marți, 13 noiembrie 2007

Nostalgii

Vremurile demult apuse se revolta uneori si ma lovesc prin amintiri, dau in mine fara mila, imi apar si-n vise, insistentele dracului, de ma trezesc dimineata c-un nod in gat si testosteronul ii spune sufletului de artist "hai sictir, ma, du-te pe balcon, scuipa de doua ori si bun venit in realitatea mizerabila in care te gasesti", dar sufletul de artist nu zice nimic, el doar ignora, asa ca raman cu ochii-n tavan macar un sfert de ora si ma gandesc, sub impactul visului, la vremurile atat de frumoase si de mult timp apuse...

Ne-am pierdut spontaneitatea. In clasa a 4-a am cerut o fata de sotie, acum ar trebui ca planetele sa se afle, fiecare in parte, intr-o pozitie extrem de ciudata pentru a repeta asa un gest...

Gastile s-au spart. Unde sunt grupurile unite, si la bine si la rau, a doua ta familie, oamenii alaturi de care imaginatia o lua razna intr-un mod atat de placut?... Acum nu mai suntem prieteni decat fiecare cu fiecare, dar de adunat e atat de greu sa ne adunam... Nu-i asa, baieti, ca faceam focuri in lunca si eram cate zece sau cincisprezece? Faceam! Cati ne-am adunat ultima oara la o betie? Trei? Patru?...

Liceul... Cate nebunii, ce clasa eram, cata panarama si teribilism, cate betii si cate si mai cate... Acum, despre o treime din fostul D nu mai stiu nimic, despre o alta treime stiu lucruri razlete, iar cu a treia treime am pastrat legatura, cu unii abia acum imprietenindu-ma cu adevarat. Au aparut certuri, au aparut bisericute, barfe, antipatii, unii s-au schimbat in bine, altii in rau, devenind niste magari/magarite sau niste tonti/toante...

Chiar si anul I mi se pare departe, imi spunea un prieten, "inca mai am caciula aia de Mos Craciun luata din Carrefour, saispe mii, tin minte si-acu", "da, anul I, o tineam pe cap in metrou in noiembrie, de se uita lumea la noi ca la urs...". El a pastrat-o, iar eu am pierdut-o...

Lumea din jurul meu are planuri mari, se casatoresc persoane de la care nu m-as fi asteptat o mie de ani sa faca pasul asta. Imbatranim, oameni de aceeasi varsta cu mine au cate doi copii, am ajuns sa dezvolt relatii de amicitie si sa beau bere cu oameni in varsta de treizeci de ani sau pe-aproape, oameni carora acum cativa ani le puteam da "buna ziua" cu fesul in mana...

Dar oricum sunt constient ca peste cativa ani o sa-mi fie dor de perioada asta si de prietenii de-acum. Asa ca... Sunt condamnat la nostalgii pentru tot restul vietii, suspinand intotdeauna dupa altceva...

14 comentarii:

BlindGirl spunea...

Hehe.. si eu am avut curajul sa il cer de barbat pe prietenul meu :) Asta dupa 3 zile de cand eram impreuna.
Si ne-a luat 7 ani de locuit sub acelasi acoperit pana sa oficializam pasul :D

puisorul cufurit spunea...

Vai, insuratoarea se ia??? Ca nu mai vin la niciun vin fiert! :))

ingerasha spunea...

nostalgii despre liceu am avut si eu acum ceva timp...mi-am dat seama intre timp ca mai bine ma bucur de ce am acum ca acus trece timpul si ma vad...batrana(nici chiar asa dar oricum)

meplusmyself spunea...

Ce-ar fi sa incerci ca sa creezi in prezent momente pentru nostalgiile viitoare? :)

Lyna spunea...

oh shut up .. macar ai avut parte 8-| eu cu clasa mea de liceu de retardati copii cu bani care nu inteleg drumetiile sau iesirile in gasca :D .. ce sa mai zic ? ..

Lulu. spunea...

nu suntem toti?:)

puisorul cufurit spunea...

Cu totii aveti dreptate, si nu spun ca nu-mi creez si in prezent momente pentru nostalgiile viitoare. Imi creez. Fiecare moment are insa specificul lui, si noi dupa acel specific oftam...

Anonim spunea...

Nu esti singurul omule,nostalgiile astea.... imi vine sa ma tai cand ma gandesc cata frunza si cata iarba eram si acum.....doi trei si aia greu de adunat,si aia fara vlaga ca doar na se mai aude pe fundal un iti mai "aduci aminte",si mai ai ce sa spui,oftezi si inghiti in sec fir-ar mama ta de timp....

The ETZc

puisorul cufurit spunea...

Da ma, asa-i... Fain o fost... Dintr-a doua si pana acum vreo 3 ani tot ne-am distrat ca nebunii... Avem ce sa le povestim nepotilor, pe cuvant...

miclowan spunea...

că bine ai mai zis-o, atât de bine că parcă am retrăit unele momente...:)) nostalgic şi eu mă bucur că sunt şi eu dintre măgarii din fostul D...lasă, ne informăm, cu privire la ce s-a mai întâmplat cu treimile, la chestia aia de se face o dată la zece ani, de vine lumea şi-ţi scoate ochii cu realizările şi succesele ei

Anonim spunea...

solentzistule

BlindGirl spunea...

"Avem ce sa le povestim nepotilor, pe cuvant..." .. daca deja folosesti fraza asta inseamna ca e posibil sa fi contactat virusul.

Si daca se ia si incubeaza 7 sni ca la noi e bine. ca oricum dupa aia vine o varsta cand daca ramai singur incepi sa te intristezi si sa te simti batran. daca ai ai pe cineva langa tine e altfel, adica va amintiti de tinerete impreuna, va comportati ca niste copii... mai iesiti din rutina.. ehe.. tu esti inca tanar :P

puisorul cufurit spunea...

*blindgirl: Cred ca exista o perioada optima, pentru fiecare, in care e bine sa se insoare/marite. daca e prea devreme, risca sa se simta frustrat toata viata ca nu si-a trait tineretea, daca e prea tarziu, e posibil nici sa nu mai fie...

notalent369 spunea...

stai linistit.asta ne e soarta.sa ducem dorul unor vremuri care au trecut.la ce altceva de poti raporta atunci cand privesti inainte?