vineri, 28 septembrie 2007

Pasari si... alte zburatoare

In ultimul articol pe care-l scriu din dulcea Bucovina, inainte de a-mi lua zborul spre tarile calde si de rahat, va voi povesti cum stateam pe-o banca si, pe langa mine, a trecut un biciclist in zbor, calare pe bicicleta sa. Caci la noi in Radauti se pare ca biciclistii zboara, descriind in aer cate si mai cate figurine fanteziste.

Nezarindu-i aripile, imaginatia mi-a luat-o razna si, prin fata ochilor, mi s-au perindat o canoe fara canotori virand la stanga de pe Unirii pe Stefan, dand prioritate unui buldozer cu 6 viteze, o pisica zburand cu gherutele si oprindu-se o clipa sa-mi ceara, miorlaind, putina ciocolata, un grifon latrand la calatori, si masinile mergand toate cu spatele; toate cuvintele erau rostite de la coada la cap, femeile aveau vocea baritonala iar baietii aveau o voce de pisica scalciata intre vagoane, eu am imbatranit brusc iar mama isi impletea coditele si mergea la scoala, tata ma loveste c-o minge de fotbal american si vine spasit sa-l iert de teama sa nu-l pocnesc, iar buzunarele mi s-au umplut de bani.

Mai vreti? Urmand aceeasi logica, am invatat brusc sa cant si la chitara, Basescu a inceput sa-si faca datoria, Frunza nu mai e primar in Radauti, sfarsindu-se aceasta "toamna a patriarhului" radautean, brusc am devenit destept si cu priza la femei, aveam BMW-ul meu care ma astepta sa-l conduc cu spatele, iar harta lumii nu mai includea SUA, Israelul, Rusia si Ungaria.

La revedere, Bucovina! La revedere, dragi utilizatori de net care pierdeti timpul citind bazaconiile unui om cu inceput de schizofrenie, ne reauzim din Babilon!...

Citatul zilei (nerecomandat minorilor)

"Oare curvele astea nu se mai satura de atata supt? Adica eu m-as plictisi, e ca si cum as pune toata ziua stampile... Paf! pof!, paf! pof!, paf! pof!..." (V. C. Ciornobreuciuc, privind niste pitipoance cu renume de fatuci de moravuri usoare)

marți, 25 septembrie 2007

Aulin, frunza de pelin

Bai fratilor, traim in Romania. Poate din aceasta cauza, sau poate nu, am deseori dureri de cap care ma tin cate trei zile. De-am ajuns la neurolog intr-o buna dimineata, nitelus exasperat. Mi s-a spus ca am o chestie minora (am ratat ocazia sa dau niste suturi in fund unor oameni si sa scap pe motiv ca am "cu capul") si mi s-a recomandat Aulin.

Un medicament despre care am aflat zilele trecute dintr-un reportaj televizat ca este interzis in foarte multe tari din Europa, deoarece da nastere unor reactii adverse foarte NASPA si iti paradeste ficatul unu-doi. Din cauza acestui medicament AU MURIT OAMENI!!! Iar in Romania se vinde fara niciun stres. Fie din cauza ca doctorii sunt prost informati in privinta reactiilor adverse ale medicamentului, fie ca ii doare in cur.

Nasol, nu?

Ce sa mai scriu pe tema asta, oameni buni? Sa mai scriu despre faptul ca mergi la doctor sa-ti vindeci o chestie si te trezesti c-o alta? Ca te internezi in spital ca sa scapi de-o boala, si nici de boala nu scapi, dar mai si contactezi alte trei? Ca aceasta goana dupa profit, atat de caracteristica epocii noastre, a patruns pana si-n industria medicamentelor, acolo unde ar trebui sa se afle mai putin?

Mai dragilor, voi astia cocotati in fruntea ierarhiilor sociale, voi astia cu dureri cronice in cur, va dau o veste proasta: daca incercati sa ne omorati pe toti, scumpilor, n-o sa mai aveti nici pe cine conduce, si nici pe cine mulge de bani! Mai lasati si voi pe cativa dintre noi in viata! Caci nu pot exista oameni puternici fara a exista si oameni slabi (si nu morti!); astea doua nu merg decat unul langa altul.

Porcilor.

O, da!

Am prins din nou o gura foarte mica de net, cat sa apuc sa scriu si eu vreo doua vorbe pe blogul asta si sa-mi cer scuze unor oameni pentru faptul ca am cam disparut din peisaj ca magaru-n ceata.

De exemplu, profit de cele cateva minute sa va prezint o fotografie facuta in Radauti, unde exista cel putin doua magazine de haine second-hand care se numesc, ATENTIE! "Visul imaginatiei".



Abia astept sa intru in magazinul de incaltaminte pe nume "Mersul pasului" sau "Fuga alergarii", in magazinul de mancare pentru pisici pe nume "Schieunatul mieunatului" sau in sexshopul "Sexul penisului". Sorry.

sâmbătă, 22 septembrie 2007

Intrebare

De ce si-or pierde "haterii" timpul "rasfoind" bloguri? Nu mai bine s-ar duce ei sa se joace cu putulica-n nisip?

Mai "zoco", frumuselule, ti-as fi postat comentariul tau care se vrea atat de bine argumentat, daca nu ma faceai, in repetate randuri, dobitoc. Probabil ca, atunci cand scriai, monitorul iti reflecta propria imagine. Suferi cumva de coprolalie? Sa stii ca exista oameni la Socola in Iasi sau la "spitalu' noua" in Bucuresti care te-ar putea ajuta.

N-am de gand sa rescriu vreun articol postat pe blogul asta acum ceva timp, ca sa le dovedesc unor nefericiti si neregasiti cu psihicul in pioneze precum calendarul bunicii, ca nu privesc de sus Moldova, ca nu ma consider ca facand parte dintr-o rasa superioara, si ca am afirmat doar ca Bucovina nu e totuna cu Moldova.

Puisor, mai pune tu mana pe-o carte de istorie si rezolva cu frustrarile inainte sa mai intri pe bloguri. Iar pentru cultura ta generala care-ti cam lipseste, sa stii ca sintagma de "limbaj civilizat" atunci cand te adresezi cuiva isi are si ea rostul si semnificatia ei.

Hai, ca deja mi-am pierdut prea mult timp cu un zero absolut. Dar mesajul e valabil si pentru altii care posteaza comentarii rautacioase si gratuite nu doar pe blogul asta, ci si pe alte bloguri si forumuri si imput atmosfera cu limbajul lor de haimanale.

P.S.: Vorba lui Ciutacu, sunt "pe mosia mea" si n-am de gand sa postez niciodata un comentariu in care sunt injurat eu sau vreo alta persoana prin intermediul acestui blog. Ca sa stiti.

Mircea Badea si spagatul fermecat

Fiind la un restaurant, am dat semne de plictiseala pana ce a sosit comanda, si am fotografiat un maimutoi, proprietate personala a unei prietene. Fotografie care se vrea o reprezentare a lui Mircea Badea, facand spagatul pe cutitele CNA-ului.

P.S.: Scuze, Andreea, c-am uitat cum il cheama pe maimutoi. Parca avea rezonanta latina, nu?... :P Ole!!!

Vai, tragedie!

Si-a luat-o Dinamo de la Elfsborg. Din pacate pentru ei si pentru punctele UEFA. Din pacate pentru fotbalul romanesc. Dar nu de asta nu port eu ciorapei roz.

Iar Moti spera la retur. Sa-l asigure cineva pe Moti sau pe jurnalistul care s-a cufurit pe inteligenta cititorilor Gazetei si a scos asa un titlu din strafundurile gandirii lui, ca Dinamo chiar va avea parte de-un retur. Moti sa stea linistit, se va duce cu echipa lui in Suedia, n-are rost sa se mai cramponeze atat. Ori cu speranta lui, ori fara, returul se va disputa.

Ce sperante au ei... Spera la retur... Eu as spera, in locul lor, sa invat odata fotbal, ca mii de oameni dau bani sa-i vada pe ei jucand, iar ei, vedetele, dau cu stangu-n dreptul si si-o iau de la niste anonimi...



joi, 20 septembrie 2007

Ucigasii

Am citit pe blogul lui Hellene cum niste criminali au omorat o pisica jucand fotbal cu ea.

Nu stiu ce mare chestie pot eu sa scriu aici pe blog, pentru ca orice comentariu mi se pare de prisos.

Oare cu ce i-o fi deranjat pisica pe criminalii aia? Oare cum si-au facut datoria de parinti oamenii care i-au fatat pe avortatii aia si le-au facut educatie? Bai alcoolicilor anonimi, pe unde pastele mamii voastre umblati cand aveati tancii mici si cresteau niste criminali sub ochii vostri?

Dar ce rost are sa ma enervez? Oamenii sunt cele mai teribile animale de pe planeta asta a durerii si-a crimei. Sunt cei mai teribili criminali. Ei, asa-zisii oameni, asa-zisele fiinte superioare, sunt in stare sa ucida in mii de feluri, fara a avea pretentia ca si-au epuizat toata gama de metode. Sunt in stare sa ucida din placere, din plictiseala, din razbunare, din mii de motive care n-au nimic de-a face cu hrana sau perpetuarea speciei. Nu-i mai incape pamantul.

Mai nou, nu mai au loc de-o pisica. Pe ei si pe pisica aia nu i-a mai incaput planeta, orasul, strada. Ori ei, ori ea, trebuiau sa moara. Si-a murit ea. S-au crezut Ronaldinho si-au ucis-o, jucand fotbal cu ea. Bravos, criminalilor, sa fiti mandrii de voi. Ati savarsit, intr-adevar, un lucru maret.

Leapsa

Leapsa vine de la Ataraxis L.D., lansata de AID.

Ce telefon am? :)))) Iata-l.


Dezlipit si nelipit la loc. Da-l iubesc, e un telefon cuminte si bland.
Si ca sa nu rup lantul leapselor (asta o fi pluralul?), dau mai departe catre Tomata cu scufita si Lulu.

Experimentul...

...a esuat. Nu numai ca numarul de vizitatori unici pe zi nu a crescut, dar a si scazut dramatic. Nu ca inainte ar fi fost un trafic infernal. Vai de capul meu si-al blogului meu.

Asa cum Badea spunea odata ca "mama, mamaie si cei doi vecini" ai lui ii fac audienta, asa zic si eu ca traficul mi-l face prietena si cei cativa prieteni ai mei pasionati de bloguri, plus alti trei sau patru bloggeri. In rest, mai nimereste cate un amarastean pe blogul cufuritului, se cufureste si muta pe ceva mai interesant, unde poate gasi o tata, niste buci sau mai stiu eu ce. Nici nu-l condamn.

Ce lucruri interesante ar putea gasi cineva pe blogul asta? Nici unul! Este un blog unde un baietas frustrat si cu o karma incarcata se descarca in scris, baietas care are cu atat mai multa inspiratie, cu cat se izbeste de mai multi nesimtiti. Caci daca nu ar exista nesimtitii, el n-ar putea sa lege nici doua vorbe.

A! Sa nu credeti ca sunt un copilas cu probleme de adaptare si care evita oamenii, in revolta si razboiul lui cu societatea. Ba chiar sunt un puisor cufurit care rade al dracului de mult si care se simte bine in lume si in propria piele. Eu iubesc lumea, iubesc oamenii, ma iubesc pe mine si viata cu atat mai mult. Ca sa stiti. Daca va intereseaza, daca nu, uitati si n-o sa mai stiti. ;)

luni, 17 septembrie 2007

Sex, porno, jocuri, muzica... Pentru ca e un experiment!

Da. M-am gandit sa fac un mic experiment, sa vad cati vizitatori unici va avea blogul meu in perioada imediat urmatoare postarii acestei tentative de articol.

Prin urmare, sa incepem. Iata articolul:

Sex, porno, jocuri, muzica, rock, manele, sport, casa, filme, playboy, video, porn, poze, auto, job, referat, scoala, radio, uri, politia, sport bets, national, moto, masini, bacalaureat, magazin, carcotasilor, copii, romana, masini, lemn, horoscop, peugeot, audi, mercedes, bmw, didactica, test, tvr, conex, orange, fun, turism, rapid, steaua, dinamo, concurs, brico, vanzari, mini, automobile, fete, case, xxx, tv, invitatii, escort, mail, bac, haburi, telefoane, rol, anuntul, live, romania, anglia, germania, liverpool, manchester united, arsenal, chelsea, bayern, real madrid, barcelona, club, transilvania, dracula, sua, china, japan, japonia, teen, breast, mama, tata, renault, lyon, champions league, liga campionilor, becali, nicoleta luciu, simona pasarin, paris hilton, george bush, osama bin laden, terorist, iraq, irak, army, fuck, pamela andreson, dacia si mai ce, fratilor?

Google, fa-ti datoria, putoare!

In Radauti puteti gasi...

...cele mai resemnate animale din lume.

Care se afla la gradina zoologica. Da, in Radauti exista gradina zoologica. Si care, la randul ei, se afla pe locul 6-7 din tara, dupa spusele lui Gabi, intr-un clasament al gradinilor zoologice din Romania, in total fiind 16; clasament realizat in functie de spatiul total al gradinii, numar de suflete nefericite in corpuri murdare de animale, dracu stie.

N-am putut sa nu ma intreb cum arata animalele din celelalte 9-10 gradini zoologice din tara, surclasate de gradina zoologica din Radauti. Dupa cum ii spuneam unui prieten, daca in Romania exista vreo alte 10 gradini zoologice mai amarate decat cea din Radauti, inseamna ca adevaratele animale, care ar trebui sa stea in custi, sunt asa-zisii oameni in mainile carora se afla posibilitatea imbunatatirii situatiei si in curul carora se afla durerea.

Iata mai jos o tentativa de puma,



si un mesaj de atentionare care mi se pare de prisos. Animalele alea sunt nitel cam lesinate pentru a mai deveni agresive si periculoase...

duminică, 16 septembrie 2007

Trubadurii

Am plecat cu o prietena la Iasi, cu treburi care constau, printre altele, si in cumpararea unei chitare, pe care mi-o doream de patru ani.

Da. Patru ani mi-au fost necesari pentru a achizitiona instrumentu'. Si nu din cauza faptului ca nu mi-ar fi trecut bani prin mana in tot acest timp.

Ei bine, plimbandu-ma prin Iasi, cu prietena despre care am pomenit mai sus, indreptandu-ne spre domnul Vitalie, vanzatorul foarte amabil de instrumente muzicale, care isi are magazinul undeva in spatele Casei Modei de pe Stefan cel Mare (pentru doritori), ma apuc eu si-o intreb asa, tam-nesam, de ce nu-si cumpara si ea chitara, ca e un lucru bun la casa, sa se gandeasca la copiii ei [ :)))) ], are bani la ea pe care oricum o sa-i cheltuie etc.

Ajungem la d-l Vitalie, imi cumpar eu chitara, ea cere numere de telefon a unor profi de chitara din Iasi si la urma numa ce-o aud adresandu-i-se vanzatorului: "Da-ti-mi si-o chitara!".

D-lui Vitalie nu-i vine sa creada, se uita cu ochii mari. "Da-ti-mi si-o chitara!". El gangureste ceva, eu ii spun ca d-ra vrea si ea o chitara, el intreaba daca inca una, noi zicem da, si Andreea, una dintre cele mai spontane fete pe care le cunosc, a facut in cinci minute un lucru pentru care eu am avut nevoie de patru ani sa-l fac. Patru ani in care am visat incontinuu ca voi avea si eu o chitara la care sa incerc sa-l cant.

Gabi, imi cer scuze ca mi-am varat coada si ti-am indemnat surioara la cheltuieli. :P Dar sigur ii intelegi tu pe oamenii "cu poezie-n suflet".

P.S.: Nu uita de sticluta cu apa de Niagara. :D

Unii le numara, altii le leaga

Merge un prieten la un minimarket, si-si face cumparaturile: lapte, branza, paine, ulei, alea alea si, in plus, oua. Ajunge la casa, casiera doreste sa-i dea o plasa sa-si puna produsele, dar eroul nostru ii spune ca are deja. Atunci draga de ea numa' ce rosteste: "Atunci lasa-ma macar sa-ti leg ouale...".

=))))

Si i le-a legat. Cu elastic, si atat de vartos, incat s-a si rupt la prima tentativa.

Saracul.

vineri, 14 septembrie 2007

Despre oameni penibili

Am intrat pe blogul lui Drakudemine si-am gasit un articol interesant, cu o trimitere catre un filmulet de-a dreptul genial cu referire la varianta feminina a lui Becali, la acel vagabond ordinar de sex feminin, Nikita pe numele de scena.

Puteti viziona filmuletul AICI.

Despre fotbal. Hic! Parerea mea...

Nu stiu ce mi-a venit sa scriu cateva cuvinte despre fotbal, poate datorita faptului ca am auzit pe cineva intrebandu-se: "De ce atata agitatie in jurul fotbalului? De ce atatea orgolii? Nu e decat un joc!".

Fotbalul nu este nicidecum doar un joc. Fotbalul este o industrie. Fotbalul este un fenomen social. Fotbalul este ideea in jurul careia se cheltuiesc miliarde de dolari, dar este si ideea in jurul careia se castiga miliarde de dolari in intreaga lume. Fotbalul este fenomenul care a patruns in casele majoritatii covarsitoare a populatiei lumii, iar procentul celor care nu ar putea numi macar un fotbalist al Braziliei, Italiei sau Angliei este extrem de mic.

Cum mai poti tu sa te miri de faptul ca in jurul fotbalului este atata agitatie si sunt atatea orgolii ranite?

Insa fotbalul are si partile lui negative. Huliganii. Care se regasesc printre suporterii fiecarei mari echipe a lumii. Oameni care sunt plini de frustrari si care se duc la stadion sa se "racoreasca", sa-si manifeste pornirile violente si sa-si dea pe fata temperamentul vulcanic si agresiv. E locul ideal unde te poti simti puternic, alaturi de alte sute de idioti ca tine, compensand cine stie ce sentiment de inferioritate pe care-l ai si pe care nu ti-l recunosti nici mort. Pentru ca nu poti. Pentru ca tot ce poti tu, ultras idiot, este sa te duci pe stadion, sa urlii ca prostul impotriva unor oameni pe care nici nu-i cunosti personal, si sa-i ovationezi pe altii care se prefac doar ca le pasa de galerie, dar de fapt ii doare fix in cur de voi. Ei isi dorec bani, si doar atat.

Din cauza voastra, ratatilor, nu calc pe stadion si nici n-o sa calc vreodata. S-au dus vremurile de aur ale fotbalului, in care mama, fiind insarcinata cu mine, se ducea cu tata pe stadion, unde se scanda frumos, unde nesimtirea nu patrunsese inca in toata splendoarea ei, unde te puteai simti in siguranta si unde puteai petrece cateva clipe frumoase, urmarind evolutia lui Hagi pe teren. Era o relaxare.

Acum, daca te pune dracu sa te duci pe stadion, nu numai ca-ti imbogatesti vocabularul cu vulgaritati dintre cele mai ordinare, dar nu vezi decat oameni furiosi, gata sa sara la bataie, si trebuie, in mod obligatoriu, sa stai cu ochii in patru, ca sa nu ti-o iei, ori de la cine stie ce suporteri zelosi ai vreunei echipe, ori de la jandarmi.

Ma intreba cineva odata: "Cum, ba, tu stai la 5 minute de stadionul Giulesti, te mai dai si rapidist si, in trei ani de cand stai prin Bucuresti, n-ai calcat pe-acolo niciodata?". Da, exact asa. N-am calcat si nici nu voi calca in curand, pot urmari meciurile si de acasa. Nu tin sa mi se scuipe seminte in cap si sa fiu injurat de niste indivizi care au cu doua clase mai mult decat trenul. Lumea mea e diferita de lumea lor, si incerc, pe cat posibil, sa evit sa le intersectez.

E un mare pacat ca fotbalul, un joc atat de frumos, care necesita si forta, si viteza, si simtul plasamentului, si rezistenta, si precizie, are, printre sustinatorii lui activi, niste oameni pe care nu i-as asemui cu animalele, de teama sa nu le jignesc pe acestea din urma.

Eficienta europeana

Ma aflam astazi in garsoniera cuiva, unde se lucra, si unde trebuia demontata un fel de masca grea din fier care acoperea fereastra, alcatuind un fel de mini-balcon. Singura solutie era sa fie lasata sa cada jos, langa bloc, urmand ca apoi sa ne opintim s-o caram langa tomberon.

Zis si facut. Masca cea grea este demontata, cade de la etaj cu un zgomot asurzitor, in timp ce eu stau de sase sa nu treaca vreun nene pe dedesubt sa-si rupa gatul, stang sticlele sparte care s-au imprastiat, le duc la tomberon si apoi urc sus, incercand sa ma imbarbatez pentru episodul in care va trebui sa ajut la caratul hurdughiei grele demontate.

Ajung sus, prin geamul inexistent aud voci, niste tigani intreaba daca pot sa ia masca, mie mi se pare ca prind pe Sf. Petru de-un picior, imi dau acordul, si mi-a fost dat sa vad cea mai eficienta operatiune de curatire a trotuarului la care am fost martor de-a lungul vietii mele de 22 de ani neimpliniti. Intr-un timp record, masca cea grea care ma speria pe mine intr-atat a fost carata mult mai incolo, demontata bucata cu bucata, curatita zona si dracu stie unde a disparut!!!

A fost o zi in care animozitatile existente de ani de zile intre mine si tigani au disparut, caci peste vreo ora le-am servit si vreo doua geamuri bune-bunute, inramate, numai bune de pus la cocioabele lor. A fost singura zi, de ani buni incoace, in care am reusit sa port cu ei o conversatie logica, civilizata, ca de la om la om. S-a petrecut un lucru pe care de mult timp nu-l mai consideram posibil: am interactionat cu ei intr-un sens pozitiv.

A fost o experienta la fel de curioasa pentru mine precum ar fi si calaritul unui varan, practicarea bungee-jumping-ului din avion sau mersul pe bicicleta cu spatele. Si daca tot s-au aliniat cine stie ce stele pentru a face posibila aceasta situatie, la fel de sigur ca de maine se vor dezalinia din nou. Mda, sunt pesimist, n-am incredere in unii oameni si ii plasez prea repede in anumite categorii. Dar nu indraznesc sa vreau sa fiu altcineva, caci mie mi se cam implinesc dorintele si, cine stie, poate ma trezesc maine dimineata popa, manelist, politist la circulatie sau la ordine publica sau ultras la peluza Catalin Haldan.

miercuri, 12 septembrie 2007

Tot despre popi, vol. 1000

Stateam intr-un restaurant din Putna cu niste prieteni. Unul din ei imi atrage la un moment dat atentia sa privesc in spate.

Si privesc. Si ce-mi e dat sa vad? Un popa la o masa. Semi-ras, c-o fata de bandit notoriu care nu reflecta piosenie nici cat bunicul cand taie porcul, incaltat cu niste bocanci grei de armata, stand picior peste picior si lasand sa i se vada gol piciorul de deasupra, iesit de sub sutana, alcatuind o imagine de cocota gata de-un flirt. Simpaticul slujitor al Domnului isi comanda o ditamai farfuria cu mancare si se chinuie din rasputeri sa intruchipeze lacomia, bagand haleala in el de parca tocmai iesise de la recluziune. Din cand in cand se scarpina in cap si-i privea pe ceilalti clienti ai restaurantului c-o privire mai tampa decat a unui tapinar sau a unui manelist in plina efervescenta artistica.

Va inchipuiti probabil ca m-a apucat un ras isteric, care a tinut vreo 20 de minute non-stop, pana au inceput sa-mi curga lacrimile.

Si ca sa nu spuneti ca-s un baietas care are ceva cu toti popii din lume, tin sa specific ca in Fratautii-Noi, un sat de langa Radauti, unde mai am eu prieteni, se gaseste acel rar specimen de popa care nu ii condamna pe rockeri, discuta cu oricine si pe orice tema fara sa te vare automat intr-o categorie si sa-ti tina morala adecvata categoriei respective etc. Si mai tin sa specific, pentru a explica marea de intelegere si cunoastere a omului de care da dovada, ca e un fost rocker si ca si-a petrecut, in tinerete (nu ca ar fi prea batran acum) un an jumate din viata in Legiunea Straina. Nice, huh?

marți, 11 septembrie 2007

Hotii din Vaslui si cei sapte pitici

Imi povesteste un prieten o intamplare, pe care nu stiu de unde a aflat-o.

Si care suna cam asa.

Au fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti, doi hoti de undeva din judetul Vaslui. Care, in saracia lor de locuitori ai polului saraciei Uniunii Europene, au ravnit la bunurile altuia, constand dintr-o minunata colectie de pitici de gradina, de parca altceva nici nu se gasea de furat de la casa unui mare bogatas cum era victima.

Si si-au spus ei ca nu se face sa sari gardul in gradina, ca poti isca zgomote si risti sa fii prins. Asa ca au elaborat o alta strategie, si s-au apucat sa sape un tunel. Un tunel pe sub gard.

Si daca, sarind gardul, n-ar fi facut totusi un zgomot prea mare, l-au facut insa cu sapatul tunelului si au fost prinsi de politisti. Care, ulterior, au povestit proprietarului infractiunea la care era cat pe ce sa-i cada victima.

Deznodamantul e urmatorul: proprietarul refuza sa depuna vreo plangere si promite sa dea hotilor toti piticii din gradina sa, singura conditie fiind aceea de a-i vedea si de a-i cunoaste si el, personal, pe idiotii care n-au vrut sa sara gardul la furat, ci mai mult, s-au apucat sa sape un tunel pe sub gard, cand puteau foarte frumos sa intre in gradina prin partea laterala, acolo unde gardul era inexistent. Ca sa fure, ce? Piticii de gradina.

Aceasta e mica mea povestire, si cum am auzit-o, asa v-am relatat-o si voua. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea uite-asa.

vineri, 7 septembrie 2007

Sugestii pentru americani

Mi-au trecut prin cap niste sugestii pentru americanii care sunt, in mod evident, preocupati de siguranta lor individuala si nationala.

Daca tot exista, pe fiecare costum de Superman, instructiuni care avertizeaza asupra faptului ca respectivul "articol de imbracaminte" nu confera purtatorului puteri supranaturale, eu doresc sa propun urmatoarele:

- toate covoarele si presurile fabricate de acum inainte sa poarte instructiuni care sa-l avertizeze pe americanul de rand ca nu se poate zbura cu ele, asa cum facea Aladin in povesti, si sa-l atentioneze sa nu le lase la indemana copiilor (ca tot veni vorba, cunosc un caz in Romania in care o fetita s-a aruncat de la balcon pe un pres);

- fiecare masina sa aiba inclusa, printre instructiuni, si recomandarea din partea fabricantului ca soferul sa nu deschida portiera si sa puna frana cu picioarele pe asfalt asemeni celor din "Familia Flintstone";

- pe fiecare matura sa scrie citet faptul ca serveste doar la maturat si, eventual, la batut barbatul cand se intoarce beat acasa, si ca NU SE POATE ZBURA CU EA!

- prin orase si pe la sate sa fie lipite o multime de afise prin care cetatenii sunt rugati sa se gandeasca de mai multe ori inainte de a comite faradelegi, deoarece, in viata reala, "quick load"-ul este inexistent;

- fiecare cutit sa poarte si el instructiuni care sa atentioneze ca, desi omul are, in general, 100% la viata, cutitul nu are neaparat un damage de doar 5%;

- americanilor sa li se explice ca daca moare "grandma", ea nu poate fi inviata cu bagheta magica si moarta ramane;

- la purtarea costumului ninja, sa nu li se recomande sariturile de pe un bloc pe altul, caci detenta o sa le fie exact aceiasi ca si inainte de echipare;

- americanii sa fie informati cu privire la faptul ca intrarea in blocuri se face pe scara principala si nu prin catarare pe ziduri la fereastra propriei locuinte;

- propun, totodata, informarea micilor si marilor yankey cu privire la faptul ca un costum de vampir nu face ca imaginea din oglinda sa dispara, iar purtatorii POT MURI in caz de accidente;

- nu in ultimul rand, la inceputul fiecarui film cu Stan si Bran sa se afle avertismentul cum ca nu e deloc funny sa inghiti cuie, iar o caramida aruncata in capul altuia ii poate provoca celui lovit chiar si leziuni mortale.

Si, FOARTE IMPORTANT!!! Draga americanule, when you want to shoot someone, just think that your enemy is not invincible, just for the reason that he is not a cyborg! I repeat: he is not a cyborg! Do you read me, Alpha One??? Over! Chhhhh...

Completati voi lista la comentarii...

Despre cersetori

Pentru inceput, trebuie sa va spun ca eu, personal, nu dau bani cersetorilor decat daca am de a face cu batrani cu bun simt.

In caz ca nu ati realizat inca, orice ban dat unui cersetor, care ar putea sa faca si altceva decat sa cerseasca, e ca o finantare a cersetoriei. Baietasii aia carora le vibreaza puternic o coarda a inimii (sa nu ma intelegeti gresit, mila nu e deloc un lucru rau) atunci cand vad un tigan, mai mare sau mai mic, cu un catel in brate, si care scot repede din buzunar si-i dau din mila, crezand ca au salvat un suflet de la mizeria crunta in care se zbatea, incurajeaza cersetoria.

Pentru ca, daca lumea nu le-ar mai da bani, cersetorii s-ar reprofila, si poate chiar ar munci. Dar, atata timp cat lumea da, ei considera cersetoria o "munca" foarte profitabila.

Si este foarte profitabila!!!

Sa va dau doar un exemplu din multitudinea de exemple care-mi circula prin minte. Eram in Bucuresti, in tramvaiul 41, spre seara. Un baietas cersetor, dupa ce-si face numarul si apoi turul de onoare prin tramvai in cautarea milosilor darnici, se opreste undeva in apropierea mea, scoate din buzunar un teanc de bancnote de 1 leu si il roaga pe un nene care statea in fata mea sa-i numere banii, ca el "nu stie sa numere". Nenea ii numara. 800000 lei vechi!!! "Cand i-ai facut tu, ma, p-astia?", intreaba domnul. "Azi i-am facut... Dar s-a zgarcit lumea, domnu', nu mai da asa ca pe vremuri... Azi am facut slab... In toata perioada asta am facut slab...". "Cum, ma, 800000 e slab???", "E slab, inainte castigam mai mult...". Dezolarea i se citea pe fata. "Bine, ma, si ce faci tu cu banii astia?", "Ii dau lu' mama si lu' tata.", "Si ma-ta si tac-tu ce fac cu ei?", "Au si ei nevoi...".

Auzi! Au si ei nevoi! Nevoi de cel putin 24 de milioane pe luna (banuiesc ca nu respecta duminicile si lucreaza si atunci), si asta la un singur copil, pe care nu reusesc sa si le satisfaca si de aceea continua sa-si trimita copiii la cersit!!!

Nu stiu cati dintre voi sau dintre parintii vostri au un salariu de 24 de milioane pe luna, si unii poate ca-si rup spinarea pe nu stiu unde sau lucreaza in ture de noapte, suporta un sef plin de toane sau, daca sunt femei, avansurile cator libidinosi. Iar ei, domnii cersetori, au un venit care depaseste cu mult salariul mediu din Romania, se preumbla prin 41 si nu sunt in stare sa invete corect macar "Tatal nostru".

Exista o lupta apriga intre cersetori. E vorba de zone de influenta, de "locuri de munca", de taxe platite de cersetorii "mici" catre cei "mari" (cu state vechi) pentru a putea cersi intr-un loc cu vad bun. Iar noi ne intalnim pe strada cu cersetorii "mari" si ne lasam impresionati de privirea lor nevinovata, in spatele careia isi ranjeste in sine schiloditorul de copii, ne lasam impresionati de mizeria in care umbla (desi, la banii pe care ii castiga, s-ar putea imbraca in Armani), scoatem banii din buzunar, munciti de noi sau de parintii nostri, si-i dam. Incurajand astfel cersetoria si crimele fizice si morale care se petrec in spatele ei, dupa cortina pe care sunt pictati niste ochi care par tristi, o mizerie voita si-un picior gol pe cimentul rece.

Treceam cu cineva pe langa o cersetoare, tiganca, cu un copil in brate, care statea asezata pe trotuar, pe o vreme nu tocmai calduroasa. O imagine miscatoare, am zice. Cand ne-am apropiat de ea, a inceput cu "Da-ti-mi si mie... Dumnezeu sa va binecuvanteze... etc". Acel cineva cu care eram ii spune: "Uite ce tanara esti si voinica, de ce nu te duci si tu sa lucrezi ceva, iti place viata asta?". La care raspunsul e urmatorul: "Ca ma doare-n p*zda!". "Pai te doare, daca stai asa cu p*zda pe cimentul rece..."...

In metrou in Bucuresti am vazut de multe ori oameni bruscati si injurati de cersetori, barbati si femei, care, cu doar cateva clipe inainte, se jeleau mai-mai sa-ti franga inima de mila. Si sunt unii carora chiar le-o frange, salta milostenia-n ei si contribuie la nasterea mai multor copii care vor fi schiloditi la nastere, arsi pe fata de sarmanii lor parinti, tinuti in mizerie, doar pentru faptul ca orice copil, in meseria asta a lor, e o foarte profitabila sursa de venit, mai ales daca arata intr-adevar jalnic. Si sa nu va inchipuiti ca acei copii mananca cu atat mai bine cu cat dati voi mai mult. Ci, cu cat dati voi mai mult, cu atat beau parintii lor mai mult si schilodesc mai multi copii.

De ce n-am da banii unor azile de batrani, unor orfelinate sau pentru a finanta campanii de reimpaduriri? Caci nu avem de ales decat intre doua situatii, iar in cazul asta alegerea ar trebui sa fie simpla: ori ne facem noua un bine, ori le facem altora un rau. Ar trebui sa deschidem odata ochii, caci lumea si tara noastra au ajuns in starea in care se afla tocmai din cauza orbirii noastre, iar cand vine cineva si ne deschide ochii, refuzam sa privim realitatea in fata. Caci e atat de bine sa fii prost si sa-ti gadili simtamintele crestinesti, mintindu-te pe tine insuti ca faci fapte bune. Dar de fapt, ne dam singuri in cap si le dam si altora...

joi, 6 septembrie 2007

Tag primit de la AID

Leapsa de la AID (sorry pentru intarziere, dar in viata mea de student in vacanta e penurie de internet). Fotografia e facuta de mine.



Iar leapsa merge mai departe la Gabi, Lyna, Lulu, Andreea si Denisuca.

P.S.: Blogurile de mai sus au fost alese random. :)

Cleopatra moarte n-are

Ma pune dracul sa butonez din nou telecomanda, nutrind speranta ca voi da, totusi, peste ceva interesant de urmarit.

Si nimeresc pe-un post de televiziune (nu mai tin minte care) unde am putut urmari o minunata reclama la un celebru (si nu neaparat bun) sampon. Care le recomanda femeilor sa-l foloseasca, daca vor sa aiba parul frumos, lung si drept ca al Cleopatrei.

Ma intrebam care Cleopatra? Cleopatra Stratan? Stilista Cleopatra Micu?

Nu! Caci avea costumatie egipteana, iar pe fundal am zarit, parca, niste hieroglife. Era vorba Cleopatra Egiptului antic.

De unde stiu ei, desteptii de la copywrite, ca acea Cleopatra din Antichitate avea parul lung? Lung si drept? Si de unde stiu ei ca era stralucitor? Or fi lucind monedele egiptene cu chipul ei de prin muzee? Au descoperit arheologii vreo suvita? Sau vreo mostra din extraordinarul sampon in mormantul ei? O fi scriind pe sarcofag, in egipteana veche, despre produsul pe care-l folosea cand isi facea toaleta si-si ingrijea parul?

Dar eu, daca vreau sa am parul lung si rezistent ca al lui Robin Hood, cu ce sa ma spal? Dar daca vreau sa am parul scurt si cret ca al lui Caracalla, ce-mi recomanda expertii? Iar voi ce mi-ati recomanda, daca as vrea sa am un par ca al vestitului Saladin?...

American dream...

Eu, spre deosebire de alti locuitori ai mandrei noastre tarisoare, nu visez sa ajung in America. Nu ma atrage prin nimic si din niciun punct de vedere. Nici macar d.p.d.v. turistic.

Si asta cu toate ca SUA sunt considerate ca fiind "tara tuturor posibilitatilor". Iar ideea asta prinde, in mintea mea, din ce in ce mai mult contur, mai ales dupa ce am aflat recent (printre multe altele pe care le stiu demult) ca acolo:

- costumele de Superman, pentru mari si mici, poarta cu ele instructiuni care avertizeaza ca nu confera purtatorilor puteri supranaturale. Ma intreb cati or fi incercat sa zboare, aruncandu-se de la balcoane, imbracati in costume de superman, de s-a simtit nevoia acelor instructiuni...

- in multe dintre fast-food-urile din State sunt prezente instructiuni de prim ajutor in caz de inec cu mancare. Va dati seama cati obezi s-or fi inecat cu mancare, incercand sa bage in ei ca batozele...

- daca detii un detector de fum si-i scoti bateriile, o sa-ti apara scris, acolo unde ar trebui sa fie acele baterii, urmatorul mesaj de avertizare (care nu s-ar putea vedea daca bateriile ar fi la locul lor): "WARNING! Battery has been removed". No comment.

O sa ma opresc aici, fara sa intru in alte amanunte, cu relatarea despre stupiditatea superputerii americane, si, pentru detalii de la fata locului (inclusiv in legatura cu mesajul de avertizare al detectorului de fum mai sus amintit), vizitati-l pe Gabi.

marți, 4 septembrie 2007

Cu si despre popi

Daca stau bine si ma gandesc, calugarul ala de la chilia lui Daniil Sihastrul e un tip cu totul si cu totul simpatic si inocent, caci am aflat niste povestiri adevarate despre calugari care m-au facut sa ma simt complexat nu doar intr-ale femeilor (dar hai sa spunem ca nu ii e nimanui greu sa ma complexeze la capitolul asta), dar, ATENTIE, si intr-ale bauturii si nu numai.

Eram odata, demult, in vizita cu clasa mea din generala la o manastire, la poarta careia se afla o calugarita legata de un aragaz, in vazul lumii. Pacatuise "culinar" sau ceva de genul, si asa hotarase maica stareta. Rautati gratuite.

Altadata eram la posta, unui calugar ii vine randul la ghiseu si incepe sa se certe aiurea cu functionara, avea el nu stiu ce nelamuriri si avea totodata impresia ca are regim special, nu mai stiu exact in ce chestiune. Functionara da sa-i explice a mia oara, iar el numa ce se zbarleste odata, "Eu vorbesc acum!!!"... O my God! Iar tu esti...? Sofronie... Calugarul Sofronie, Anno Domini '007...

Haideti sa va povestesc una care mi s-a intamplat mie. C-un popa. Merg sa ma spovedesc, acum cativa ani (ultima oara cand m-am spovedit; am mai avut o incercare dupa aia la o alta biserica, la tara, dar n-a vrut popa, cica nu postisem destul). Incep eu sa-i zic pacate peste pacate, smerit, alea alea. La sfarsit, vine intrebarea: "De cand nu te-ai mai spovedit?", "Pai de la Pastele trecut...", "Adica 12 luni... Pai drept canon, mergi si cumperi 12 lumanari mari si 24 mici, si le aprinzi acolo in curte la lumanari, pentru cine vrei tu...". Zis si facut. Ca sa aflu mai tarziu ca lumanarile cumparate de mine erau fabricate in fabricuta LUI, PERSONALA, de lumanari. Ati inteles bine, el dadea drept canon cumpararea lumanarilor produse in fabrica lui, aducandu-i, astfel, profit...

Acelasi indivit popesc dorea, la un moment dat, sa cumpere un apartament care nu era de vanzare. Proprietarul nu avea de gand sa-l vanda, indiferent ca avea in fata un "trimis al Domnului pe pamant", prin urmare popa asta al nostru trece la amenintari, si anume aceea ca-l va pomeni pe proprietar "la morti" in timpul liturghiei...

Am ajuns in vacanta asta in Radauti si-am aflat ca un stimabil slujitor al Domnului cu grad de popa se afla internat la dezalcolizare.

Merg pe strada, vad un superb Audi A6 sau A8 (nu-mi amintesc exact, desi tot o laie bucalaie), cu geamuri fumurii ca nu cumva sa-i zaresti tu, muritorul de rand, pe cei din masina. Masina opreste in fata manastirii si din ea coboara mandru, un popa. Dar... Vorba lui Badea... In viata asta a lor si in goana popilor dupa avere, "unde mai incape si Iisus?"...

Voi ati cunoscut studenti la teologie? Eu da. Si n-am nimic cu ei, cu unii sunt prieten. Sunt baieti foarte simpatici, de betie si femei, glume desantate, meciuri, din cand in cand o mardeala, baieti cu un vocabular de multe ori mai colorat decat al suporterilor de la peluza din Ghencea sau Giulesti (sunt rapidist, stau la 5 minute de stadionul Giulesti si nu calc pe-acolo nici in ruptul capului din cauza indivizilor cu care as fi nevoit sa impart tribuna). Dar nu sunt facuti pentru a deveni POPI!!! Cand ii cunosti cum sunt, cum sa te duci peste cativa ani, cand or "profesa" ei (ca popia nu mai e un har, e o profesie, si inca foarte banoasa) sa ma spovedesc la ei, sa-si rada baietii in barba pana nu mai pot?

Si cum poti tu, preot care acum se BATE, intr-o lupta care a atins, din punctul meu de vedere, culmea penibilului, pentru fotoliul de cap al Bisericii Ortodoxe Romane, sa colaborezi cu fosta Securitate, incalcand astfel taina spovedaniei??? Pai preot esti tu? Vine credinciosul de rand, cu inima deschisa, la tine, si-ti marturiseste pacatele lui, ca de, ii esti duhovnic. Si pe urma tu, magarule, ca sa-ti pastrezi pozitia de popa si sa nu-ti tabaceasca Securitatea curul, te duci si-l dai in gat, faci rapoarte...

M-am plictisit de istorioare cu si despre popi penibili, si, desi mai stiu inca o multime de astfel de povestioare in care protagonistii sunt personaje bisericesti cu care am intrat in contact direct, o sa ma opresc aici, pana nu ma enervez de-a binelea. Ca semne de iritare am dat deja.

Hai sa ascult niste "satanisti". Un Metallica ar face sa-mi revina confortul psihic la care tin atat de mult. Imi urez auditie placuta.

luni, 3 septembrie 2007

Democratie, amin!

Inca un mic articol referitor, mai mult sau mai putin, la "cele sfinte".

Ma aflam impreuna cu niste prieteni la Chilia lui Daniil Sihastrul din Putna. Chilie in care am gasit stand un calugar care vindea iconite. Pentru a ajunge la chilie, trebuie sa urci o mica scara din lemn, care era, la un moment dat, nitel zgaltaita de niste turisti (acel gen de bucuresteni plini de sine care n-au stare cand scot capul in lume).

Calugarul se zbarleste tot si iese sa le tina morala, "n-aveti de lucru", "nu va e rusine", "respect" etc.

Un bucurestean se zbarleste si el, "Da' ce, nu-i democratie?" (ar trebui sa-i explice careva simpaticului "capitalist" ca "democratie" nu e sinonim cu "prostie", "magarie" sau "badaranie").

Dar calugarul nu se lasa nici el mai prejos si loveste crancen c-o replica pe masura: "Democratie pentru prosti!"

O, daaa... Cin' se-aseamana se-aduna, intr-un fel sau altul...

Uniforma pioseniei

In Putna, la schit (primul, nu cel de sus care se afla la o ora de urcat prin padure), poti intalni urmatoarele instructiuni:



Adevarat a grait vocea decentei. Dar la baieti nu-i buna o bluza frumoasa? Iar la fete, pantalonul ce-o fi avand?

Daca merg descult, se poate? Iar daca fata are o bluza decoltata?... Nu?... De ce???

Adica, daca tot reprezinti vocea decentei si ne explici EXACT care este tinuta corespunzatoare unui locas sfant, de ce nu acoperi intreaga paleta de optiuni?... Cum "de aia"?...

Vatra Dornei

Am facut o mica excursie la Vatra Dornei, un oras pe care nu-l vizitasem de foarte mult timp, desi nu locuiesc in vacante foarte departe de el.

De cum am ajuns in autogara, am dat peste aceasta minunata tentativa de reclama.



Cred ca era foarte nimerita si-o fotografie cu moaca autorului, cu textul "Iar acesta este desteptul care-a compus reclama".

Am fost uimit sa constat ca gara se afla oarecum in centrul orasului, iar linia ferata desparte practic orasul in doua. La acest capitol se aseamana foarte mult cu Radautiul, numai ca aici, in Radauti, linia ferata nu desparte in doua doar orasul, ci si cimitirul. Unicat in Europa. Despre asta, intr-ul articol viitor.



Iata cum o mandra locomotiva trece prin oras asemeni unui tramvai.


In Vatra Dornei, exista un fost minunat cazinou si un actual distrus cazinou, care se afla in plina renovare. De foarte mult timp. Dovada ca, in tot timpul in care am stat in Vatra Dornei, nu am vazut pe nimeni lucrand la renovare. Iar cineva care statuse in statiune timp de trei saptamani in luna iulie, mi-a spus ca situatia era si atunci aceeasi. Nici picior de lucrator.



Nu vreau sa va plictisesc povestindu-va ce-am facut eu in Vatra Dornei pas cu pas. Va spun insa ca pizza mi s-a parut buna la Patiseria Bristena,



iar cele mai bune prajituri se gasesc, fara indoiala, la cofetaria "Dolce Vita" a domnului Eugen Branzei, pe care l-am si cunoscut.


In Vatra Dornei exista un liceu economic cu numele de "Tara de Sus",



si n-am putut sa nu ma intreb ce raspunsuri ar da un elev de acolo la intrebarea "Unde inveti?". "La liceul economic "Tara de Sus"", sau "in Sus", "in Tara", "in Tara de Sus"?...

Trebuie, in mod obligatoriu, sa atasez si vreo doua fotografii din ciclul "Bustenii patriei", fotografii care surprind camioane cu busteni si un locusor (dintre foarte multe altele) in care odinioara erau copaci. Dar cum oamenii n-au mai vrut sa se afle in situatia de a nu vedea padurea din cauza copacilor, s-au gandi sa-i taie ca sa vada codrul.







Plimbandu-ma-n fapt de seara,/ Am plecat catre oras/ Eu si cu un iepuras/ Inhamat la sanioara. Si-am zarit asta.


Oare daca fac o comanda de flori pentru Suva, capitala insulelor Fiji, se accepta? Florile ajung proaspete la destinatie? Oricum, laudabila incercarea florariei "J'adore" de a ma convinge.

Ca sa nu va plictisesc chiar pe toti si chiar de-a binelea, spun STOP si trag concluzia de coada, si anume aceea ca Vatra Dornei e un oras deosebit, foarte linistit, unde poti respira un aer foarte curat. De, e statiune. Si cred cu tarie ca merita vizitat, oricand ai avea ocazia.

Intrebare intrebatoare

Terasa, soare, apa plata cu lamaie in fata ta pe masa (intamplarea mi-a fost povestita de o fata).

Deodata, ai nevoie de o toaleta, intri in localul de care apartine terasa si n-o gasesti. Dar intrebi un nene care lucreaza acolo: "Fiti amabil, spuneti-mi si mie, va rog, unde este grupul sanitar?..."

Nedumerire. Omul casca ochisorii si se uita mirat.

"Unde este toaleta?", insista domnisoara, sesizand nedumerirea de pe fata stimabilului si simtindu-se nevoia unei reformulari.

"Aaaaaa... Toaleta... Pai drept inainte si la dreapta, pe usa aia..."

Ptiu ptiu, sa nu-l deochi...

OTV, penibil din nou

Intr-o seara butonam si eu telecomanda in cautarea vreunei emisiuni care sa nu-mi dea senzatia ca pierd vremea sau ca sunt prostit pe fata de niste baieti care castiga bani grei din prostia mea, ca stau si ma uit la ei.

Si-am nimerit pe OTV, din pura greseala. Priviti fotografia de mai jos, si mai ales la titlul/stirea de baza/laitmotivul/tema emisiunii sau cum s-o fi numind bazaconia din partea de sus a ecranului.



"D.D. In Direct" voia cumva sa ma impresioneze? Sa-mi vibreze vreo coarda a inimii? Sa-mi scurga o lacrima?

Mare e gradina Domnului si mereu ii muta gardul...