luni, 19 noiembrie 2007

Ursuz sau nu?

Am realizat ca eu, cu ajutorul acestui blog, am creat lumii impresia c-as fi un om cat se poate de ursuz, de uracios, o persoana care critica tot ce prinde, care e oricand disponibil sa se lege de cei din jur, o persoana cu un comportament usor antisocial, o persoana care, atunci cand intra intr-un club, nu danseaza ci, eventual, isi ineaca amarul in alcool.

E, unii dintre voi (care nu ma cunosc personal) veti fi surprinsi sa aflati ca nu sunt deloc o persoana ursuza. Ba chiar sunt un om cat se poate de vesel, un om care, dupa parerea mea, stie sa se distreze oriunde si oricum.

Intr-adevar, am un spirit critic oarecum dezvoltat, absurdul si nedreptatile ma cam scot din sarite, cu toate acestea, insa, iubesc viata si oamenii, cu toate absurditatile lor, si cred c-as fi ultima persoana din lumea asta care s-ar sinucide.

Multi prieteni mi-au spus, de-a lungul timpului, ca eu sunt unul dintre cei care le ridica mereu moralul atunci cand e la pamant sau ca reusesc mereu sa-i amuz atunci cand li s-au inecat corabiile. Spuneti voi, mai baieti si fete, de cate ori nu v-am descretit eu fruntile?...

Ma consider o persoana sociabila, imi fac usor prieteni, insa, intr-adevar, am si eu momente in care ma apuca dracii si imi vine sa impart suturi in dreapta si-n stanga. Si atunci imi vine sa scriu pe blog. Nu ma imaginez scriind articole siropoase, nu-mi doresc ca pe blogul asta sa ma apuc sa laud tot ce-i in jur, sa vorbesc despre mine, iar si iar. Astea sunt lucruri care pe mine, unul, m-ar plictisi.

Ma intreba cineva odata daca n-am de gand sa scriu si despre lucrurile bune din tara asta... Pai cu asta se ocupa campania aia cu "fabulo spirit", unde naiba sa mai incap si eu???

In plus, daca m-as apuca sa vorbesc despre lucrurile bune din Romania, ar fi ca si cum m-as apuca sa laud normalitatea. Intr-o tara ce se vrea a fi civilizata, un lucru bun este un lucru normal. Or normalitatea nu se lauda, cu normalitatea se traieste, caci daca incepi s-o lauzi, din normalitate devine automat anormalitate, doar de, e de lauda. Anormalitatea e cea care trebuie, in schimb, criticata...

6 comentarii:

miclowan spunea...

Subscriu, că te cunosc în persoană. Eşti de departe una din cele mai vesele, şi împăcate cu viaţa persoane din lista mea de mess.
La cât mai multe posturi critice.

Lyna spunea...

well :)) si eu tot pe acolo pe la coada listei de persoane de pe pamant care se vor sinucide .. n-avem cum sa fim amandoi ultimii asa ca eu sunt nah penultima .. dar vedem acolo pe loc care nu se mai suporta :)) ..

Simona spunea...

nu cred k dak scrii lucuri critice sau deprimante asta te face o fire deprimanta sau antisociala. nu t cunosc in persoana dar pari ok. asa k stai linistit, recomanda-le in continuare prietenilor ca se poarta lungi venele anu asta ia-le giletul si lasa-ti frustarile pe blog k apoi sa pleci vesel si fara frustrari in lume:))

Tomata cu scufita spunea...

Daca miclowan confirma... va cred pe amandoi. Auzi la el, "cineva" il acuza ca e ursuz. :)) Mie mi-ai lasat o usoara impresie de om cam nemultumit si pornit pe toti si toate mai ales pe anormalitatile normale din Romania. :) Ma bucur sa stiu ca esti insa o persoana vesela si dantuitoare prin cluburi. ;) Sper ca nu te-ai suparat pe mine.

puisorul cufurit spunea...

*miclowan: Ms, ms! :D Numai ca-n ultima vreme am terorizat oameni si pana la 3 dimineata! :)) Mama lui de Gheorghita.

*lyna: Eu ma suport pana la capat. Dar, la urma urmei, putem imparti pamantul amandoi, cred ca avem loc si unul si altul. :))

*simona: Asta-i si ideea, imi sublimez impulsurile agresive, transformandu-le in... arta? :))

*tomata cu scufita: Cum sa ma supar??? :)) N-am scris deja ca-s un om vesel si ca iubesc oamenii, mai ales pe cei c-un blog care mie-mi place? :D :)) Tocmai de-asta am postat articolul, nu din suparare, ca nu-s deloc suparacios (si nici n-as avea de ce sa fiu), ci ca sa-mi "repar" putin imaginea creata... ;) Mi-ai oferit un feed-back, pe mine asta ma ajuta sa-mi dau seama de diferite lucruri.

cropcircles spunea...

Si mie mi-au lipit eticheta de vesnic nemultumita din cauza blogului. O fi vreun efect secundar al draciei asteia de jurnal online.