miercuri, 17 octombrie 2007

Pasagerul clandestin

Sunt student si, ca orice student, nutresc in strafundurile mele sufletesti si rationale dorinta de a scoate cat mai multi bani din buzunar pentru bere sau alte alimente si cat mai putini pentru lucruri care nu tin de stomac sau de creier concentrat. Astfel, de cand am descins, acum vreo trei ani, in mandra capitala europeana, cand capitala europeana inca nu era, am socotit de cuviinta ca un accesoriu de calatorie precum biletul RATB sau abonamentul de acelasi tip este cu totul nefolositor.

In tot anul I, am compostat nu mai mult de zece bilete si n-am intalnit decat un singur controlor. Experienta din acea zi mi s-a parut cel putin ciudata, de vreme ce aveam acel bilet de multe zile in buzunar, si, dupa vreo patru statii din sapte cate aveam de mers, mi-am spus "hai sa-l compostez, ca-l tin aici in buzunar de n-o sa-l mai pot dezlipi", l-am compostat si, dupa nici un minut, apare "politia reatebista", va rugam sa ne prezentati biletul dv., eu i-l prezint ranjind victorios, va multumesc, vai, si eu la fel, o zi buna, si cam atat a fost.

In anul II, situatia mi s-a parut a fi oarecum identica si, in mintea mea in formare de tanar fericit, ideea de controlor se asemana enorm de mult cu ideea de Greuceanu, palosul fermecat sau merele de aur. Ceva imaterial, despre care auzi doar din povesti.

In anul III insa, situatia s-a schimbat. Imaterialul a devenit material si-a inceput sa colcaie, norocul a facut sa am ce arata, altadata a facut sa nu mai ajunga la mine, altadata a facut sa se opreasca chiar in fata mea si sa se ia la cearta cu un alt student mai prost plasat decat mine, si cat s-au certat ei, a venit si statia.

Insa existenta noastra e plina de exemple referitoare la faptul ca roata se poate invarti, si hop! vin si eu cu unul, caci, avand bilet in buzunar, intru in autobuz, ma asez pe-un scaun cu gandul de a-mi cauta biletul, ia uite ca-l si gasesc, ma sucesc sa compostez biletul in rahatul ala pe care-l stiam in spate, dar el in spate nu se mai afla. Ma ridic si-mi mut fundul mai in fata, dar sunt acostat de-o duduie, "va rog sa prezentati biletul", "care bilet, doamna, abia am urcat" ii raspund eu, foarte increzator in capacitatile vizuale ale "controlistei", "cum abia ati urcat, v-ati ridicat de pe scaun, ce, eu nu vad? ma minti pe mine-n fata, bai?", "doamna, sunteti chioara? am intrat, m-am asezat sa caut biletul prin buzunare, l-am gasit, pe langa mine nu era dintr-ala si m-am ridicat sa compostez uite-acolo!", "bai, n-ai bilet, n-ai bilet, dar sa fugi???". Hop, inca una sau doua pitipoance ma inconjoara, alarmate de faptul c-as putea sa fug, dar numai la fuga nu ma gandesc atunci cand am dreptate, prefer s-o fac pe martirul, tampita preferinta.

In fine, ideea e ca treaba nu s-a putut rezolva intr-un mod traditional balcanic, si, cu toate acestea, se codea sa taie chitanta, "da' chitanta nu-mi tai?" (e greu sa vorbesti respectuos cu un om pe care nu-l respecti), "ba da, ce, crezi ca eu imi bag banii in buzunar?", "da, cred, vreau chitanta, s-a umplut lumea de incompetenti, ce cautati in meseria asta daca nu sunteti in stare sa vedeti dracului cine coboara si cine urca intr-un autobuz care prea plin nu e, hai sictir", "vorbeste respectuos", "hai sictir inc-o data".

O intamplare, dupa parerea mea, amuzanta, care m-a facut sa trag a nu stiu cata oara aceeasi concuzie, cum ca totul in viata tinde sa se compenseze, dar, cu toate acestea, ca ingerul meu pazitor e un workaholic notoriu si vegheaza la bunul mers al existentei mele. Caci oricum sunt cu mult pe plus fata de RATB, si, pentru a-mi pastra un "avantaj Nastase", am hotarat ca din acel moment sa-mi fac abonamente, ritual ce-l indeplinesc luna de luna chiar si in zilele noastre.

4 comentarii:

andi spunea...

Tare entry-ul! Chiar zilele astea ma gandeam si eu la controlori si cat de nesimtiti pot fi unii dintre ei si incompetenti altii.

Spre exemplu: Ieri ma vorbeam cu o prietena ca de obicei, in Iasi sunt imbracati decent pantofi, pantaloni la dunga, camasa si te roaga sa prezinti biletul sau abonamentul, o singura data am peste 2 nesimtiti, pusti de vreo 20 de ani(ca si mine) care au terminat vrun liceu fantoma(spre deosebire de mine) si mi-au cerut politicos biletul "auzi, da biletu'!". Nu am terminat bine de zis, se si urca aceeasi tipi pe care nu ii vazusem de vrun an doi in tramvai. Ghici cum erau imbracati? La fel ca data trecuta, blugi, "adidasi", un tricou cu dragon si o geaca cu puf din ala de prost gust. De data asta nu am mai auzit nimic, aveam castile in urechi si am preferat sa scot direct abonamentul.
In fine, nu imi plac controlorii. Nu pentru ca isi fac treaba ci pentru ca vb cu un ton jignitor cu toata lumea.

Ps: In Iasi, nu am vazut niciodata sa ia amenda un tigan!

Oau ce lung comment, pot sa il pun ca blog entry:D!

Halaicu spunea...

Ingerul meu pazitor ma uraste sincer cand vine vorba de controlori. In mod normal am abonament. Luni de zile nu ma dereanjeaza nici un controlor. Prin urmare uit sa reinoiesc abonamentul, moment in care imi apar controlorii in fata. Replica mea e aceeasi. "Dati-mi amenda, va rog". Nu inteleg niciodata de ce nu ma cert cu ei. Imi dau amenda cu aerul ca imi bat joc de ei si nu se lasa pana nu ma moralizeaza cu un discurs cetatenesc.

puisorul cufurit spunea...

Ms pt comment, Andi. Natia asta a controlorilor mi se pare de o mare scarbosenie. Si nu prea inteleg ce cauta femei printre ei... Tu ce sentiment ai avea sa lucreze nevasta-ta ca si controloare de RATB sau RATP? :)) Nu-ti da ea mardeu cand vine acasa? :))

puisorul cufurit spunea...

Si mda, isi fac aparitia in cele mai nepotrivite situatii. Si ori nu-i vezi 3 luni delor, ori ii vezi de 7 ori intr-o saptamana.