joi, 18 octombrie 2007

Evolutii involuate

In vremuri de demult am copilarit si pe la tara, abtineti-va din a ma face taran, perioada ce mi s-a intiparit in ochi, in piele si-n nas mai mult decat anii de dupa. Puteam mirosi inceputul primaverii, ca si venirea toamnei sau prima zapada dinainte sa cada... Erau vremuri minunate, in care natura chiar facea parte din viata mea. In care aveam un motiv intemeiat sa astept venirea verii sau venirea iernii, in afara de acela ce acum imi abunda psihicul, si anume cantitatea de haine si lenea de a ma imbraca adecvat pe timpuri friguroase.

Mi-e dor. Sa vina vara si sa-mi iau catrafusele sa ma duc la scaldat, sa fac o mare colectie de zgarieturi in cautarea locurilor de baie, sa fac impreuna cu prietenii focuri de tabara, sa ne creasca adrenalina cand suntem in mijlocul lanului de porumb si cainii dracului latra si, i-auzi, nu ti se pare ca-s liberi??? Dumnescrisul mamii lor... Sunt liberi... Mi-e dor s-o rup la fuga nebuneste de frica nu stiu carei babe, sa ma culc in iarba si ea sa treaca cu ditamai batul pe langa mine fara sa ma vada, bine ca-i surda, hoasca dracului, si nu-mi aude inima... Sa umblu inhamat la caruta si manat nebuneste de-o curiozitate psihopata prin podul unei vechi primarii, si ia uite, ce-avem noi aici? Bai nebunule, nu vezi ca-i o grenada? Auuuu... Sa mori tu... Sa mor eu... Asa arata? Nu stai ma vizavi de militari, nu stii cum arata? Da, ma, e grenada, hai c-o pun la loc... Si-am pus-o.

Mi-e dor sa am gatul anchilozat de la atata sarit "cap" in apa. Mi-e dor sa simt linistea si destinderea muschilor cand aer nu mai am in piept in timpul expeditiilor subacvatice in cautarea sticlelor pline cu nisip. Mi-e dor sa citesc prin pomi, sa adorm prin pomi, sa ma pun bine cu soldatii, sa ma urc in foisor si sa-mi spionez "iubita" cu binoclul. Mi-e dor de-o ploaie de vara care sa ma prinda la scaldat, si, de calda ce-i apa, acolo sa raman.

Mi-e dor sa simt mirosul toamnei, asociat cel mai adesea cu mirosul frunzelor arse, cu taranul pe camp... Mi-e dor sa culeg mere, sa le asez in beci, nu credeam c-o sa spun vreodata asta, pe vremea aceea era o corvoada, minte nestiutoare de copil. Mi-e dor de prima zi de scoala, ba, da ce-ai crescut asa? Am fost la mare... Mersul la mare explica intotdeauna totul. Uite-l pe dom' Duru' si pe Mustafa, sssssssst, al dracului pereche, un bleg si-un ciomagar. Acum mi-e dor pana si de astia.

Mi-e dor de iarna. Sa merg pe deal la Varzari si sa ma dau cu sania, sa pun frana cu fata la sanius, sa mananc zapada din plina viteza, sa pun piedica fetelor si sa cad in apa. Mi-e dor sa ies afara si, deodata, sa calc in zapada, ce n-ai zis mama c-a nins, pai nu stiai? Sa scot apa din fantana si sa se lipeasca pielea de fierul inghetat, sa fac oameni de zapada, minunata indeletnicire, o arta primitiva, as zice, dar avand si ea canoanele ei, cine nu le ia in seama greseste amarnic.

Mi-e dor de primavara. De flori, asta-i buna la ceva? Nu ma, e buruiana, asta-i buna la ceva? Nu ma, ti-am mai zis, e buruiana... Da' asta? Tu esti prost?...

Dar acum?... Nici in mititelul orasel unde-am facut liceul, nu mai simteam natura asa ca pe vremuri, iar acum situatia este cu atat mai dramatica pentru simturile mele "cosmico-naturiste", vine vara, e cald, miroase a pisat pe la colturile blocului, a gaz de esapament, se-aud claxoane, ce pasari, valea-n Herastrau, soarele rasare in geamul de la etajul sapte al blocului de vizavi, al treilea pe stanga, imi intind gatul sa-mi pice razele pe fata, e frumos, unde esti tu tara?

Vine toamna, pe ici pe colo vezi o frunza galbena, miroase a pisat pe la colturile blocului, a gaz de esapament, se-aud claxoane, ce pasari, valea-n Herastrau, soarele rasare in geamul de la etajul sapte al blocului de vizavi, al doilea pe stanga, imi intind gatul sa-mi pice razele pe fata, e frumos, unde esti tu tara?

Vine iarna, miroase a pisat pe la colturile blocului, a gaz de esapament, se-aud claxoane, ce pasari, s-au carat, soarele rasare in geamul de la etajul sapte al blocului de vizavi, primul pe stanga, imi intind gatul sa-mi pice razele pe fata, e frumos, unde esti tu tara?...

3 comentarii:

Cris spunea...

Absolut superb textul..
M-am identificat in atat de multe situatii enumerate de tine si atatea trairi.. E prea banala-mi exprimarea sa te fac sa intelegi.
Foarte foarte frumos. Si cata trista dreptate ai..

puisorul cufurit spunea...

;) Pacat ca trebuie sa astept pensia pentru a ma mai bucura pe deplind e natura... Si cand ma gandesc ca nici n-am inceput sa lucrez cu adevarat... :))

Lyna spunea...

:)) si eu am copilarit la tara .. si eu citeam prin copaci :)) si ma dadeam cu sania pe deal :)) frate ce copil .. " bunico vezi ca ma duc sa ma dau de 2 ori cu sania stau 10 mkinute ..ma lasi ma lasi ? " .. de unde 10 minute .. poate 2 ore .. Doamne si oamenii de zapada :)) .. ce amintiri .. scrii teribil de frumos zau ! .