sâmbătă, 18 august 2007

Inventivitate

Oamenii au manifestat dintotdeauna o mare inventivitate, mai ales cand a fost vorba sa-si ucida semenii, categorisiti sau nu ca fiind inamici.

Initial, aruncau cu pietre sau mergeau la razboi cu bata. Se inarmau cu un toiag, se adunau in cete si porneau atacul.

Ulterior, si-au spus ca bata este cu totul ineficienta, caci pentru a-ti lovi inamicul, trebuie sa te deplasezi pana langa el. Asa ca au inventat sulita si arcul cu sageti, arme de baza pentru foarte multa vreme. Daca erai un bun sulitas sau un bun arcas, iti puteai dobori dusmanul de la mare distanta. Erai cu adevarat puternic.

S-a constatat insa, dupa foarte mult timp, ca unii oameni mai putin dotati de la natura nu aveau puterea de a arunca pana departe sulita sau de a incorda arcul pana la capat. Asa ca au inventat arbaleta. Trebuiau si slabanogii sa se faca utili si sa li se dea si lor dreptul sa ucida. In plus, arbaleta oferea posibilitatea de a lovi cu mai multa precizie. Primele marturii ale existentei arbaletei apar inca din Antichitate.

La un moment dat, s-au spus ca nu e tocmai ok sa ucizi doar un om la o singura aruncare. Hai sa ucidem mai multi. Si au inventat catapultele. Care puteau arunca bolovani, bulgari de smoala aprinsa si altele.

Nu-mi propun sa analizez in detaliu evolutia armelor de-a lungul istoriei. Prin urmare, hai sa trecem la praful de pusca, care si-a gasit utilizarea, printre altele, si in aruncarea ghiulelelor: oamenii au inventat tunurile. De acum, posesorii tunurilor puteau ucide "la greu".

Iar pusca a fost cu adevarat o mare inventie. Un bun puscas putea ucide cu mult mai multa usurinta decat un bun arcas. Problema era ca o pusca se incarca mult mai greu decat se "incarca" un arc, si nu puteai targe initial decat un glonte, cel mult doua gloante.

Asa ca s-a gasit un destept sa inventeze pusca cu repetitie, pentru ca omul sa poata ucide fara atata bataie de cap. O mare revelatie in domeniul armelor.

Dar si asa, capacitatea de a ucide a oamenilor s-a dovedit a fi oarecum limitata. Si s-au simtit frustrati. Si si-au pus creierele lor savante la contributie. Cum sa ucidem noi MAI MULTI SEMENI DE-AI NOSTRI, deodata si cu mai multa usurinta???

Si i-a framantat mult intrebarea, iar raspunsurile s-au ivit intr-un ritm din ce in ce mai ametitor. Au inventat pustile automate, iar apoi s-a ajuns pana intr-acolo incat se intrec sa bata recorduri de numar de gloante trase pe minut prin zeci de gauri deodata, in cadrul aceluiasi dispozitiv. Artileria a devenit din ce in ce mai performanta. S-au inventat tancurile, adevarate aducatoare de moarte. Au dorit sa ucida si de sub apa, si-asa au aparut submarinele. Au vrut sa ucida din aer, si asa au aparut avioanele, care acum pot atinge viteze de mii de km pe ora si pot lovi tinte cu o extraordinara precizie. Etc etc etc etc etc etc etc.

Si tot n-a fost de ajuns. Au inventat armele biologice. Pe cele chimice.

SI TOT N-A FOST DE AJUNS! MUREAU PREA PUTINI SEMENI!!! Si au inventat bomba atomica. Oare acum sunt cu adevarat multumiti? Pot ucide sute de mii de oameni deodata...

Dar intotdeauna exista loc de imbunatatire a strategiei. A strategiei de a-ti ucide semenii.

Si sunt morcoviti. Ca, la fel ca si ei, si inamicii lor dispun de aceleasi arme. La fel de sofisticate. La fel de aducatoare de moarte. Si s-au reprofilat. Morcovesc state mai mici. N-ati observat ce cursa cu adevarat acerba exista intre marile state, pentru asuprirea celor slabe??? Ba eu cred ca da. Acestea sunt razboaiele epocii in care traim: cele economice, in primul rand, iar daca vorbim de cele militare, acestea au loc in special intre statele puternice si cele slabe. Conflicte armate intre state aproximativ egale dpdv militar n-au mai existat dupa '45. Nu-i mai tin bretelele...

Un comentariu:

Lyna spunea...

nu e super ? ...