea vor fi plantati arbusti si flori. Daca timpul va fi favorabil, firma care executa lucrarile a facut promisiuni ca vom putea sarbatori Ziua Nationala a Romaniei, in noul parc.Va multumesc inca o data pentru interesul aratat si va astept si cu alte intrebari sau sugestii."

Sa dea domnu' sa fie precum afirma nenea asta care a raspuns pe forum, semnandu-se cu numele primarului.

Mi-ar fi placut, insa, foarte mult sa fi raspuns chiar el. Pentru ca trebuie sa fii teribil de tont incat sa crezi ca insusi acest Mesia, ce pretinde ca salveaza orasul din mizeria in care se gaseste, ar fi scris intr-atat de corect dpdv. gramatical. Ar fi avut el tonul acela prietenos? Ar fi avut el, personal, aceasta dorinta acerba de a lamuri un cetatean in privinta a ceea ce se petrece in parcul simpaticului oras bucovinean? Ar fi stiut el ce este "zada, sau laricea"? =))

Multumesc pentru osteneala dv, d-le moderator al forumului sau d-le care esti tu domn si reprezinti cu un succes atat de rasunator PR-ul primariei.

Ce distractiv e cand observi cum lumea devine foarte disponibila la lamuriri suplimentare atunci cand se pomeneste de presa.

Si nu pot sa nu ma intreb cum mi s-ar fi adresat daca m-as fi "semnat" cu "puisorul cufurit". Stimate puisorule cufurit?

joi, 30 octombrie 2008

Kastello. Manca-ti-as gura ta!

Am constatat ca-mi este foarte greu sa scriu pe blog in conditiile in care nu claxoneaza nimeni pe strada sa ma scoata din minti, nu ma injura niciun cocalar, nu-mi da nimeni un cot in gura, iar vanzatoarele sunt politicoase fata de distinsa mea persoana.

Daca as locui, de exemplu, in Viena, cu siguranta ca blogul meu n-ar mai exista.

Dar daca tot m-am apucat sa tastez, vreau sa va anunt c-a aparut albumul "Kastello. Palate ale rromilor din Romania".

Dupa cum scrie si aici, „Kastello” documenteaza fotografic realitatile surprinse in teren, care sunt comentate de personalitati din mai multe domenii: antropologie, sociologie, psihologie si, nu in ultimul rand, arhitectura. Unele dintre eseuri sunt semnate de cercetatori de etnie rroma.

Asta-i coperta.

Si astea-s niste mostre din ce veti putea gasi prin album. Mi s-a parut foarte interesant. Am ras cu spume (ma rog, e bine de stiut faptul ca eu am, uneori, un simt al umorului destul de bizar).



Psihologi cu blog!!! Trei la zece mii!!!

In mintile foarte multora dintre noi exista inradacinata ideea conform careia un bun psiholog e cel care iti da sfaturi, cel care-ti spune ce sa faci pentru a-ti rezolva problemele, cel caruia i te adresezi (fie si pe net) atunci cand te confrunti cu o dificultate. Cuvantul lui e ca o izbavire pentru tine, toate problemele tale se duc la dracu', psihologul fiind pe planeta ca un dumnezeu pe pamant care le stie pe toate.

As dori sa va atrag atentia, insa, ca puteti foarte usor sa picati in plasa vreunui asa-zis psiholog care n-are altceva de facut pe lume decat sa dea sfaturi pornite din strafundurile unui filantropism demn de un sfant pogorat din cer.

Iar o mare parte dintre acestia activeaza online. Or eu cred ca psihologia online (mai ales in lipsa chat-ului) e de porc. E lipsa de ocupatie sau e dorinta de a face un ban, stand in fata calculatorului si prostindu-i pe altii cu niste asa-zise competente.

Va dau un exemplu, ca sa nu ziceti bat campii.

Exista in blogosfera un nene "psiholog" cu (ce altceva decat) blog. Si cica nenea asta e destul de renumit pentru blogul sau. Nu pun link pentru ca nu incurajez aburelile de genul acesta. Cautati voi pe Google, daca vreti. Luati bucati din fraze, le puneti intre ghilimele si veti ajunge exact unde doriti.

Si mai apare pe blogul acestui nene, din cand in cand, cate unul care-i cere sfaturi. Iata unul dintre ele:

"Buna ziua, de multe ori cand vorbesc in public sau cu o fata pe care o plac ma confrunt cu o stare de timiditate. Incep sa povestesc o intamplare si mi se intampla sa ma blochez nereusind sa finalizez ceea ce vroiam sa zic, in general grabind fraza nepovestind-o exact cum imi doream. Vreau sa precizez ca am 21 de ani si ma confrunt cu starile astea de aproximativ 5 ani. Mi-ar prinde bine un sfat, o indrumare din partea dumneavoastra. Va multumesc."

Prin urmare, omul are o problema. Iata raspunsul:

"Problema de comunicare în public o au şi politicienii (nu l-a intrebat nimeni de politicieni), dacă e să privim mesajele pe care le transmit. Nu ştiu exact dar parcă nu sună bine, şi îmi imaginez că ei voiau să spună ceva şi noi înţelegem altceva.

Tu poate că nu esti o persoană “atât de publică” iar dacă cei cu care comunici îţi sunt prieteni, ar trebui să
(e de porc; ce-ar trebui, ma???) scapi uşor de inhibările tale, doar îţi sunt prieteni şi te înţeleg. Dacă cei cu care comunici sunt colegi, integrarea în grupuri e o temă dură de abordat (foarte frumos l-ai securizat), având în vedere că ai 21 de ani (esti cam batran, tata, pentru probleme de-astea) şi cel puţin în mod firesc trebuia să fi trecut deja (inapoiatule!) prin comunicarea de grup (grădiniţă, scoala generală, liceu, facultate, grupuri de cartier, poate servici etc. ).

Consideră o problemă
(il incurajeaza de numa-numa) faptul că ai dat peste astfel de grupuri, şi după trecerea timpului ai menţinut inhibarea! Aşadar, ce ne facem când în interiorul nostru suntem într-un fel, iar exteriorul este perceput de ceilalţi, cu totul altfel?"

Dupa care "psihologu cu blogu" (c-asa-si zice el, se crede unic si face si jocuri de cuvinte; creativ cu draci) baga nitica polologhie, dand cu stangu-n dreptul si negand, ulterior, existenta unei probleme (expertul in comunicare nu-si da rand in a se contrazice pe el insusi). Dar vine si c-o solutie. Atentie, domnu' Gadea, atentie!

"Eu propun să alegi un prieten (???), să îl invităm aici şi să ne povestească cum erai când erai mic! Poţi să o faci tu, dar fii sigur că vor fi şi alţii care vor interveni! Voi încerca să moderez comentariile astfel încât să ai parte doar de adevăruri, fără intervenţii inutile! Consideră acest fapt, un mod de comunicare de grup, căci aici noi suntem un grup, eu nu sunt singur, sunt cititori şi sunt mulţi! Hai să vedem cum te exprimi (acum când poţi corecta textul de o mie de ori sau poţi să îl trimiţi cum l-ai scris din prima)."

Nu-mi amintesc ca baiatul ala sa fi cerut un sfat in privinta comunicarii prin scris. Mi se pare destul de clar c-a cerut un sfat in privinta comunicarii verbale. Psihologu cu blogu (si orice om de pe planeta asta) ar trebui sa stie ca-s doua lucruri diferite.

Si ca psihologu cu blogu sunt multi!!!

Nici nu va imaginati cate-mi stau pe limba, dar lungesc postul prea tare (desi ma indoiesc de faptul c-a citit cineva totul pana aici). Ideea e urmatoarea: daca doriti sa stati de vorba cu un psiholog, mergeti la unul care stie cu ce se mananca psihologia. Lasati-i in plata domnului pe toti ciumpalacii astia de doi lei.

miercuri, 29 octombrie 2008

Postare la minut

Cine face glume postand comentarii pe blogul meu si semnandu-se cu numele unui preastimat profesor dintr-o preastimata facultate de-i zice FPSE (punand link catre site-ul acesteia; PR-ul lucreaza =)) ), e rugat sa se traga singur de urechi si sa-si faca autocritica inainte de culcare. Rusine. Cum luati voi numele domnului in desert...

Romantism de buda

Daca aveti probleme, in viata dv., la capitolul intimitate, puteti sa mergeti negresit in JEG. Macar din cand in cand. Si veti avea surpriza sa constatati, in unele zile mai mult, in altele mai putin, ca budele sunt luminate de lumanari, asa ca-n fotografia de mai jos. Pentru o cufureala plina de romantism!

Si pentru ca le mai pica, din cand in cand, curentul. Iar duduile si "duduii" devin dezorientati, nu mai stiu care-i buda fetelor si care-i buda baietilor. A intrat una peste mine, si-a cerut scuze, iar cand am iesit, mi-a atras atentia ca aia-i buda fetelor. "De unde stii?", "Din instinct."

Uitasem ca femeile au 'jdemii de simturi si ca instinctul lor feminin a facut cariera.

marți, 28 octombrie 2008

Relax, people



Blackmore's Night - Under a Violet Moon

...and have fun.

luni, 27 octombrie 2008

Refugiati in Bucovina (in doua acte)

Actul I (partea teoretica)

In Radauti fiinteaza cu spor un centru teritorial al Oficiului National Pentru Refugiati, care detine centre asemanatoare si in Bucuresti, Timisoara, Galati si Constanta (dupa unele surse, n-ar exista un centru in Constanta, ci in Somcuta Mare; mie, personal, mi-e greu sa merg la fata locului sa verific).

Am gasit niste lucruri relativ interesante pe aici, de unde citez urmatoarele:

In general, cei care solicita azil politic spun ca si-au parasit tara de origine pentru ca erau persecutati sau torturati, ca viata, libertatea sau integritatea le erau amenintate pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica. Daca nu se incadreaza in aceste categorii, statul roman ofera si protectie umanitara conditionata.

Printre solicitantii de azil politic se numara persoane intrate fara forme legale in Romania, care au fost prinse la trecerea frauduloasa a frontierei sau orice strain care a inaintat autoritatilor romane o cerere de azil politic. Pana la solutionarea acestei cereri, procedura care dureaza aproximativ o luna de zile, statul roman ofera azilantilor ajutor financiar si un loc de cazare intr-unul din centrele Oficiului National Pentru Refugiati mai sus amintit.

Alte aspecte interesante gasiti pe site-ul spre care am pus link.

Actul II (partea practica si concreta)

Ideea e urmatoarea: azilantii sunt niste persoane extrem de simpatice! Acum vreo doi ani, in Radauti traiau cativa negri, destul de talentati intr-ale fotbalului si care-au colorat, atat la modul figurat, cat si la modul propriu, societatea radauteana, precum si Cupa Nicodemus.

Despre unul dintre negri, un prieten in plina criza epileptica a afirmat, in delirul sau, c-ar fi jucat ca mijlocas in nationala de fotbal a Nigeriei (sau Algeriei?) acu' nu stiu cat timp.

Aveau prieteni, aveau fani (si fane!!!, prietenii stiu de ce), zambeau stralucitor si aveau o atitudine de Ilie Moromete: trageau radautenii la ei ca furnicile la miere.

Dupa un timp, au disparut din peisaj, iar teama mea c-as putea fi atacat, la un moment dat, printr-un gang din centrul orasului de vreo banda de negri care sa-mi ureze "welcome in ma neighbourhood" s-a disipat brusc si total.

Acum au aparut o multime de indieni (un prieten a numarat vreo 12 sau 13) si inca vreo doi negri. Stateau ciorchine la statuie. Acum o luna nu erau decat vreo patru prin mandra urbe bucovineana.

Si indienii astia sunt si ei foarte simpatici!!! Sunt teribil de amortiti, vorbesc extrem de incet, se plimba ca niste momai, in reluare, de parc-ar fi la muzeu, mereu in grup compact, nu se labarteaza pe tot trotuarul, ba, uneori, tind sa faca uz de celebrul "sir indian", chit ca inventia n-a fost brevetata de acest soi de indieni, ci de "hotii" de titulatura de peste ocean.

Ma intreb daca nu si-au dat inca seama de faptul ca la noi, in tarisoara noastra scumpa, avem nitel mai mult spatiu decat obisnuiau ei sa aiba in tarisoara lor nescumpa. Ar putea, foarte usor, sa se mai "dezghesuie" nitel. Nici nu s-ar simti in oras.

Sau umbla asa compact pentru ca le-o fi spus cineva ca seamana teribil cu niste bastinasi de pe la noi, foarte abili intr-ale trucurilor de genul uite-portofelul-nu-e-portofelul, si ca s-ar putea sa fie confundati?

E inca un mister.

Noroc de ei ca mai ofera ochiului si un alt fel de spectacol in orasul ala care rage de plictisitor ce e. Sorry, stimate d-le Corvin, dar nu faci fata. Incordeaza-te mai tare! Calin Nica nu are potential umoristic. Cu permisiunea dumitale, doresc sa-ti vand un pont: Aurel Olarean are potential umoristic! Nu-i asa ca te-ncearca o revelatie?...

Despre performante sportive

Ma satur din ce in ce mai tare de tot ceea ce inseamna "fenomen fotbalistic". M-am plictisit de fenomene fotbalistice, de fiare, de brilianti, de bursuci, de falcosi, de ultrasi, de Becali, de Liga lui Mitica, de monopolul fotbalului in presa sportiva si in mass-media, in general.

Avem un campion mondial de box la categoria supermijlocie: Lucian Bute. Probabil ca ultrasii n-au auzit de el. Omul asta nu se bucura ca un cretin atunci cand se califica la vreun turneu final, nu da cu dreapta-n stanga si nici nu-si da singur pumni in falca, cerand sustinere neconditionata de la toti dobitocii si badaranii care rag ca niste vite pe imas de prosti ce sunt. Omul asta, dimpotriva, e campion mondial! E cel mai bun din lume la categoria sa. Si e roman.

Din punctul meu de vedere, acum vine partea socanta: nici un post de televiziune din Romania n-a transmis meciul dintre Lucian Bute si Librado Andrade! In schimb, vedem toate meciurile din "Liga lui Mitica" (caca-m-as pe ea si pe cliseul asta de doi lei), unde niste ciumpalaci se-mpiedica de minge, simuleaza si se tavalesc pe jos, gafaie asa cum gafaiam eu urcand pe Rodnei cu 20 de kile in spate, scuipa pe gazon si se iau la bataie.

Felicitari lui Bute din partea mea si-a tuturor celor care apreciaza adevaratele performante sportive.

Si ca sa vedeti cat de penibil si ilar poate fi fotbalul din Romania, e de ajuns sa va amintesc (sau sa va informez) ca Steaua a facut egal in Ghencea cu Gloria Buzau. Cu steluta. Cu fratiorul ei mai mic. Nu pe cat ca Steaua are un satelit in Liga I, dar nici macar nu-i in stare sa-l bata! Asta da performanta sportiva. Refuz sa-mi imaginez cat de prosti (mental si fizic) pot fi jucatorii stelisti sau cei din conducerea "celui mai galonat club de fotbal din Romania". In opinia mea, in acest moment nu exista nimic mai comic pe planeta. Daca nu sunteti de acord cu mine, imi permit sa consider ca n-aveti umor. :))

duminică, 26 octombrie 2008

Tratat de mimat munca

Am cumparat un tratat de psihologie judiciara extrem de interesant, fascinant, insa nu pot sa nu ma intreb daca tehnoredactorul Liviu Dobreanu si corectorul Ruxandra Burlibasa au mai mult de patru clase la activ. Impreuna. Sau poate ca editura "Pinguin Book" ia oameni de pe santiere si le ofera un post de stat degeaba, de frecat buha sau de taiat frunze la caini pentru un salariu mult mai mic decat cel din constructii, dar pentru care nu ai nimic de facut decat sa te ingropi in hartii sau sa belesti ochii intr-un monitor, in mod evident, fara niciun spor.

sâmbătă, 25 octombrie 2008

La rascruce de vanturi

Cred ca am probleme psihice, asa ca fac apel la fostii mei colegi de facultate ca sa ma consilieze. Peste tot se vorbeste de faptul ca noi, romanii, o ducem mai bine, ca ne creste PIB-ul, numai eu nu vad nimic in jur. Foarte multe chestii mi se par praf. Sau chiar mai putin decat praful, pentru c-acesta exista, poate fi simtit, inhalat, te face sa stranuti, iti poate starni o reactie fizica imediata.

Or, daca peste tot se zice ca treaba-i sub control, in timp ce mie nu mi se pare, inseamna ca-s nebun, nu?

Consider ca am doua alternative viabile:

1. Scriu, precum Salinger, o carte mediocra despre un adolescent tont si rebel, dupa care ma retrag in munti;

2. Ma duc la spitalul 9 si ma internez. Sunt curios daca tanti aia de facea mereu inundatie o sa se bucure atunci cand o sa ma vada. Nu era ea indragostita de mine?

Si, da! Cred ca noi, cetatenii acestei minunate tarisoare cu PIB-ul in crestere, ne aflam la rascruce de vanturi. Mai ales pentru ca vine campania electorala si-o sa ni se dea atatea vanturi in nas, incat singura reactie pe care organismul meu o poate avea este una similara. Dar spre nasul lor.

vineri, 24 octombrie 2008

Principii de balta

Situatia (daca pot s-o numesc asa) mi s-a parut intr-atat de sugestiva, incat m-am hotarat, pe loc, s-o imortalizez. "Fara principii, nu as fi ajuns niciodata pana aici!", ne spune Elena Udrea. Sunt convins, insa, ca principiile ei sunt intr-atat de onorabile, pe cat de onorabil e locul in care se gasea acea frumoasa si informativa pagina de ziar: intr-o balta, langa trotuar.

Oare oare cat o sa mai puna oamenii botul la asemenea vrajeli?

De prin VLDT (voma-lider-de-tiraj)

Fiti atenti ce intrebare am gasit pe site-ul Libertatea (nu pun link):

Credeţi că extratereştrii îşi pregătesc venirea pe Pământ?
Da
, sunt atâtea dovezi că extratereştrii există (73%)
Nu, cine crede în asta are o problemă (27%)

Am votat NU din curiozitate, ca sa vad procentele si cat de ciumpalaci pot sa fie oamenii. Si, dupa cum ati observat deja, oamenii (si, in special, cititorii acestei publicatii grotesti cu iz de voma) pot fi foarte ciumpalaci.

Nu ca n-as crede in existena extraterestrilor. As da dovada de o ingamfare teribila daca as crede ca rasa umana e singura din Univers. Cum am aparut noi, au aparut si altii. Dar de aici si pana la a raspunde cu DA la intrebarea "Credeti ca extraterestrii isi pregatesc venirea pe Pamant?", e cale lunga.

Mare e gradina Domnului si mereu ii muta gardul.

joi, 23 octombrie 2008

Post fondat...

...pe doua fotografii recente. Prima dintre ele e facuta in compartimentul unui tren de pe la noi, din frumoasa noastra tarisoara. Si n-am inteles faza cu "mentineti usa inchisa". Daca as fi gasit-o inchisa la intrarea in vagon, as fi priceput. Sau daca, de fiecare data cand as fi inchis-o, usa ar fi avut tendinta sa se deschida singura ca orice usa normala dintr-o casa bantuita, de asemenea as fi inteles. Insa, tinand cont ca cele doua variante sunt putin probabile, ma declar depasit de situatie.

Iar smecheria de mai jos era lipita pe jdemii de geamuri de la casele de bilete din Gara de Nord.

Asa ca luati aminte, trebuie sa verificati intotdeauna daca datele corespunde cererii dumneavoastra, pentru ca, in caz contrar, indiferent daca observati, dupa 5 minute, ca tuta v-a dat bilet la alt tren, nu aveti dreptul sa faceti reclamatie. Pentru c-ar fi nefondata. Deci fara fond. Care nu este bazata pe ceva.

Ei nu stiu sa scrie corect in limba romana. Si mai avem pretentia sa faca vreo mare branza din caile ferate romane. CFR. Adica Caca-te Fara Rusine.

Nemultumirea de la miezul noptii

Am si eu o nemultumire, daca se poate. Ea consta in faptul ca unii oameni au invatat psihologia dupa ureche, beneficiaza de o pozitie care le permite sa-i invete si pe altii anumite aspecte legate de ce-au prins ei, intre doua beri, pe la facultatile de non-profil pe care le-au urmat in tineretea lor zbuciumata, si se-apuca sa vorbeasca acum despre lucruri pe care nu le stapanesc, folosindu-se de pozitia lor ca sa-i abureasca pe studenti cu informatii false, bizare sau incomplete si arborand un ton de neta superioritate, eu sunt destept iar voi sunteti prosti. Sa mori tu.

marți, 21 octombrie 2008

Către dl braconier...

...Rezervaţia Naturală, Rodneistrasse colţ cu Paulişta nr. 32

Peste cativa ani, acolo vor putea fi gasiti, probabil, braconierii. Intr-un imobil de langa o intersectie semaforizata, intens circulata.

Deoarece n-am nici timp, nici chef de a scrie pe blog in aceasta seara, va fac o trimitere (nu catre medic, eu avand mult mai multa nevoie de unul, simtind ca ma dilesc de vreo 23 de ani incoace, ci...) catre un articol din Jurnalul National despre un drum forestier facut cu buldozerul in Parcul National Muntii Rodnei catre caprele negre ce reprezinta niste trofee extrem de pretioase pentru animalele bipede numite braconieri, pe care le-as trage in teapa fara niciun fel de remuscare si avand pe buze un zambet mai dracesc decat al unui drac.

luni, 20 octombrie 2008

Erata

Am mai obtinut o bere de la maestrul Etzc. Deci are sa-mi dea trei beri. Beck's.

De data aceasta, situatia e diferita. Iata o poza cu marele erou al muntilor patriei noastre, mandrul posesor al unul MC, al unei plete de haiduc, al unui caine batran si negru si-al unui prieten ce va incasa cele trei beri.

Ptiu! ptiu! bravule ostean!... Cum stai tu si scrutezi "orizoantele" in cautarea dusmanilor, mandru ca un chiparos...

Si-acum, am ceva important de adaugat: MC-ul despre care v-am vorbit aici nu cantareste 3 kg, ci 4 kg. De unde deduc ca omul este anormal. Daca esti intreg la minte, nu te apuci de facut trasee, carand in spinare un covor de 4 kg. Mai bine cari o femeie anorexica, macar ai ocupatie. Data viitoare o sa am grija sa-ti faci bagajelul cum trebuie. Cineva trebuie sa aiba grija si de tine...

Completare

Gina s-a dus "pe teren" si mi-a dat cateva vesti imbucuratoare. Sper sa fie asa cum spune ea. Voi posta pe blog orice noutate in aceasta privinta si voi reveni, peste ceva vreme, cu cel putin un post pe tema uciderii copacilor in mandra (?) urbe bucovineana. Eu zic ca merita.

Din initiativa mea, sa te fut!

Imi cer scuze anticipat daca o sa oripilez prin limbaj vreun sensibilos. Cine se stie fragil, poate sa spuna pas.

Maestrul C. mi-a relatat o chestie destul de socanta, si anume faptul ca, in mandra urbe bucovineana, s-a inceput defrisarea parcului din fata Politiei si Primariei.

Adica niste neni cu drujbe taie niste copaci vechi de peste 100 de ani, copaci pe care nu i-a deranjat nimeni si nimic pana sa vina ca primar acel individ grobian, acel pahiderm cu stomac de vita in stare sa pasca zi-lumina, acel gangav care habar n-are sa deschida cura, acel marginean cu doi neuroni, unul in plus fata de gaina, acelasi neuron care-i zice sa nu se cace-n curtea casei lui hidoase si kitchoase si-n lacul ala imputit pe care troneaza o cladire vopsita in culori mai tiganesti decat culorile tiganesti.

Dac-ati inteles ceva.

A venit ca primar dobitocul ala si deja incepe sa dea cu copita. Cacofonie intentionata. Isi bate joc de toti cei care inseamna ceva pentru orasul ala, arunca noroi in cine are el chef si inca are curajul si nesimtirea sa-i ceara sfaturi fostului primar (pentru ca el e mult prea prost ca sa gandeasca vreodata ceva sau sa elaboreze vreo strategie), acelasi fost primar pe care l-a facut in tot felul in campania electorala si dupa. Da, si DUPA!!!

Pentru ca asa se intampla cand toate babele tampite care nici nu stiu sa scrie au drept de vot, simpatizeaza cu anumite doctrine politice (ar zice tontii care-au trait degeaba), sau, reformuland, sunt incantate cand le soseste acasa un pachetel cu niste chibrituri, o sticla de ulei, o punga de zahar si-o bluza de cea mai proasta calitate, facuta la fabrica aia a lui de tricotaje

Aceeasi fabrica de tricotaje unde salariatii sunt terorizati de el, in unele zile mai mult, in alte zile mai putin. Terorizati mai mult atunci cand trece si nevasta-sa pe-acolo (probabil ca vrea sa para mai barbat in fata ei, neputand-o fute acasa cum trebuie) si terorizati mai putin cand nevasta-sa nu-i, iar el deja si-a luat portia de umilit oameni.

Oameni platiti, pe langa salariul ala mizer, cu bonuri de masa care nu-s valabile decat in magazinele nevestei.

Tampitul ala de primar nu e in stare sa dea un telefon atunci cand e de dat. Pentru ca nu stie sa deschida gura. E mult prea prost. Teribil de prost. Colosal de prost. Credeti-ma ca stiu despre ce vorbesc.

Si acum a venit bomba: cica vrea sa defriseze parcul. Acelasi parc (singurul din oras) prin care ma plimbam eu in zilele de vara si de toamna si pe bancile caruia imi placea sa stau la taclale. Era relaxant. Era frumos.

Vrea sa taie copacii ca sa puna in loc boscheti ornamentali. Cica sa faca el un parc mai civilizat.

Bai boule care esti tu bou (sa traiesti, Mircea Badea!), ti-as zice eu ceva de fiica-ta si de boscheti, dar stiu ca ea presteaza prin cu totul alte locatii. Informatia e pe surse. Si-mi pare foarte rau ca nu te pot acuza ca pentru fiica-ta faci boschetii. Este marele meu regret.

Inca ceva. Mergand intr-o zi prin oras, acelasi maestru C. imi arata un afis urias, lipit pe schelele unei cladiri in renovare. Afis pe care scria "Investitie realizata la initativa primarului A.O." Asa intelege el sa-si faca imagine.

Bai taran obosit, tu pentru ce pizda ma-tii ai fost votat de catre toate babele care-au crezut ca cine are bani si le da o bluza de nylon, poate conduce si-un oras? Nu ca sa ai initiative???

E ca si cum eu as lucra la un ziar si m-as lauda la toata lumea c-am scris un articol. Bai boule, hai sa-ti explic: tu pentru asta ai fost ales. Ca sa ai initiative! DE BUNA CALITATE!!! Nu-i asa ca ai o revelatie? Sau nu cunosti sensul cuvantului "revelatie"?...

Sunt curios cat de distrus o sa arate orasul dupa patru ani de mandat al puhavului despre care vorbim, al acestui veritabil imparat al mustelor. C-asa arata, ca un cap sangerand de porc, infipt intr-o sulita. Ca de, am si eu, uneori, curiozitatile mele morbide.

P.S.: Nu, n-am interese politice. Ma pis pe toata clasa politica, manifestand o nepartinire de manual.

Piranha SD (suck deep)

Piranha avea o terasa frumoasa, linistita, mai mare placerea sa mergi acolo si sa bagi in tine doua beri, dupa care sa ragai cu discretie, de teama sa nu te auda vreo diva de la masa de alaturi.

Am fost, insa, ieri pe-acolo. Nu mai calcasem "pragul" terasei de prin iunie. S-au mai facut mici modificari, arata mai bine, dar teama de a nu fi auzit cand ragai a disparut subit. Muzica era data intr-atat de tare, incat abia ne auzeam intre noi cand discutam la masa, trebuind sa vorbim pe un ton ridicat. Noi, cei doi pasnici interlocutori.

Cum sa urle muzica pe-o terasa plina cu verdeata, animale, pasari? Aia s-au dilit la cap? Ca indata ma enervez si le fac voodoo, intepand un peste piranha de plus cu ace cu gamalie.

duminică, 19 octombrie 2008

Judd Trump - Ronnie O'Sullivan... 5-4

Nu stiu cati stiu asta despre mine (si pe cati intereseaza), dar sunt pasionat de snooker. Si simpatizez cu Ronnie O'Sullivan, stiti voi, omul ala care gadila bilele la fel de bine cu ambele maini (perversilor, va ganditi numai la prostii!) si care nu mediteaza un an bisect intre doua lovituri. E fenomenal.

Ei bine, in sferturile Grand Prix-ului de la Glasgow, si-a luat bataie de la Judd Trump. Faza interesanta este ca Trump asta nu are decat 19 ani. Iata secvente din frame-ul decisiv.



Personal, mi s-a parut ciudat cum Ronnie, la experienta lui colosala si la valoarea lui (locul I mondial), a ratat, la un moment dat, o bila pe care nici eu n-as fi sigur c-as fi ratat-o. Chit ca joc ca o cizma orice joc cu bile si tacuri.

Acu, nu stiu ce sa zic. N-am vazut tot meciul, dar as vrea sa-l vad. Ca vorbeste gura lumii si afirma ca Ronnie s-a lasat batut tocmai pentru ca simpaticul copilas, locul 41 mondial, avea o cota foarte mare la pariuri si ca Ronnie castiga foarte bine din activitati colaterale snookerului.

Daca stie cineva unde pot sa gasesc filmuletul cu meciul in intregime... Multumiri anticipate.

Later edit: Super tare finala. Higgins il invinge pe Ryan Day cu 9 la 7, dupa ce condusese si cu 7 la 2.

joi, 16 octombrie 2008

Pensii mai mari pentru domnii doctori

Aparuse la un moment dat la televizor o stire conform careia niste medici pensionari, care aveau un club al medicilor pensionari, erau foarte nemultumiti de pensiile lor despre care spuneau ca nu le-ajung, c-au muncit toata viata si c-ar merita mai mult, ei, niste fosti medici care s-au preocupat de numa-numa de sanatatea oamenilor etc..

Acu... Intrebarea mea e urmatoarea: ce naiba mai vor?

Toata lumea care citeste acum postul asta a trecut pe la medic de cel putin zece ori in viata. Si aproape de fiecare data, pe langa costul consultatiei (sau a cine stie carui alt motiv pentru care s-a dus la medic), l-a remunerat pe dom' doctor c-o suma oarecare, mai mare sau mai mica, dupa posibilitati. Adica i-a dat spaga.

Cel mai parlit medic din tarisoara asta se intoarce acasa, in fiecare zi, cu cel putin 1 milion (repet: cel mai parlit!). Pe langa salariu. Din spaga. Din cauza faptului ca s-a inradacinat in cultura populara faptul ca la medic trebuie sa te duci "cu darul" ca"sa te serveasca", sa se uite la tine, sa nu-ti dea un sut in cur, sa nu te lase sa mori, sa nu-si bata joc de tine, ca sa-si faca treaba lui de medic pentru care e pus el acolo in cabinetul ala. De cele mai multe ori, nu ai de ales. Mai putin de 10 lei n-ai ce sa-i lasi, oricare-ar fi motivele pentru care-i treci pragul cabinetului.

Sigur ca au salarii mici. Prin urmare pensii mici. Dar n-au stiut de la bun inceput in ce se baga? Pentru ce s-au apucat de facultatea de medicina, care este una destul de grea (daca n-o faci la Iasi)? Ca sa salveze oameni? Ei, pe naiba! Uitandu-ma in jur sau apeland la memorie, cred ca nici 1% dintre medici n-au drept scop in viata salvarea oamenilor.

Au dat la facultatea de medicina si s-au facut doctori pentru prestigiu si pentru bani. Sau pentru ca era deja doctor tati sau mami si le mergea bine.

Bineinteles ca o parte din aia 1% (si, intamplator, o parte din ceilalti) au ajuns, ulterior, niste medici exceptionali, care merita tot ce-i mai bun pe lume.

Vorbim, insa, de doctorii pensionari care, din cata spaga li s-a dat de-a lungul a zeci de ani de practicare a meseriei, n-au fost in stare sa-si puna un banut deoparte pentru batranete. Si-acu se plang ca au pensii mici. S-avem pardon.

Stimati medici pensionari, apelati si voi la colegii de breasla ca sa puna fiecare deoparte 10% din spaga lui pentru domniile voastre. O sa traiti regeste.

Ce vreau eu sa spun in postul asta:

Am cotizat pana acum la medici de mi-a venit acru-n gura. De-a lungul timpului, le-am dat milioane ca spaga. Muuuulte milioane. Nu am nici cel mai mic chef sa dau ceva in plus, prin impozite si taxe, si medicilor pensionari. In principiu, cand inca activau, si-au primit darul de la mine cu varf si indesat.

marți, 14 octombrie 2008

Din teribila serie "Este???"

Fiti atenti aici.

O sa va povestesc, pe scurt, un vis de-al unui bun prieten de-al meu. Vis din nastrusnica serie "Este???", "Este!!!", care-i apartine.

Eu, de exemplu, visez, de cele mai multe ori, lucruri banale. Si daca nu visez lucruri banale, atunci visez ca-s soldat, ca dezertez, ca evadez, ca ma cauta politia, ca fug, ca-i inundatie, ca deraiaza un tren si eu sunt eroul etc etc.

El, insa, maestrul Gudmundur Gudmundarson, face arta cand doarme. Iata o mostra.

Ce sa fie? Ce sa fie?

Se facea ca bunul meu prieten Gudmundur Gudmundarson a plecat de la serviciu, dandu-se drept politist si avand ca destinatie propria mea locuinta. Habitatul meu.

A ajuns si-a batut la usa. I-am deschis. Cand am vazut, insa, ca-i copoi, am vrut sa-i inchid usa-n nas, dar el nu s-a lasat, a bagat bastonul in usa si mi-a spus, cu glas poruncitor:

"Da-mi repede orgasmul! Da-mi tot orgasmul pe care-l ai!"

Iar eu, c-o mana tremuranda, i-am aratat intr-o punga pe jumatate plina... niste orgasm.

"Uite-atata am, ia-l tot."

Fireste ca l-a luat. Dupa care s-a dus la serviciu, unde a avut probleme pentru ca a intarziat doua ore cu toata povestea asta.

...

Va intrebati daca-i normal la cap? Fireste ca nu-i normal!

Va intrebati daca stie ca nu-i normal la cap? Fireste ca stie!

Dar e prietenul meu si tin la el. Vedeti? Ii dau tot orgasmul pe care-l am!

De-acu ai grija, prietene, nu-l mai risipi, ca altul nu mai pupi!

luni, 13 octombrie 2008

Pojorita - Giumalau - Rarau - Cimpulung

Va promisesem mai demult c-o sa va povestesc despre munte, despre un traseu pe care l-am facut in niste zile senine de vara. Este vorba despre Pojorita - Giumalau - Rarau - Cimpulung.

Din Pojorita pana pe Giumalau, eu si cu bunul meu prieten Etzc n-am intalnit niciun turist. Un singur cioban ne-a taiat calea, el si cei sase dulai ai sai, si ne-a molesit spunandu-ne ca apa-i la dracu-n praznic.

Apropo: daca aveti de gand sa faceti traseul asta, luati-va multa apa. La un moment dat n-o sa mai gasiti.

Sus, pe varful Giumalau, e superb. Pana la un punct. Pana la punctul in care niste ciumpalaci isi gresisera locul de distractie, nimerisera acolo si lasasera mizeria pe care-am gasit-o noi. Mizerie care, insa, nu se vedea de unde am campat. Slava domnului.

Am mers si dupa apa. La cabana Giumalau, la vreo 20-25 de minute mai la vale. Unde, pe timp de vara, statea o fata foarte de treaba, din Suceava, despre care am aflat cu surprindere ca e prietena cu amicul Mircea (putin a lipsit sa dau de el in creierul muntilor, doar cateva ore; ar fi fost o surpriza foarte placuta) care m-a lasat sa-mi umplu bidoanele.

Seara petrecuta acolo a fost superba. Cea mai frumoasa seara pe care-am petrecut-o vreodata la munte. Imaginati-va: acel gen de liniste pe care o auzi, laolalta cu propriile batai ale inimii si zvacniri ale sangelui in tample, o ceata deasa de nu vedeai cortul de la 5 metri, un foc de tabara si-un carnat sfaraind, infipt in varf de bat. Si-un prieten bun si vechi, de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Dai o bere ca te-am complimentat, ba!

Orgasmic. Nici femei nu-ti trebuie.

A doua zi dimineata, privelistea era superba.

Am luat-o la picior catre Rarau. Traseul a fost usor, o adevarata relaxare. Am ajuns acolo si-am hotarat sa stam la cabana, care-i aproape de Pietrele Doamnei, cu putina parere de rau ca renuntam la cort. Dar, printre altele, deoarace urcusul pana pe Rarau nu e greu si se poate sui chiar si cu masina, venisera pe-acolo toti ciumpalacii pamantului, cu tipete, umbrele de soare (???), ATV-uri (caca-m-as pe ele), iar ala, de-acu, numai munte nu mai era. In camera macar am avut liniste.

Negociati cu femeia de la cabana. O camera cu doua paturi e mai scumpa. Dar, daca sunteti doi, va poate da o camera cu trei paturi si sa platiti doua treimi din pret. 50 de lei in total. Numai sa nu terfeliti si-al treila pat. Stiu ca poate o sa va fie greu. :))

A treia zi am coborat.

Acu, vreo doua fotografii. Calitate cam nasoala, sunt facute cu telefonul. Daca maestrul Etzc vrea sa postez si-o fotografie cu el, sa-mi dea un semn. Daca nu, are sa-mi mai dea o bere pentru ca m-am abtinut (deci doua pan-acu; noteaza, mah!!!).

Asta-s eu, c-o atitudine martiala, sa moara bibi.

Chestia aia alba e ceata. Si, da, mult mai jos decat noi.

Crucea de pe varf.

Eu cu MC-ul Etzcului. Inchipuiti-va, si-a carat ditamai animalu' de cojoc de trei kile pe munte! Si mai zice de mine ca nu-s normal.

De pe Piatra Soimului.

Over.

duminică, 12 octombrie 2008

Chupacabra, salveaza-ne!

Politicienii sug sangele poporului. Au zis-o altii mai destepti decat mine, de nenumarate ori si de foarte mult timp. Politicienii sunt niste adevarati "bampiri"!

Ei bine, imi doresc cu ardoare...

...ca o intreaga turma de Chupacabra sa invadeze Senatul, Camera Deputatilor, ministerele si Cotrocenii.

Cine este Chupacabra?!?

Doi politisti din orasul Cuero, Texas, au produs un val de isterie dupa ce au facut publica o inregistrare, a carei veridicitate a fost confirmata de catre experti, in care apare miticul animal-vampir El Chupacabra. Ei au urmarit si filmat un animal ciudat, dintr-o specie necunoscuta, dupa ce acesta a aparut brusc in fata masinii de politie.

"Cercetam gardurile unei ferme unde au fost semnalate mai multe atacuri asupra animalelor. Toate animalele prezentau semnele, deja clasice, ale atacului unui Chupacabra. Mai precis, erau golite de sange fara ca pradatorul sa se fi atins de carnea acestora. In acel moment, am vazut straniul animal sarind in fata masinii. Pot spune cu siguranta ca nu era nici caine si nici coiot. Nu am vazut niciodata asa ceva. Nu poate fi decat Chupacabra", a declarat seriful Brandon Riedel, citat de CNN.

Cazul nu e singular. In Texas, un exemplar identic a fost capturat, anul trecut, de proprietara unei ferme din Texas, dupa ce animalul ii ucisese opt pisici si mai multe zeci de gaini. Toate vietatile fusesera golite de sange. La fel ca si in cazul inregistrarii politistilor, animalul capturat avea corpul complet lipsit de par, membrele posterioare extrem de lungi si un bot imens.

Sursa: http://www.astazi.ro/

Va dati seama ce-ar iesi??? OMFG, asa arata raiul!!!

sâmbătă, 11 octombrie 2008

In atentia pitipoancelor

Din cauza faptului c-am pus pe blog id-ul meu de mess, o serie intreaga de pitipoance se gandesc sa-mi dea add pentru ca se plictisesc, pentru ca vor sa ma injure, sa faca schimb de fotografii cu mine, sa ma-ntrebe daca sunt frumoase, ele sau pozele (despre care specifica foarte clar ca-s facute in Italia si pe care mi le trimit crezand ca, automat, o sa le trimit si eu altele-n loc), daca am prietena, daca n-am nevoie de una, daca-s nefutut.

Nu-mi pare rau c-am facut "publica" adresa mea de mess. Am cunoscut, astfel, foarte multi oameni OK, ceea ce nu face decat sa ma bucure. Dar, pe langa oamenii OK, cei care stiu sa vorbeasca civilizat, care stiu sa-mi explice de ce mi-au dat add, care spun, frumos, "salut" si nu "sal" sau "cati ani ai" (stiti voi, varsta aia cu "asl pls"), imi dau add si pitipoance cu varsta cuprinsa intre 13 si 17 ani care n-au de lucru pe-acasa si incearca sa vrajeasca baietii pe mess.

Incercam pana mai ieri sa ma conving ca nu imbatranesc. Ei bine, astazi am realizat un lucru. Desi nu ma mai doare spatele cand ma trezesc dimineata, tot batran incep sa ma simt, deoarece, de exemplu, copcilele alea cu branza pe la gura si degetu-n nas nu ma mai amuza teribil cum ar fi facut-o, poate, pana nu demult. Amuzamentul de care am parte reprezinta mediocritatea-ntruchipata, iar cheful meu de a face misto de ele sufla slab pana la moderat.

Suratelor, nu va mai obositi! Daca nu considerati c-aveti lucruri interesante de discutat cu mine, bagati-va add-ul in cur!

Am fost prea rau?...

Ok, ok. Sa nu vi-l bagati in cur, ca sa nu suferiti fisuri inainte de vreme; nu vreau decat sa nu mi-l mai dati mie. Mai bine-asa?

P.S.: Si cine crede ca-mi petrec viata pe mess, se inseala teribil.

A murit George Emil Palade

Dupa cum va spuneam si cu alta ocazie, aflu intotdeauna lucruri importante cu mare intarziere. Abia am aflat c-a murit George Emil Palade (singurul roman laureat al Premiului Nobel) pe data de 8 octombrie, la varsta de 96 de ani.

Ma intreb de ce romanii nu reusesc sa ia Premiul Nobel. Ce ne lipseste? Raspunsurile sunt nenumarate. Fara numar, deci.

Dati click aici si vedeti cati laureati ai Premiului Nobel au dat alte tari. Pe alocuri s-ar putea sa va surprinda.

vineri, 10 octombrie 2008

Codrule, codrutule...

Cred ca era prin primavara lui 2006 atunci cand reprezentanţii a două firme austriece (Egger şi Holzindustrie Schweighofer), Kurt Binder şi Gerald Schweighofer, au anunţat la Rădăuţi, într-o conferinţă de presă, că din vara aceluiasi vor începe construcţia mai multor fabrici de prelucrare a lemnului în zona Rădăuţi-Satu Mare-Dorneşti.

Ei au declarat că au decis să realizeze împreună investiţia în judeţul Suceava, arătând că există atât logistică de transport necesară, materie primă în apropiere (dap, se refera la frumoasele paduri bucovinene) cât şi forţă de muncă specializată. Holzindustrie Schweighofer va investi 80 de milioane de euro într-o fabrică de prelucrare a răşinoaselor, cu o producţie anuală de un milion de mc, iar Egger va construi, într-o primă etapă, o fabrică de PAL, valoarea investiţiei fiind de peste 200 de milioane de euro.

Gerald Schweighofer (apropo, hotelul Gerald's nu-i al lui nenea asta? parca se-aseamana la nume) a precizat că fabrica de prelucrare a lemnului de răşinoase va avea aproximativ 500 de angajaţi, iar 80 la sută din producţie va fi exportată. De ce sa ne bucuram noi de lemnul nostru? Sa se bucure altii care-si pastreaza padurile. Sau care compenseaza taierea acestora prin impaduriri.

Informatii preluate de pe Amos News. Acolo unde a reusit sa ma enerveze teribil asa-zisa obiectivitate a autoarei (Cristina Strugariş), cu tenta de reclama pentru rahatul ala austriac de-i zice Egger.

Zi de zi vad trecand camioane cu lemne pe strazile din Radauti. Si ma doare sufletul pentru ca stiu ca o suprafata despadurita asa va ramane.

Pana nu demult, cand stateam noaptea pe balconul mandrei (?) mele locuinte radautene, puteam sa vad, ca surse de lumina, luna si stelele. Si ferestrele luminate ale blocului din fata. Acum exista, insa, ceva care le-a dat un spit in cur acestor invechite si palide licariri de lumina. De ceva vreme, cerul de deasupra blocului din fata e foarte puternic luminat de fabrica aia colosala de la Dornesti. Aia despre care v-am povestit mai sus. Ca sa nu mai pot lua nici macar o gura de aer fara sa m-apuce dracii.

Romania ocupa locul 13 in Europa din punctul de vedere al suprafetelor impadurite, respectiv 26% din totalul teritoriului, cu 2,6% mai putin decat media europeana. (Bank News)

Asta se scrie prin ziare. Dragilor, procentul este mult mai mic. Puteti sa ma credeti pe cuvant sau puteti sa faceti voi masuratorile cu ruleta, oricum veti ajunge la aceeasi concluzie. Pentru ca-n hartii scrie ca se fac impaduriri, or acestea sunt aproape inexistente. Si pentru ca padurile sunt taiate pe doua cai: calea legala si calea ilegala.

Ma indoiesc c-ati avut vreo revelatie.

Iar ce se taie ilegal nu prea figureaza prin rapoarte. Si dac-ar figura, ce? Ar fi careva pedepsit?...

joi, 9 octombrie 2008

Premiul Nobel pentru literatura

Premiul Nobel pentru literatură pe 2008 a fost atribuit scriitorului francez Jean-Marie Gustave Le Clézio, a anunţat, joi, comitetul Nobel.

Acesta a indicat că îi acordă premiul Nobel lui Le Clézio pentru că este "un autor al noilor frontiere, al aventurilor poetice şi extazului senzual, un autor care studiază umanitatea dinăuntrul şi din afara civilizaţiei".

Jean-Marie Gustave Le Clézio s-a născut la Nisa, în 1940, şi a devenit celebru cu volumul său de debut, "Le procès-verbal", publicat în 1963.

Pentru acest roman a fost nominalizat la premiul Goncourt şi a primit prestigiosul premiu Théophraste Renaudot, în 1963.

Pe parcursul carierei sale, Le Clézio a publicat aproximativ 30 de cărţi - romane, eseuri, nuvele, dar şi două traduceri din mitologia indiană.

Le Clézio a fost primul scriitor care a obţinut premiul Paul Morand pentru întreaga operă din partea Academiei Franceze.

În 1994, el a fost ales cel mai mare scriitor de limbă franceză în viaţă de către cititorii revistei franceze Lire.

Călător pasionat, Le Clézio şi-a scris numeroasele romane în diferite oraşe din lume.

Autorul francez a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influenţat se numără Hemingway şi Faulkner.

O mare temă a romanelor sale este alienarea omului modern. În ceea ce priveşte sistemul de gândire căruia se aliniază proza sa, Le Clézio practică un "sincretism mitic", în mare parte influenţat şi de călătoriile sale.

Printre cele mai recente volume ale sale se numără "L'Africain" (2004) şi "Ourania" (2006).

În România i-au fost publicate volumele "Procesul verbal" (Univers, 1979), "Căutătorul de aur" (Univers, 1989), "Primăvara şi alte anotimpuri" (Univers, 1993), "Diego şi Frida" (Paralela 45, 2004).

Sezonul premiilor Nobel pe 2008 a fost deschis luni, de francezii Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier şi germanul Harald zur Hausen, care au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru medicină, pentru descoperirile lor în domeniul virusurilor.

Marţi, premiul Nobel pentru fizică pe 2008 a fost decernat cercetătorului american Yoichiro Nambu şi cercetătorilor japonezi Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa, pentru descoperirile lor în domeniul distrugerii spontane a simetriei.

Premiul Nobel pentru chimie pe 2008 a fost decernat, miercuri, cercetătorilor Osamu Shimomura, Martin Chalfie şi Roger Y. Tsien, din Statele Unite, pentru descoperirea şi dezvoltarea proteinei cu fluorescenţă verde (GFP).

Premiul Nobel pentru literatură va fi urmat, vineri, de cel pentru pace. Acesta din urmă este singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel.

Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 13 octombrie.

(Sursa: site-ul Mediafax)

Cu taxiul la plimbare

Povestioara de astazi incepe asa:

A fost odata ca niciodata, caci daca n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata un taximetrist, avand in dreapta sa un stimabil domn cu servieta, la costum, elegant, frezat, amabil.

Taxiul ajunge la destinatie. Din el coboara stimabilul, rugandu-l pe sofer s-astepte doua minute ca sa-i achite cursa, n-are bani la el, se intoarce imediat.

Dupa care omul descinde intr-un bar. O fi avand prieteni pe-acolo care sa-i imprumute niste bani, treaba lui, taximetristul asteapta. Insa pana cand?

Intra in bar si ce-i e dat sa vada?

Stimatul domn isi incearca norocul la aparatul de poker. C-asa se mai platesc, uneori, cursele cu taxiul prin Iasi.

Mersi, Ani!

P.S.: Azi am calcat stramb, bagand piciorul intr-un crater de-ala din pasajul de la Universitate si am o glezna cat o vaca. Pentru ca:

1. Sunt neatent.

2. E greu cu munca in Romania. Ce conteaza ca-si rupe lumea capul; de cand a fost summitul NATO, pasajul de la Universitate arata ca dupa razboi sau ca un no man's land plin de cratere. Lipsesc mortii din peisaj, dar mult nu mai e pan-or sa apara.

miercuri, 8 octombrie 2008

Ţoapelor din lumea-ntreagă

Zilele trecute, un amic mi-a povestit o chestie, drept urmare eu imi pun urmatoarea intrebare: oare de ce se mira unele femei atunci cand li se fac avansuri (intr-un mod plin de bun simt, de altfel), mai ales atunci cand se imbraca provocator?

Dupa cum spunea Mavrodin ("Nunta in cer" de Eliade), "femeia ne invita intotdeauna s-o privim asa cum vrea ea". Acelasi personaj afirma in continuare ca "pe o femeie care-si subliniaza contururile obscene nu o poti privi altfel decat obscen".

Trecand peste noutatea aflarii faptului ca femeile au, printre altele, si contururi obscene (???), retinem ideea si nuantele, asigurandu-va ca n-am ales sa citez din Eliade pentru ca e el Eliade si da bine, ci pur si simplu pentru ca rezonez cu cele afirmate de dumnealui in cartulia sa (destul de interesanta, de altfel).

Femeia care vine la serviciu cu un decolteu mai adanc decat Groapa Marianelor si cu o fusta scurta de i se vad ţâţele pe dedesubt vrea, in mod sigur si mai mult sau mai putin constient, sa placa in special barbatilor. Iar o astfel de femeie careia i se fac, la un moment dat, avansuri iar ea sare in sus si se plange in dreapta si-n stanga ca s-a petrecut un lucru oribil si ca barbatii-s niste porci, nu poate fi decat o ţoapa.

marți, 7 octombrie 2008

Despre asocieri si ursi

Cuvantul "cer" poate fi lesne asociat cu cel de "nor", "tablou" cu "rama", "copac" cu "frunza" sau "oglinda" cu "bou".

Spuneti-mi, insa, ce poate fi in mintea unui om atunci cand, neamintindu-si cum se numeste celebrul vin ce poarta numele "Sange de taur", il denumeste (prin asociere, fireste) "Laba ursului"?

???

O fi amicul nostru de rang princiar un urs?...

Ursuleeee!... Obraznicatura mica ce esti. O sa te bata doamne-doamne...

Leapsa

Demult, tare demult, am primit o leapsa de la Tomata, leapsa prin care trebuie sa va arat cum arata (mini-)biblioteca mea.

V-as fi aratat cu draga inima, numai ca eu n-am o mica biblioteca (in adevaratul inteles al cuvantului) aici, in mandrul orasel (?) in care imi fac veacul. Cartile-mi sunt profund imprastiate, daca admitem ipoteza ca imprastierea are si ea profunzimile ei.

Si sa le-adun eu asa, intr-un loc, pentru poza... nu se face.

Singura mini-biblioteca ce-ar fi demna de-o fotografie se afla la tara, in regatul Far Far Away. Iar o fotografie de-acolo... dupa ce merg pe-acolo.

Multumiri pentru leapsa, care merge mai departe la... Richie, Yukiame si Alecs... si cine mai doreste, cine mai pofteste.

Ca de obicei...

...aflu anumite lucruri cu mare intarziere. Desi se pare ca prin blogosfera a circulat de numa-numa, abia am aflat si eu, gratie Cristanului, de filmuletul de mai jos. E genial. Daca nu l-ati vazut inca, priviti-l cu atentie.



Cine stie, poate o sa aiba un cat de mic efect asupra unora dintre noi. Mie mi-au trebuit trei accidente (usoare, ce-i drept) ca sa-mi dau seama ca o clipa de neatentie poate avea urmari. Uneori nesemnificative, dar alteori pot fi groaznice... Si, da! Asa se face o campanie.

luni, 6 octombrie 2008

Blogul iti multumeste, maestre C.!

Cei care au citit ultimul meu post si-au dat, probabil, seama ca atunci cand l-am scris ma batea gandul sa inchid blogul.

Nici acum nu stiu de ce n-as face-o. Simt ca nu am prea multe lucruri interesante de spus, ca nu contribui cu nimic la raspandirea unor informatii interesante si nu cred c-a avut cineva vreodata vreo revelatie citindu-mi blogul.

Cu toate acestea, bunul meu prieten C. mi-a poruncit sa nu-l las balta, ca de-asta merge el la serviciu, domnu' inginer, ca sa mi-l citeasca, pentru ca n-are net acasa, cu toate ca acolo, la mandrul sau loc de munca, munceste de rupe. Abia mai apuca si el, printre picaturi de sudoare, sa citeasca trei randuri pe blog.

Cum sa-l las eu pe el fara unicul sau scop in viata? Daca-si da demisia, da un sut in plotter si-apoi moare de foame, surghiunit si dezmostenit de familie?

Ma simt supraresponsabilizat.

vineri, 19 septembrie 2008

Pauza

Pe vremuri, incepusem sa scriu pe blogul asta cu un scop destul de clar definit, iar acum pot spune ca acel scop a fost atins, fara ca blogul sa-si dovedeasca utilitatea din acest punct de vedere.

Acesta era punctul terminus pe care l-am imaginat pentru blogul cufurit. Si acum, cand cea mai mare parte a rostului sau pe lume s-a dus pe apa sambetei (intr-un mod favorabil, de altfel), ma intreb ce m-ar putea determina sa-l mai tin.

Mi-am dorit ca prin intermediul fiecaruia dintre posturi sa va comunic ceva nou, interesant sau macar ceva cu o oarecare nota de umor, facand abstractie, bineinteles, de acele posturi (mult mai multe pe vremuri) in care imi exprimam frustrarile sau vizam pe cineva anume.

Nu stiu in ce masura am reusit sa tin un blog interesant. Judecand dupa trafic, am dat gres. Nu traficul este, insa, important, iar eu nu m-am ocupat mai deloc de promovarea blogului, ceea ce nu schimba, insa, situatia cu nimic.

Insa am o mare multumire: am cunoscut prin intermediul blogului oameni foarte interesanti pe care indraznesc sa-i consider prieteni, de aceea nu consider nici o clipa c-am pierdut timpul.

Incheierea este previzibila. Blogul se va inchide. Nu definitiv, insa, ci temporar. Plec iar din Bucuresti si i-ar prinde bine o pauza, nu c-ar fi fost extrem de solicitat de catre autorul sau. Voi reveni in octombrie si sper ca voi reusi sa tin un blog mai interesant decat a fost el pana acum.

Fara scopuri precise, ci pur si simplu.

miercuri, 17 septembrie 2008

Se-mpute treaba...

Filmuletul asta mi se pare genial. Enjoy it!

Precizare

Mda. Am uitat sa precizez un lucru de o importanta capitala, si anume acela ca portia de ras a fost din partea inegalabilului maestru, al idolului meu, al mentorului meu intr-ale vietii, al calauzitorului pasilor mei sovaielnici, al unicului si inestimabilului Vali.

Gata, prietene? Esti multumit?

Si nu ma mai enerva, ca data viitoare o sa postez si-o poza cu tine de la absolvire. Sau chiar si-un filmulet cu tine dansand. Zece mii ca sa fiu baiat cuminte.