duminică, 26 august 2007

Noi vrem pamant!

Un prieten care sta la casa avea nevoie, intr-o buna zi, de pamant. Un anume fel de pamant. Dar care se gaseste prin imprejurimile orasului.

Si avea, deci, nevoie de un carucior de carat.

Se duce la un vecin, in cartierul lui de case. "Mi-a murit calul...", spune vecinul cu tristete in priviri.

Naspa. Ce sa-i faci, imi pare rau, alea-alea. Se duce la un alt vecin. Asta nu stiu de ce nu putea. Dar al treilea vecin cica poate! "Vin luni!", zice (era la sfarsit de saptamana). Iar luni uite ca nu vine. Se duce prietenarul meu pe la el. "Nu mai pot sa vin, mi-a fatat iapa..."

:)))))))))

Cunoaste el bine pe unul dintr-un sat de langa Radauti, care are masina si e dispus sa care pamant cu ea (ca multi au masina, dar nu-ti baga tie nimeni pamantul sa ti-l care acasa). Stabilesc ei ce si cum, urma sa se duca ala singur. Dar uite ca a doua zi instiinteaza ca nu poate, "e paznic la pamant"... Adica exista un paznic in pustiul din afara orasului, care pazeste... Ce dracu' poate pazi ala???

Nu stiu ce i-a fost in cap, ca apeleaza baiatul la niste tigani. "Da, da, maine dimineata mergem, va aducem acasa!". A doua zi dimineata ii gaseste beti crita intr-un bar, se tineau de mese, la propriu, fiind in continua alunecare.

Clar. Pana la urma s-a rezolvat cu oamenii si carucioarele de la spitalul municipal.

Am povestit chestia asta pentru ca mi se pare izbitor de relevanta pentru modul in care merg treburile in Romania, nu doar la nivel inalt, ci si asa, la nivel local si printre oameni. Taraganarea si cuvantul dat si nerespectat incep sa faca parte din cultura noastra nationala. Si in stadiul asta, mi-e ca devin foarte greu de eradicat. UE, ai belit-o, te-ai legat la cap chiar daca nu te-a durut!

Un comentariu:

Lyna spunea...

cat noroc pe capu' prietenului respectiv :)) .. dar oare de ce nu e atat de shocant ? .. cred ca ushor ushor incepem sa ne obishnuim cu lucruri de genul asta ..luandu-le ca "normale" .