marți, 16 octombrie 2007

Ah, animalule, bestie perversa...

Doua entitati materializate intr-un cuplu foarte bine sudat si organizat in toate s-au deplasat pe propriile picioare, de bunavoie si nesilite de nimeni, catre resedinta de primavara-vara-toamna-iarna a unui nene de o varsta apropiata cu dumnealor si care muncea cu un zel mai mult sau mai putin adecvat situatiei la mentinerea ordinii urbane, de-i zicea jandarm.

Acel om al legii detinea in umila sa locuinta nestudenteasca o minunata pereche de catuse, zanganitoare si pline de farmec. In mintile entitatilor despre care am socotit de cuviinta sa povestesc s-a nascut o idee, si ca orice idee, si aceasta avea doza ei de fatalism. S-au legat astfel cu acele catuse, de maini, bineinteles, c-asa le-a poruncit inconstientul lor pervers si plin cu de toate, si mai bune si mai rele,/si-nchisori si libertate, si-au inceput hlizeala.

Dar totul are atat un sfarsit, cat si un inceput. Hlizeala s-a terminat, caci despre acest sfarsit era vorba, si un pui de complicatie datator de nervi si-a facut aparitia, bifand si inceputul de care am pomenit.

Cum te numesti tu, puiule de complicatie? Ma numesc "Catusele Nu Vor Sa Se Deschida, S-a Rupt Cheia", "Incantat de cunostiinta, desi pare-mi-se ca parintii nu te vor, te injura...".

S-au chinuit, mainile sangerande de martir s-au revoltat si au durut, limba nu le mai era curata si frumoasa, deja vorbeau un grai buruienos. Si s-au deplasat, incatusati, pe strada in fapt de seara, secondati sau "tertiati", ma rog, de mandrul jandarm, catre o sectie de politie. Aici memoria imi scapa, nu stiu daca s-au deplasat catre locul de munca al amicului "catusier" sau catre un altul.

Acolo s-a facut panarama. "Nu puteati si voi sa va legati cu alte scopuri, v-ati legat si voi asa, unul de altul, ziua, pacat de catuse, zau asa, ha ha ha ha", si corul in uniforma de pe fundal intona melodios "Ha ha ha ha". Chipul inculpatilor intona roseata, iar creierul promisiunea de desteptare grabnica la realitate, nu mai avem chiar optsprezece ani, cine dracu' ne-a pus sa ne prostim, nu stiam ca...?

Catusele nu s-au desfacut decat la el. La ea, nexam. Si in acea noapte a avut marea placere de a dormi pe pat, cu mana intinsa, si catusele atarnand zburdalnic de mana in jos, pe marginea patului. O imagine datatoare de fiori mizerabili.

Epilogul e scurt de relatat si lung de simtit pe propria piele, si consta intr-o serie de instrumente numite ciocan, dalta, surubelnita, piatra, precum si o serie de rani sangerande, indeaproape insotite de o a treia serie de personaje abstracte, numite durere, nervi si Cruci si Dumnezei.

Si-am incalecat pe-o sa...

2 comentarii:

Mystique spunea...

stii ce-i tare? ca pana acum am citit numele blogului tau ca puisorul ciufulit cand de fapt e cufurit, cred ca si in blogroll tot ciufulit esti. sorry :D

Lyna spunea...

:))) .. asta da aventura senzuala =)) ..