marți, 23 octombrie 2007

Despre nimic

Ma intreba cineva zilele trecute daca as putea scrie ceva despre "nimic", dar a scrie ceva despre "nimic" ar da rezultate de nimic, bineinteles, doar Dumnezeu a creat totul din nimic, iar inceputurile din nimic au aparut. Dar acum nu mai suntem la inceputuri, mi-e sa nu fim la sfarsituri, dar sa nu uitam ca orice sfarsit e un nou inceput, asa e de cand lumea, mori si te nasti, si te nasti pentru a muri.

"Ce cauta asta in casa mea, in pijamalele mele???", "Nimic, e doar un coleg, draga, hai nu-mi fa scandal ca n-am chef...". "Ce ai scris la examen?", "Un cacat, nimic n-am facut...". Esti un om de nimic, bai, nimic si iar nimic, peste tot ne lovim de nimicuri, pare absurd, nu? Caci cum sa te poti lovi de un nimic din moment ce el nu exista, asa e insa limba pe care o vorbim, mai mult sau mai putin abstracta, dovada a faptului ca nu suntem chiar maimute, sau daca suntem, suntem de alea cu mot.

Toata viata omul se fereste de nimicuri, spune ca nu-s pentru el, desi el insusi este un fel de nimic in marea de nimicuri, dar depinde cum privesti lucrurile, de jos in sus sau de sus in jos, caci daca le privim de jos in sus, omul e mare iar in sus e cerul presarat cu stele, iar daca privim de sus in jos, omul e poate la fel de mare, dar jos e pamantul presarat cu rahat.

Asa e existenta noastra, se preumbla intre stele si rahat, uneori omul priveste cerul si vede Luceafarul, dar neprivind in jos, incepe deodata sa-i puta, desi nu mi se par mai de invidiat cei care privesc doar in jos de teama sa nu calce prin resturi de om, dar n-au ocazia sa vada Luceafarul niciodata in viata...

Vorbeam de nimicuri, termen abstract si foarte ciudat, el este desi nu este, si isi are existenta tocmai in absenta lui. Proasta dizertatie, poate mai expresiv ar fi fost un articol cu nimic, "Despre nimic", ia pagina sa fie goala, cum a facut acel copil inteligent si foarte creativ, "deseneaza un peisaj pe care sa-l intitulezi "Vantul" ", a spus invatatoarea, iar el a dat foaia goala, "gata, am terminat", sau, de ce nu, ca acel copil ce avea de facut o compunere despre "lene", si da o foaie alba, goala de orice insemne, apoi o alta foaie goala aidoma celei dintai, si, la urma, concluzia "aceasta este lenea".

Eu nu sunt atat de creativ si bat campii despre nimic, un post de nimic despre esenta lui, poate ar trebui sa ne oprim aici, exista oameni care au oroare de posturi kilometrice si nu vreau sa le pun rabdarea la incercare.

4 comentarii:

Hellene, tomata cu scufiţă spunea...

Eh, da' stiu ca e destul de lung postul despre nimic. :) Mi-a placut mult primul paragraf, cum le-ai legat unele de altele, cum le-ai contrazis si cum le-ai dat valoare celor nevaloroase si invers. Nice. :)

puisorul cufurit spunea...

Mersi mult pt aprecieri! :)

Lyna spunea...

si totusi se poate scrie despre nimic :))

meplusmyself spunea...

Nu e un nimic sa reusesti sa spui nimic despre nimic. Eu asa zic! :)