miercuri, 15 august 2007

Ogica din Lacrima

L-am auzit pe Mircea Badea vorbind, zilele trecute, despre Ogica. Caut stirea si-o gasesc in "Libertatea", un ziar ce reprezinta pentru publicatii ceea ce reprezinta maneaua pentru muzica.

Titlu de articol: "M-am batut cu italienii pentru sotia mea". Care "italienii"? Cati? Cum?

Stati ca aflam.

Citesc printre randuri si iata ce mi se releva: "Trei seri la rand, romanul s-a batut cu bodyguarzii localului (din Cremona, Italia, acolo unde lucreaza iubita lui) pentru ca nu a fost lasat sa vorbeasca cu Melinda, femeia care de un an ii e sotie." Pana la urma, tipesa e iubita sau sotia lui?...

"M-am batut cu italienii pentru sotia mea. Ultima data m-a sunat duminica trecuta, cand mi-a spus ca o sa-mi explice ea ce se intampla. Cred ca patronul localului o drogheaza si se foloseste de ea. L-am surprins de mai multe ori cand o privea si ea mi-a spus ca ii facea des cadouri. Nu stiu ce sa zic, in ultima perioada era schimbata. Ceva s-a intamplat, ceva rau si nu inteleg ce si nimeni nu-mi da nici o explicatie. Colegele ei nu vor sa-mi spuna nimic", marturiseste dragul de Ogica.

Observ ca el a putut lua legatura cu acele colege ale iubito-sotiei. Dar cu ea nu. Hm, ceva e putred in Danemarca... Iar el, saracul, un indragostit, se bate trei seri la rand cu niste bodyguarzi "sechestratori" de inimi pure. Ca Fat frumos din Lacrima cu cei trei zmei (daca nu confund basmul cu vreun altul).

Oare cum a decurs scenariul? In prima seara, s-au bagat in pamant pana la glezne. In a doua seara, Ogica din Lacrima i-a bagat pe zmei in pamant pana la genunchi, dar zmeii, mai multi fiind, numa ce mi ti l-au bagat pe Ogica in pamant pana la brau.

Dar veni si seara a treia. Pe deasupra capului trecu un corb. Zmeii il implora: "Corbule, adu-ne, imploru-te, un cioc de apa moarta, ca ti-om da pe martaloiul asta de mancare!". Ogica nu se lasa nici el mai prejos: "Corbule, adu-mi, imploru-te, un cioc de apa vie, ca ti-oi da trei zmei, sa rupi carnea de pe ei!". Cand auzi acestea, corbul se duse iute ca gandul si ii aduse lui Ogica din Lacrima un cioc de apa vie.

Ogica, prinzand puteri, numa se scutura o data si mi ti-i ridica pe zmei si mi ti-i baga in pamant pana la piept, dar zmeii (aici e eroare de scenariu, s-au dus, ba, basmele alea penibile in care numa binele invinge) numa ce se infoaie o data si-l arunca pe Ogica din Lacrima in pamant pana la gat, iar Zmeul Zmeilor ii pune piciorul pe cap. "Spune, Ogica din Lacrima, care ti-e ultima dorinta?". "O, zmeule, de mai ai un dram de bunatate in inima-ti catranita si neagra ca taciunele, lasa-ma sa-mi mai vad o data sotia la chip..." "Hai sictir, Ogica, intrebam si eu...".

2 comentarii:

trask spunea...

Cele mai cretine ziare sunt cele care publica astfel de povesti. Sunt de-a dreptul penibili. Oricum, mi-a placut relatarea ta :)).

Lyna spunea...

ti-au placut mult basmele in copilarie :))) .