joi, 15 noiembrie 2007

Leapsa inmultit cu doi (ca sa evit pluralul)

Am de onorat doua... Mmm... Care-i pluralul de la leapsa? Lepsuri? Leapse? In fine, doua de-alea, si le voi onora pe rand, in ordinea in care le-am primit.

Prima leapsa vine din vremuri stravechi, 10 octombrie (imi cer scuze ca am vazut-o abia acum) de la Bad Lama, "Ce vreau eu de la administratia locala?". Voi scrie succint, ca la scoala, so:

1. Sa se asigure ca putorile alea de muncitori mai si muncesc pe eternele santiere pustii din Bucuresti, astfel incat sa vad naibii in secolul asta noua fata a orasului care ni se tot promite. N-am vazut niciodata pe cineva muncind, nici la transeele alea din Basarab, nici prin alte parti;

2. Sa asfalteze strazi care NECESITA ASFALTARE, nu sa le tot strice pe alea bune si sa le faca din nou (stiu ca cer enorm de mult, doar de acolo se mulg banii nostri si intra in buzunarele lor), in timp ce eu imi nenorocesc masina pe Porumbacu sau intru in noroi pana la glezne, la modul propriu, pe Penes Curcanul;

3. Sa coreleze dracului semafoarele alea, asa cum ar trebui sa fie in orice oras civilizat;

4. Sa ma scuteasca de brazi giganti la Unirii si de fantani arteziene la Universitate si sa foloseasca miliardele alea pentru indeplinirea punctelor 1, 2 si 3. Nu cred ca bradul ala si fantana arteziana lipseau acum Bucurestiului. Auzi ba Videanule? Tu-ti neamu' ma-tii!...

Leapsa cu administratia locala merge mai departe la Gabi (care cred ca ar avea ceva de spus la capitolul asta, sustin cauza Guliver), Simona Stanescu si Scobitori de Portelan.

A doua leapsa vine de la Tomata cu Scufita (mersi mult!), iar eu trebuie sa vorbesc despre relatia mea cu optimismul.

Sunt un optimist! Cred. Adica:

Cred cu tarie ca voi realiza ceva in viata. Cred cu tarie (de fapt nu cred, ci stiu) ca nu exista situatie fara iesire. Stiu ca absolut nimic nu e intamplator si ca, de multe ori, toate lucrurile din jurul tau se invart si se sucesc in asa fel incat un anumit lucru bun sa se petreaca (sau un lucru rau, depinde de "vulnerabilitatea" fiecaruia pentru anumite genuri de intamplari, situatii, relatii etc., nu intru in filosofii).

Eu sunt predispus la lucruri bunicele. Cand mi se intampla ceva mai nasol, Universul isi cere scuze si-mi da ceva bun pe langa, aproape imediat si neconditionat. N-o sa prind niciodata marele pot la loto (facand abstractie de magariile de-acolo), n-o sa ma numeasca nimeni mare scula pe bascula asa, dintr-o data, dar, atata timp cat nu-mi stabilesc "targeturi" (ca tot e trendy cuvantul asta) imposibile sau prea putin realizabile, usor-usor o sa le indeplinesc. Pana acum asa a fost, nu ma astept la altfel de rezultate de acum incolo.

Deci, repet, sunt un OPTIMIST, insa un optimist MODERAT. Caci Romania nu va ajunge niciodata Elvetia, nu vom lua niciodata Champions League, tiganii nu se vor civiliza etc. etc. etc.... Optimismul exagerat mi se pare o caracteristica a persoanelor sarace cu duhul.

Iar leapsa asta s-ar fi dus fara doar si poate la Andreea, dar ea a primit-o deja, asa ca-si ia zborul spre Spotedstripes si Lulu (al carei optimism este incurabil, daca e sa judecam dupa blog).

4 comentarii:

Lyna spunea...

well .. muncitorii sunt cam greu de vazut muncind .. dar nu imposibil .. si da semafoarele luale-ar draqu sa le ia ! sunt de acord cu tine :)) . hm .. si eu sunt optimista .. everything happens for a reason

puisorul cufurit spunea...

Impartasim aceleasi sentimente. :D

Tomata cu scufita spunea...

Wow ce tare... Nici nu m-am gandit la unele chestii pe care le-ai mentionat aici. Acuma nu mai am nici un dubiu: si eu sunt o optimista, la fel ca tine, MODERATA. :)

puisorul cufurit spunea...

Optimismul moderat mi se pare cel mai bun lucru. Atata timp cat iti pastrezi capacitatea de a accepta lucruri care n-au nicio legatura cu optimismul sau catastrofarea, totul e cat se poate de ok.