duminică, 26 august 2007

Vanatoare

Am mers la vanatoare cu un prieten. Inarmati c-o pusca cu alice de 4,5.

Iubitorii de animale sa stea linistiti, manelistii au fost in afara oricarui pericol. Si patrupedele si zburatoarele la fel. Am impuscat crengute, mere in copaci aflati la distanta, si multe alte tinte mai mari sau mai mici, mobile sau imobile.

M-am tras si in poza, una alb-negru, sa le arat nepotilor mei, cand o sa imbatranesc, pe bunicul lor in vremurile de glorie, la "vanatoare de mistreti" (cica).

Robema

Am intrat intr-un magazin, si-am zarit asta.



Bere la 2 litri, patrusopt de mii, cica. Nu mai vazusem asa bere nicaieri, si hai sa iau si sa incerc ceva nou.

La fel de rea ca si berea Suceava. Mai bine bei apa din mare.

Cica au si site. Iar pe eticheta se poate citi, de jur imprejur, "bere buna". =)) O, daaaaa...

Vajnicul paznic



Acesta e vigurosul paznic al blocului in care locuiesc la Bucuresti.

E pe jumatate chior, iar logica dupa care latra mi se pare de nepatruns.

Cand merge parca e un T34 rusesc din al II-lea Razboi, atat de greu se misca, dar are darul sa inspirea teama in intrusi. Prin privire.

Probabil are o mare vechime ca paznic si caine, caci odata un nene a trecut pe langa el si, parca aducandu-si aminte de ceva, l-a intrebat: "N-ai murit inca, ma???"

Voi cati ani ii dati?

P.S.1: Observ ca e un caine foarte fotogenic, in realitate e urat cu crengi.

P.S.2: Tin sa va atrag atentia, spre lauda lui, ca inca e viril, daca n-ati obsevat pana acum.

Ce a fost si ce a ajuns

Mi-a spus un nostalgic cum ca asta ar fi fost una din cele mai mari fabrici de acid sulfuric de pe vremea lui Ceausescu.

Si uitati ce-a ajuns.

Mi se pare un exemplu elocvent pentru cum era industria tarii noastre atunci si cum e acum.

Anul de gratie 2007, Era Lor

Vi se pare ca asta ar fi era noastra? Este era lor, a mincinosilor, a bogatasilor, a criminalilor si asupritorilor, este era unui procent dintr-o suta din populatia pamantului. Era noastra, a oamenilor de rand, n-a fost dcat in Antichitate, si mai mult in Grecia. Deci nici macar calendaristic, "era noastra" nu a fost vreodata a noastra.

Mai frumos mi se pare "i. Chr" si "d. Chr", nu lasa loc interpretatrilor unor frustrati.

Potriviri

Acelasi prieten din articolul precedent mergea prin bazar (un fel de IDM in aer liber), si trece pe langa doua dudui, una mai batrana si alta mai tanara, cea din urma proband un sutien.

Nu va speriati, il proba peste haine.

Cea batrana insa, o adevarata voce a experientei, e creierul operatiunii, si glasuieste catre surata ei: "Vezi daca ti-i bun acolo la tata!"...

O Doamne!... Ii mai putea fi bun si altundeva??? Oare isi putea inveli si bucile in sutienul ala, si si-a adus brusc aminte ca el, de fapt, serveste drept acopramant pentru tate???

Cand o sa-si cumpre aia mica o sapca, o so puna sa vada daca-i buna pe cap, sau...?

Noi vrem pamant!

Un prieten care sta la casa avea nevoie, intr-o buna zi, de pamant. Un anume fel de pamant. Dar care se gaseste prin imprejurimile orasului.

Si avea, deci, nevoie de un carucior de carat.

Se duce la un vecin, in cartierul lui de case. "Mi-a murit calul...", spune vecinul cu tristete in priviri.

Naspa. Ce sa-i faci, imi pare rau, alea-alea. Se duce la un alt vecin. Asta nu stiu de ce nu putea. Dar al treilea vecin cica poate! "Vin luni!", zice (era la sfarsit de saptamana). Iar luni uite ca nu vine. Se duce prietenarul meu pe la el. "Nu mai pot sa vin, mi-a fatat iapa..."

:)))))))))

Cunoaste el bine pe unul dintr-un sat de langa Radauti, care are masina si e dispus sa care pamant cu ea (ca multi au masina, dar nu-ti baga tie nimeni pamantul sa ti-l care acasa). Stabilesc ei ce si cum, urma sa se duca ala singur. Dar uite ca a doua zi instiinteaza ca nu poate, "e paznic la pamant"... Adica exista un paznic in pustiul din afara orasului, care pazeste... Ce dracu' poate pazi ala???

Nu stiu ce i-a fost in cap, ca apeleaza baiatul la niste tigani. "Da, da, maine dimineata mergem, va aducem acasa!". A doua zi dimineata ii gaseste beti crita intr-un bar, se tineau de mese, la propriu, fiind in continua alunecare.

Clar. Pana la urma s-a rezolvat cu oamenii si carucioarele de la spitalul municipal.

Am povestit chestia asta pentru ca mi se pare izbitor de relevanta pentru modul in care merg treburile in Romania, nu doar la nivel inalt, ci si asa, la nivel local si printre oameni. Taraganarea si cuvantul dat si nerespectat incep sa faca parte din cultura noastra nationala. Si in stadiul asta, mi-e ca devin foarte greu de eradicat. UE, ai belit-o, te-ai legat la cap chiar daca nu te-a durut!

Traiesc!!!

Am ajuns in Bucovina de vreo saptamana, si abia acum am apucat sa intru un pic pe net si sa-mi fac datoria sfanta de blogger (incepator).

De cum am ajuns, m-am dovedit a fi un omulet avid dupa noutati, si uite asa am aflat ca, in lipsa mea, baietasii veniti "de la Italia", "de la Spania", "de la Anglia" si "de la Izdrael" fac accidente rutiere fara numar. Si ei cred ca daca au scos nasul din tarisoara lor, chiar sunt cineva. De parca s-au dus in Anglia la studiu la Oxford, nu la condus macarale (in cel mai bun caz), sau la dat la lopata.

A da la lopata nu e rusinos. Nicidecum. Dar daca unii dintre noi nu scoatem pieptul in fata ca facem o facultate, ei de ce-l scot ca dau la lopata?

Aaaa, ei au bani fara numar si eu am cu numar...

Stateam intr-o zi pe-o terasa vestita pe plan local, si numa ce mi se perinda prin fata ochilor un baietas, teapan de parca avea un par in fund, imbracat in alb complet (noul port taranesc), pantaloni trei sferturi, tricou si... o zgarda groasa de aur la gat! Cu un medalion atarnat de zgarda, mare cat gura unui pahar! Cica de aur! Si atat de plin de sine, de-am ramas interzis!!!

Oare baietasul ala chiar impresioneaza pe cineva???

Din pacate, da. Mi-e rau la ficat cand ma gandesc la asta.

P.S.: Mi se pare interesant: un popa e la dezalcolizare! =)))))))))

duminică, 19 august 2007

Plec departe...

Si totusi nu chiar atat de departe, caci nu parasesc tara. Parasesc Bucurestiul.

O sa-mi fie un dor teribil de mamicile din fata blocului. De manelistii din blocurile vecine.

O sa-mi fie dor de canicula, caci ma retrag in Bucovina pentru o luna jumate... Unde e multa racoare, multa padure, mult trai pe vatrai.

O sa-mi fie dor de jungla de beton, de aglomeratie, de tricouri rulate peste burta. De masini si ambuteiaje.

De Motoare si de Piranha. De Cismigiu si Herastrau. De Lacul Morii...

O sa-mi lipseasca 601 si 41. O sa ma simt iar departe de Rapid. De plimbarile cu barca. De biroul meu, de jocul meu pe calculator. De cersetori de Bucuresti, de contraste si asemanari, de antiteze si similitudini. De claxoane. De hipermarketuri. De derby-uri repurtate cu ravna in strada.

DAR.

Ma asteapta Bucovina. Radautiul. Ma asteapta racoarea. Ploaia rece de vara. Clima inca sanatoasa. Prietenii. Berea rece. Ma asteapta Orso Bruno si Escape. Ma asteapta plimbarile prin oras, betiile, ma asteapta Putna sa-mi instalez cortul. Ma asteapta padurea sa dau la rate in ea.

Ma asteapta granita cu Ucraina, cu stalpul ei c-o placuta in varf, pe care scrie "Frontiera de stat. Trecere oprita!", ca sa urinez eu pe el a mia oara. Acolo nu trebuia sa fie vreo granita...

Ma asteapta mingea.

Ma asteapta tiganca cea cu celebra replica "Sa-ti traiasca frumusica!" (asta daca te vede cu vreo fata pe banca in parc), care nu stiu de ce mai insista, ar trebui sa ma stie deja, ca nu-i dau niciodata...

Ca scap de canicula, am mai spus???

Ma asteapta pusca de vanatoare a unui prieten. Personalul Putna - Suceava, cel mai romanesc tren dintre toate trenurile. Ma asteapta cartile. Alea de citit.

Ma asteapta Raraul, cu padurile lui. Mancarea buna facuta de mama. Ma asteapta prietenii dintr-o comuna de langa Radauti, cu focurile de tabara si cantecele la chitara. Cu "papusoiul" ciordit de la baba cu gradina fix langa lunca...

Ma asteapta bomba de rockeri, sa ma afum crunt. Sa-mi puta hainele a tutun o saptamana, dar unde pot sa ascult Rammstein si Metallica.

Ma asteapta linistea, traficul decongestionat ce niciodata n-a fost congestionat (desi incepe sa dea semne de congestionare).

Prieteni bucovineni, sosesc!!! Get ready!!! Aduc eu o sticla de Finlandia si doi litri de palinca naturala. Voi luati berea.

Asa... Si ca intr-un adevarat articol de "bye bye!", trebuie sa anunt ca nu voi avea net acasa la mine in aceasta perioada. Voi intra de la prieteni. Deci articolele mele vor fi mult mai rare. Voi reveni in forta din octombrie, pentru a-mi face datoria de blogger incepator. Cu noi articole despre absurditatile si normalitatile, tampeniile si minunatiile bucurestene.

Pana atunci, va voi plictisi cu absurditatile si normalitatile, tampeniile si minunatiile bucovinene.

Pe-un picior de plai,
Pe-o gura de rai,
M-am carat si hai,
La revedere!

sâmbătă, 18 august 2007

Inventivitate

Oamenii au manifestat dintotdeauna o mare inventivitate, mai ales cand a fost vorba sa-si ucida semenii, categorisiti sau nu ca fiind inamici.

Initial, aruncau cu pietre sau mergeau la razboi cu bata. Se inarmau cu un toiag, se adunau in cete si porneau atacul.

Ulterior, si-au spus ca bata este cu totul ineficienta, caci pentru a-ti lovi inamicul, trebuie sa te deplasezi pana langa el. Asa ca au inventat sulita si arcul cu sageti, arme de baza pentru foarte multa vreme. Daca erai un bun sulitas sau un bun arcas, iti puteai dobori dusmanul de la mare distanta. Erai cu adevarat puternic.

S-a constatat insa, dupa foarte mult timp, ca unii oameni mai putin dotati de la natura nu aveau puterea de a arunca pana departe sulita sau de a incorda arcul pana la capat. Asa ca au inventat arbaleta. Trebuiau si slabanogii sa se faca utili si sa li se dea si lor dreptul sa ucida. In plus, arbaleta oferea posibilitatea de a lovi cu mai multa precizie. Primele marturii ale existentei arbaletei apar inca din Antichitate.

La un moment dat, s-au spus ca nu e tocmai ok sa ucizi doar un om la o singura aruncare. Hai sa ucidem mai multi. Si au inventat catapultele. Care puteau arunca bolovani, bulgari de smoala aprinsa si altele.

Nu-mi propun sa analizez in detaliu evolutia armelor de-a lungul istoriei. Prin urmare, hai sa trecem la praful de pusca, care si-a gasit utilizarea, printre altele, si in aruncarea ghiulelelor: oamenii au inventat tunurile. De acum, posesorii tunurilor puteau ucide "la greu".

Iar pusca a fost cu adevarat o mare inventie. Un bun puscas putea ucide cu mult mai multa usurinta decat un bun arcas. Problema era ca o pusca se incarca mult mai greu decat se "incarca" un arc, si nu puteai targe initial decat un glonte, cel mult doua gloante.

Asa ca s-a gasit un destept sa inventeze pusca cu repetitie, pentru ca omul sa poata ucide fara atata bataie de cap. O mare revelatie in domeniul armelor.

Dar si asa, capacitatea de a ucide a oamenilor s-a dovedit a fi oarecum limitata. Si s-au simtit frustrati. Si si-au pus creierele lor savante la contributie. Cum sa ucidem noi MAI MULTI SEMENI DE-AI NOSTRI, deodata si cu mai multa usurinta???

Si i-a framantat mult intrebarea, iar raspunsurile s-au ivit intr-un ritm din ce in ce mai ametitor. Au inventat pustile automate, iar apoi s-a ajuns pana intr-acolo incat se intrec sa bata recorduri de numar de gloante trase pe minut prin zeci de gauri deodata, in cadrul aceluiasi dispozitiv. Artileria a devenit din ce in ce mai performanta. S-au inventat tancurile, adevarate aducatoare de moarte. Au dorit sa ucida si de sub apa, si-asa au aparut submarinele. Au vrut sa ucida din aer, si asa au aparut avioanele, care acum pot atinge viteze de mii de km pe ora si pot lovi tinte cu o extraordinara precizie. Etc etc etc etc etc etc etc.

Si tot n-a fost de ajuns. Au inventat armele biologice. Pe cele chimice.

SI TOT N-A FOST DE AJUNS! MUREAU PREA PUTINI SEMENI!!! Si au inventat bomba atomica. Oare acum sunt cu adevarat multumiti? Pot ucide sute de mii de oameni deodata...

Dar intotdeauna exista loc de imbunatatire a strategiei. A strategiei de a-ti ucide semenii.

Si sunt morcoviti. Ca, la fel ca si ei, si inamicii lor dispun de aceleasi arme. La fel de sofisticate. La fel de aducatoare de moarte. Si s-au reprofilat. Morcovesc state mai mici. N-ati observat ce cursa cu adevarat acerba exista intre marile state, pentru asuprirea celor slabe??? Ba eu cred ca da. Acestea sunt razboaiele epocii in care traim: cele economice, in primul rand, iar daca vorbim de cele militare, acestea au loc in special intre statele puternice si cele slabe. Conflicte armate intre state aproximativ egale dpdv militar n-au mai existat dupa '45. Nu-i mai tin bretelele...

Cine e Simona Sensual???

Poate sa ma lamureasca si pe mine cineva cine naiba e Simona Sensual??? Nu de alta, dar ma tot izbesc, pe unde umblu, de numele asta.

Sensual e numele de familie? Oare cum ar fi sunat ca in loc de numele meu de familie, sa ma fi chemat Sensual?

Sensual Andrei! Prezent!

Aaaaaaaa, e numele ei de vedeta...

P.S.: Inainte sa apuc sa postez articolul, am aflat minunea: e fosta vedeta a rubricii "Vremea" din Libertatea! =)) Ce inseamna sa nu citesti minunatia aia de ziar... Vezi cate pierzi??? Nici nu va imaginati cat de minunat ma simt c-am intrat in rand cu lumea si stiu cine e Simona Sensual, care, i-auzi ia, vrea sa-si schimbe actul de identitate. "Ma gandesc sa-mi trec in buletin numele de "Sensual", care m-a facut celebra", zice diva, la un moment dat, pentru Libertatea.

P.S.2: O sa-mi dau singur canon pentru ca am savarsit incontestabila idiotenie de a cauta in arhivele ziarului Libertatea. E ca si cum as fi ascultat o manea.

Certuri domestice

Exista o multime de tipuri de certuri. Intre doi prieteni, intre iubit si iubita, intre parinti si copii, intre frati, intre betivi, politicieni, cersetori, filosofice, de maidan, intelectuale s.a.m.d., fiecare cu specificul ei. Dar exista si cearta dintre sot si sotie, care are, la randul ei, o multitudine de subcategorii, si care mie mi se pare de departe cea mai picanta.

Va relatez un mic fragment din cearta "decibelica" a unor vecini. Sot si sotie. Cu "n" antecedente. La care am fost martor auditiv, pe palier, pe cand doream sa intru in apartamentul in care locuiesc.

Ea: Shjkhfdsjgkljljgkjhgjkhgjgjhksdf!!! (sa mor daca intelegeam ceva, desi volumul era apreciabil)
El: Da-mi cheile... (calm, cu o voce flegmatica si imperturbabila, de ma ducea cu gandul la presupusa voce a lui Moromete)
Ea: Dhkljhjkfshgjkfhglksjkljklslfklsfjkfkhkfjklfjklhjkfs!!!
Cu toate eforturile mele, nu intelegeam ce dorea ea sa-i comunice.
El: Da-mi cheile, ti-am spus...
Acum e momentul in care inteleg ceva din spusele ei.
Ea: Dhfjhjkfdhkjhgdlkkfd ca la ora asta jjhkhfjkghjkhflkjds unde pleci acuma hjfdhjgfhfdjkhsjfhgkjhgdskjgskjkf toata noaptea hhhdkjhfkjjfdklfds si acuma pleci???
El: Hai, fa, da-te dreacu' d-acilea... (intonatie perfecta)
Ea: Eu??? Jjhjhfgsjjhfkjslkjsjkgf noaptea gfjhjkhdskjls umblii aiurea jkjfkjdflkkjsdflsdl curve???
El: Da-mi cheile...
Ea: Hbsdhkjhgkfjsl nu!!!
El: Da-te fa dreacu, da-mi cheile odata, nu ma fa!... (?)

Sa-l faca, ce? Cum? Aaaa... Sa-l faca sa ia atitudine...

Scena "radiofonica" m-a marcat dintr-un anumit punct de vedere si mi-a nascut in minte o intrebare: oare cate cuvinte pe minut reusea femeia sa rosteasca??? Voi va dati seama ca aproape nu intelegeam NIMIC, iar ea tinea un discurs interminabil??? Dovada c-am intrat in casa si am mai auzit-o inca vreo jumatate de ora, fara exagerare, vorbind (ma rog, tipand) in acelasi ritm...

O Doamne...

vineri, 17 august 2007

Suntem pierduti?

Probabil cunoasteti site-ul versuri.ro

Imi vine mie in minte o melodie foarte draguta, dupa parerea mea, si anume "N-am noroc", cantata de Anda Calugareanu.

Tastez adresa site-ului, scriu acolo "n-am noroc", Enter, si iata ce-mi gaseste.




Da' cu ce-am gresit, Doamne??? Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, pacatele mele... Cred ca am o karma extrem de incarcata...

Cred ca Romania in intregime are o karma extrem de incarcata (ca s-a sucit prin razboaie asa cum a avut ea chef si dupa cum a batut vantul), din moment ce acum e tara manelistilor si a manelelor...

Voi va imaginati ca manelistii aia ne consuma noua din resursele de tot felul? Ca domniile lor SE AFLA in PREZENT pe aceeasi planeta cu noi, si mai mult, in ACEEASI TARA? Mie ideea asta nu-mi da pace.

P.S.: Imi cer scuze pentru calitatea proasta a imaginii, dar mai clara de atat nici nu mi-o doream, tinand cont de ceea ce afiseaza.

joi, 16 august 2007

Tara beton cu stalpii de lemn

Este vorba despre stalpi. De beton si de lemn. Din Romania si din SUA, superputearea mondiala militara si ECONOMICA.

Nu-mi aduc aminte cu exactitate cand am vazut ultima oara in Romania un stalp de lemn. Cred ca eram undeva pe la tara pe la bunici, un sat destul de sarac din judetul Buzau. Si imi mai amintesc de vreo doi stalpi de lemn dintr-o alta comuna pe care o frecventez de multe ori prin vacante, stalpi care duc firele telefonice catre casele din afara satului, la un km de granita cu Ucraina.

Si cam atat, poate din cauza ca nu-s eu prea umblat. Caci observ ca cei care umbla mai mult, dau peste mult mai multi stalpi din lemn. Chiar si in SUA, in Cherry Hill sau Marlton. Si chiar prin alte orase, la 15 min de celebrul Philadelphia.

Am atasat si o fotografie, facuta de un prieten la fata locului.


miercuri, 15 august 2007

Ogica din Lacrima

L-am auzit pe Mircea Badea vorbind, zilele trecute, despre Ogica. Caut stirea si-o gasesc in "Libertatea", un ziar ce reprezinta pentru publicatii ceea ce reprezinta maneaua pentru muzica.

Titlu de articol: "M-am batut cu italienii pentru sotia mea". Care "italienii"? Cati? Cum?

Stati ca aflam.

Citesc printre randuri si iata ce mi se releva: "Trei seri la rand, romanul s-a batut cu bodyguarzii localului (din Cremona, Italia, acolo unde lucreaza iubita lui) pentru ca nu a fost lasat sa vorbeasca cu Melinda, femeia care de un an ii e sotie." Pana la urma, tipesa e iubita sau sotia lui?...

"M-am batut cu italienii pentru sotia mea. Ultima data m-a sunat duminica trecuta, cand mi-a spus ca o sa-mi explice ea ce se intampla. Cred ca patronul localului o drogheaza si se foloseste de ea. L-am surprins de mai multe ori cand o privea si ea mi-a spus ca ii facea des cadouri. Nu stiu ce sa zic, in ultima perioada era schimbata. Ceva s-a intamplat, ceva rau si nu inteleg ce si nimeni nu-mi da nici o explicatie. Colegele ei nu vor sa-mi spuna nimic", marturiseste dragul de Ogica.

Observ ca el a putut lua legatura cu acele colege ale iubito-sotiei. Dar cu ea nu. Hm, ceva e putred in Danemarca... Iar el, saracul, un indragostit, se bate trei seri la rand cu niste bodyguarzi "sechestratori" de inimi pure. Ca Fat frumos din Lacrima cu cei trei zmei (daca nu confund basmul cu vreun altul).

Oare cum a decurs scenariul? In prima seara, s-au bagat in pamant pana la glezne. In a doua seara, Ogica din Lacrima i-a bagat pe zmei in pamant pana la genunchi, dar zmeii, mai multi fiind, numa ce mi ti l-au bagat pe Ogica in pamant pana la brau.

Dar veni si seara a treia. Pe deasupra capului trecu un corb. Zmeii il implora: "Corbule, adu-ne, imploru-te, un cioc de apa moarta, ca ti-om da pe martaloiul asta de mancare!". Ogica nu se lasa nici el mai prejos: "Corbule, adu-mi, imploru-te, un cioc de apa vie, ca ti-oi da trei zmei, sa rupi carnea de pe ei!". Cand auzi acestea, corbul se duse iute ca gandul si ii aduse lui Ogica din Lacrima un cioc de apa vie.

Ogica, prinzand puteri, numa se scutura o data si mi ti-i ridica pe zmei si mi ti-i baga in pamant pana la piept, dar zmeii (aici e eroare de scenariu, s-au dus, ba, basmele alea penibile in care numa binele invinge) numa ce se infoaie o data si-l arunca pe Ogica din Lacrima in pamant pana la gat, iar Zmeul Zmeilor ii pune piciorul pe cap. "Spune, Ogica din Lacrima, care ti-e ultima dorinta?". "O, zmeule, de mai ai un dram de bunatate in inima-ti catranita si neagra ca taciunele, lasa-ma sa-mi mai vad o data sotia la chip..." "Hai sictir, Ogica, intrebam si eu...".

Lucruri care trebuie facute in viata...

Se spune din batrani ca nu esti OM daca n-ai sadit un pom, n-ai construit o casa si n-ai sapat o fantana. Altii au mai adaugat si faza cu salvatul unuia de la moarte. Observ ca despre copii nu prea se pomeneste nimic.

E, tocmai am aflat si al cincilea lucru ce trebuie facut intr-o viata pentru a te simti implinit, dupa ce am fost privit de sus, de foarte de sus, cu un simtamant de superioritate ce mi-a nascut mie unul de inferioritate, si asta pentru ca nu stiu... SA SAR COARDA!!!

"Tu n-ai vazut in filme boxerii aia care se antreneaza sarind coarda???" (argumentul suprem)

1. I-am vazut. Si???
2. Eu nu vreau sa devin boxer.
3. =))))))))))))))))))))))))

marți, 14 august 2007

Despre Bucovina, pentru ignoranti...

Mai oameni buni, de-a lungul existentei mele am tot intalnit oameni care confunda cu nonsalanta Bucovina cu Moldova. Fratilor, BUCOVINA NU FACE PARTE DIN MOLDOVA! Sunt doua regiuni ale tarii total diferite! Bucovina e Bucovina, iar Moldova e Moldova! Asa cum Ardealul nu e Oltenia, iar Muntenia nu e Dobrogea! Si care invoca argumentul accentului, pai sa mearga dumnealui sa vada si sa auda ca pana si in domeniul asta cele doua regiuni se cam diferentiaza! Ca sa nu mai vorbesc de regionalisme. Ce dracu'!!!

Va citez un fragmentel din Wikipedia. Cautati voi si altele daca aveti chef.

Regiunea istorică Bucovina (germ. Buchenland, Ţara Fagului), al cărei teritoriu se întinde în prezent peste zona din apropierea oraşelor Suceava, Campulung-Moldovenesc, Radauti, Siret şi Vicovu de Sus din Romania şi Cernauti, Storojinet din Ucraina, este confundată, adesea, cu Ţara de Sus a Moldovei.

Si mai puneti mana si pe-o carte de istorie, v-ar prinde bine unora, poate v-ar mai disparea ignoranta. Dar asta daca puteti trece peste infumurarea de "munteni". Si n-am nimic cu muntenii, nicidecum. Am locuit 10 ani din viata aici si mai am de locuit. Am atatia prieteni aici si aici fac facultatea si s-ar putea sa si raman si dupa facultate. Ci am un cui doar impotriva unora care se cred cu adevarat superiori pentru ca sunt bucuresteni (eu nu m-as lauda cu asta) sau mai stiu eu ce si isi permit sa vorbeasca in gura mare despre lucruri pe care nu le cunosc.

Am scris articolasul asta revoltat fiind din cauza unuia care s-a referit la mine, numindu-ma "moldovean". Mai sa fie.

Si pentru ca unii nu pricep nimic daca nu le desenezi, aveti mai jos si o harta. Daca va lasa ignoranta, dati un click pe ea. Enjoy!

P.S.: Se vede clar ca orasul Radauti face parte din Bucovina, da? Ca sa nu mai aveti dubii.

luni, 13 august 2007

Au disparut!!!

In zona Crangasi s-a pierdut de cateva zile o serie intreaga de mamici, cu tot cu progenituri si presupusii tati. Cine poate sa ofere informatii despre dumnealor si locurile pe care le tranziteaza in concediul binemeritat, scuipand seminte, vorbind balarii si chinuind copiii sugari (asa mame, asa copii) pe-afara la orele 23, e rugat sa scrie pe adresa blogului.

Va multumesc anticipat!

Procente rasuflate

Aflu din "Romania libera" ca 35% dintre apele minerale europene se afla in Romania. Dupa cum scria in Catavencu, tot atata se afla si-n sticlele de apa minerala din Romania, restul fiind, evident, sifon natural, de izvor. Imi permit sa adaug ca si 35% din totalul politicienilor rasuflati din Europa se afla tot aici. Rasuflati de la atata apa minerala, n-are nimic de-a face cu valoarea...

duminică, 12 august 2007

San Gennaro, varianta cu upgrade de Iasi

Credeam ca detin un record in materie de proasta tratatie intr-un local. Si in materie de timp de asteptare dupa pizza. Mi se tragea de la San Gennaro din Sighisoara.

Dar uite ca cele doua recorduri mi-au fost doborate, si trebuie sa accept lucrul asta.

Acum, recordurile apartin unei prietene, care si-a dorit sa manance si ea o pizza la PIZZERIA ALILA din Iasi. Si-a mancat. Dupa 4 ore si un schimb de pizza, caci adusesera ALTCEVA decat ceruse.

Si dragii de chelneri n-au vrut sa aduca acel caiet cu reclamatii si sugestii. Ca sa vezi. Si sa nu mai vorbesc de faptul ca nu si-au cerut scuze pentru gafele comise si pentru felul in care s-au comportat. Dar deja cer mult prea mult de la niste oameni care mai mult decat atat nu pot.

Siguranta si incredere



Extraordinar! Cand ii vad, ma simt foarte in siguranta. Si am o incredere in ei, ceva de speriat! Cititi unele articole de mai jos, ca sa vedeti de unde mi se trage. Si de ce-mi vine sa le-o trag si eu lor. Sa le-o dau la buci.

Si nici asa, n-o sa aflati mai nimic. Intamplari nasoale au avut loc cu alte ocazii. Dar despre asta, poate altadata.

Somn sweet somn

Cand te taie somnul, e crunt. N-ai scapare. E ca si atunci cand mananci mere cu iaurt. Cand nu mai ai baterii, ce poti sa faci???



Te reincarci.



Unde poti. Aproape de intrarea in Herastrau, e bine domnu' Geo??? E bineeee!

vineri, 10 august 2007

Folkisti si arhitecti

Un bun prieten mi-a atras atentia ca multi folkisti sunt, de meserie, arhitecti.

Si cam asa e. Ia sa vedem.

Mircea Baniciu, nascut la 31 iulie 1949, a absolvit Facultatea de Arhitectura. In primul an de facultate este cooptat in trupa Phoenix.

Alexandru Andries este, de prin '82, lector la Catedra Proiectare de Arhitectura la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti. Debuteaza solistic in '74 in "Club A".

Sorin Minghiat, unul dintre fondatorii cenaclului Flacara, a dobandit atestarea ca arhitect diplomat, sef de promotie.

Adrian Ivanitchi a fost student la Scoala Tehnica de Arhitectura din Bucuresti.

Doru Stanculescu, si el un foarte mare folkist, a fost elev la Scoala Postliceala de Arhitectura, iar ulterior a terminat Arhitectura.

Mihai Munteanu, unul dintre primii folkisti din Romania, are acum unul dintre cele mai cautate cabinete de arhitectura din Paris.

Mircea Vintila nu s-a aruncat nici el departe si a absolvit Institutul de Constructii din Bucuresti in anul 1974.

Ajung? Niciodata. Inca o mie ca ei dac-ar fi, si tot nu ar ajunge, caci arta limite nu are.

Am si o explicatie (eu mereu am explicatii, mai ceva ca Grigore cu blogul ala al lui) privitoare la numarul mare de folkisti-arhitecti. Se stie faptul ca un arhitect e destul de static, isi petrece o particica mare din viata lui in fata plansetei sau a unui calculator, desenand, proiectand, gandind etc. Si doar n-aveau sa se apuce, pasionatii de arhitectura, de rock, unde uneori (tine, bineinteles, si de genul de rock) e foarte indicat sa sari, sa dai din cap, sa urli, sa te strofoci, sa pui de-un pogo, sa sari in sau pe multime sau sa spargi chitara de scena... S-au apucat de folk. Un stil muzical la fel de static precum mi se pare a fi meseria de arhitect. Unde strofocarea "rocherista" (cum zic manelistii) nu da bine. Unde e absolut OK ca pe scena sa stai pe-un scaun, ca in fata colii de hartie, si sa-ti vezi de muzica si arta.

Lasand gluma la o parte, consider ca se cuvin nenumarate laude "Clubului A", care a avut o contributie extrem de importanta in promovarea acestui stil muzical pe care eu il apreciez enorm. Si nu doar eu. Dar din pacate, prea putini.

Bere in aer liber

Cand asa-zisa terasa de pe strada Alexandru Ivasiuc din Crangasi este plina, barbatii, fiinte inventive ca de obicei, improvizeaza. Pun de-o terasa si de-o sezatoare ad-hoc. Ia sa vedem, femeile pot improviza cu atata naturalete?...



Desi am auzit la un moment dat de-un sat in Oltenia unde femeile stateau tot asa insiruite, dar bete prin santuri.

Hm. Deci pot.

miercuri, 8 august 2007

Nu zau???



Sa moara ei c-asa-i!!!

Traiasca fast-food-urile, doar acolo poti gasi si vitamine, si energie, si sanatate, "food", mancare proaspata, gustoasa, buna, "fresh", si toate inmultit cu doi. De aia dau amatorii de fast-food-uri in obezitate si-o suma intreaga de boli, de multa sanatate ce gasesc acolo, de multe vitamine ce baga in ei. Noroc de ei, astia care detin "Springtime" (oricum, mai bun decat McDonald's) ca au grija de noi si de sanatatea noastra, ca nu stiu ce ne-am face. Ne-am ofili de tineri.

Si-n plus, ma intreb ce salarii au copywriterii aia care au avut o asemenea idee stralucita de reclama. M-a patruns pana in oase mai ceva ca burnita de toamna. E aproape la fel de buna ca si chestia aia cu "Fabulo spirit".

San Gennaro II

Am realizat un lucru care a facut ca supararea mea pe cei de la San Gennaro sa dispara. Ma mir ca nu mi-am dat seama de lucrul asta mai devreme.

Unde eram noi de fapt? La Festivalul Medieval!

Cum am fost tratati noi de fapt? Intr-un mod demn de Evul Mediu, deci medieval!

Prin urmare facea parte din program! Ne-au facut sa ne simtim ca la un festival medieval!!! Pentru ce eram noi acolo, nu ca sa traim clipe medievale???

Tare greu de cap mai sunt uneori... :(

Feminisme

Prin lume circula o maladie. Foarte raspandita, care face ravagii in mediile de cuplu si se hraneste cu blegeala masculina, care, pentru echilibru, se manifesta tot atat de pregnant. Nu m-as exclude. Maladia la care ma refer se numeste "Maladia feminista", si a lovit intr-un numar impresionant de femei din toate tarile globului si din toate culturile.

Va invit la introspectie, poate sunteti voi insiva lovite de maladie. Care se manifesta cam asa.

Ea: Vaaaaaaaaaaai, Giculina e mai frumoasa decat mine, nu-i asa??? (moaca trista)
El: Nuuu, dragoste, cum sa fie Giculina mai frumoasa decat tine??? Nu vezi ca are celulita?
Ea: Si ce daca are, uite ce par lung si frumos are, si des... Giculina e mai frumoasa decat mine!!! (moaca se intristeaza din ce in ce mai mult)
El: Draga mea, ai incredere in mine, esti cea mai frumoasa fata de pe Glob! (sanchi)
Ea: (clipeste des din ochii feministi)

Ea: Vaaaaaaaaaai, nu-i asa ca, daca ai putea, te-ai da la Maricica??? (ochii ii sclipesc cu invidie uracioasa)
El: Draga mea, cum poti sa spui asa ceva??? (normal ca s-ar da)
Ea: Lasa, ca stiu eu mai bine, am vazut eu cum te uitai tu la ea... La mine nu te uiti niciodata asa...
O lacrima curge din ochiul ei lovit de maladie, si se prelinge usor pe obrazul fardat. Adopta "botisorul de rata", se strange ghem in coltul patului, ia in mana un snur si-l freaca intre degete. El da sa o cuprinda, ea se trage cu juma' de metru mai departe. Asteptand in sinea ei ca el s-o mai cuprinda o data, iar ea, in marinimia ei, sa accepte.

Daca el n-o mai cuprinde, se trece in alta faza a maladiei. Daca e nevasta, pleaca la cumparaturi sa-si alunge depresia. Daca e doar iubita, porneste televizorul si se uita la telenovela, ca nu e luata cu el si se teme ca va pierde controlul daca dispare pentru o vreme din peisaj.

Ea: Dragul meu, nu-i asa ca ma iubesti mult mult mult mult mult? (clipeste iar des din ochisori)
El: O daaaaa, atat de mult, pe cat de lat e pamantul!
Ea: Pai spune-mi-o!!!
El: Hai draga, doar stii lucrul asta!...
Ea: Nu! Vreau sa mi-o spui! Acum! (si bate cu piciorusul in pamant)

Mai vreti?

Ea: Nu-i asa ca ma iubesti nespus?
El: Bineinteles, scumpa mea!...
Ea: Am vazut in Mall un costumas atat de dragut... ... ... albastru ca ochisorii mei si avea niste... ... ... bulinute... ... ... Mariuta are la fel... ... ... costa doar... ... ... marti e ziua mea... ... ... doresc... ... ...

... ... ... ... ...

Iar povestirea se pierde in negura, sugerand timpurile imemoriale din care dainuie maladia feminista...

sâmbătă, 4 august 2007

Perseverenta

Mi-a ajuns la urechi o povestioara draguta in care protagonistul e un cunoscut de-al meu, si m-am gandit sa v-o povestesc si voua asa cum mi-a fost povestita si mie, ca sa sterg, macar de-o idee, impresia de baiat revoltat pe societate. Caci oricum nu sunt intr-atat de revoltat precum as putea sa par daca ma judecati in functie de amaratul asta de blog.

Este vorba despre D.F.. Se facea ca era, pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, impreuna cu niste prieteni de-ai lui, cu corturile, la Putna la schit. Unii dintre voi recunoasteti locul. Am baut si noi pe-acolo. ;) Betie mare, galagie, alea alea.

Vine un nene politist. Care ii cere domnului D.F. sa se legitimeze. D.F. spune un cu totul alt nume, si anume cel al unui tovaras de bautura care se preumbla prin padure si care-si face subit aparitia. Concluzia e ca politaiul pleaca suparat, ca ce, e luat de prost?

Da.

Pe la 3 dimineata, baietii pleaca dupa bautura. Cu masina. Probabil ca D.F. era la volan. Si probabil beat. Merg ei ce merg, opresc, se dau jos din masina. Unul era mai beat decat restul. Crita. Pune mana pe-o bata si da intr-un copac. O masina se apropie, iar D.F. ii face semn cu mana sa opreasca. Asa i-a venit lui. Si culmea, era masina politiei. Nu-i comic???

Ce faceti aici? Ce face colegul tau? Pai da cu bata intr-un copac! Ha ha ha! (asa intrebare, asa raspuns) Actele masinii, cer politaii. Pai nu le am, sunt la Sebi. Dar Sebi unde e? Doarme in padure... Ha ha ha!

Nu e o povestire delicioasa?

Politia pleaca. Cand pornesc insa masina, D.F. fuge dupa ei si-i opreste. Atentie aici!!! N-aveau cumva o cheie de Dacie, ca a inchis si nu mai poate intra!!!

Si-a luat amenda 1 milion. A facut gura. Si i-au dat 5 milioane. Cel cu bata a luat si el 2 milioane.

Gradinita in aer liber

In fata blocului meu e gradinita. De copii. Cu mame cu tot.

Pe doua schimburi. Schimbul unu consta din niste mame mai in varsta, adica pe la vreo treizeci si ceva de ani, care ies cu copilasii la aer. Asa se cheama activitatea, "a iesi la aer". Ca ei in casa sau in parcul care e foarte aproape n-au aer, aerul e foarte rar si nu se gaseste decat in fata blocului sau in casa scarii.

Exista si schimbul doi, care este, de fapt, artileria grea in materie de neo-gradinita. Si consta dintr-o turma de mame tinere, care n-au cunoscut serviciul in viata lor (eu macar sunt student si am scuza pentru iregularitatea cu care prestez munca platita), cu copiii aferenti (nu vreau sa evit cacofoniile cand vorbesc despre subiectul asta) si cu tatii care au colaborat (cred ei) in actul de procreere cu mamele mai sus amintite.

Si stau asa pana la ora 10, 11 sau chiar 12 noaptea. Ciorchine. Daca vrei sa treci pe-acolo, trebuie sa jalonezi ca la schi alpin. Uneori e un adevarat test de inteligenta sa treci printre ei si sa-ti atingi scopul, acela de a intra in bloc pe usa larg deschisa.

Copiii urla aiurea fara niciun motiv, si unii-s chiar marisori. Isi striga mamele de la doi metri de ele, cu niste plamani ce par de adult, desi sunt copii. Si mamele ii ignora, dovada ca ei urla mai departe. Dar daca stau bine si ma gandesc, nu-s deloc tolomaci, caci s-au adaptat situatiei de a fi constant ignorati. Ei urla. Intr-o faza initiala, or fi fost bagati in seama in urma urletelor lor, dar acum s-au adaptat si parintii. Mi se pare o adevarata cursa pentru adaptare. Ma astept in continuare CA COpiii, pentru a fi bagati in seama, sa arunce cu pietre in mame sau sa le dea foc. Asta mi-ar placea si mie, sincer sa fiu.

Intr-o zi, un plod isi facuse nevoile la radacina unui pom, si-acu ma-sa il stergea la cur in vazul trecatorilor.

Si se simt extrem de bine cu totii. Isi monteaza uneori un sezlong, alte ori isi aduc o masa din casa, cu scaune cu tot, si joaca remi. Barbatii. Ele sparg samburi.

Ati jucat vreun joc de strategie? Ei se pare ca au jucat. Ca sa nu fie deranjati, si-au montat turnuri de aparare in fata blocului, care constau din carucioare dispuse strategic. Super tare.




Iar poza de mai jos e facuta intr-o dimineata, in timpul primului schimb de mame. Atunci cand atmosfera e cu adevarat linistita. Caci sunt doar doua mame si doar patru copii. Civilizati.


Politia romana II

Va previn ca e un articol lung. Dar daca nu sunteti ca Becali si va place sa cititi, cititi.

Intr-o buna dimineata imi gasesc masina in fata blocului putin zgariata, pe aripa din stanga, fata. Ori mi-o zgariase o alta masina, ori vreun carucior plimbat de mamicile care-si cresc copilasii in fata blocului 29 de pe bulevardul Ceahlaul (despre mamici intr-un viitor episod). Ori cine stie, mi-o fi zgariat-o vreo entitate supranaturala, cert e ca era zgariata.

Ieri dimineata, problema zgarieturii se cerea a fi rezolvata, ca-mi expira vechea asigurare, si mai ales ca de acum incolo pentru reparatii minore trebuie sa scoti bani din buzunar, caci CASCO nu mai are nicio treaba cu ele. Ca sa vezi.

Ma inham cu acte si purced spre Gorjului, la sectia 21, accidente usoare. Trafic greu, masini, claxoane, baraieli, nebuni iti taie calea, nebun le tai calea, pietoni teribilisti ce practica sportul extrem al jalonarii printre fiarele turbate, depasiri, semnalizari, tot tacamul. Ajung in sfarsit. Intru in sectie, cer formular. Ce s-a intamplat?
-Mi-am gasit dimineata masina zgariata, un capac la roata lipsa...
-Aaaa, pai asta nu tine de noi... Unde a fost parcata?
-Crangasi!
-Du-te la sectia de acolo!
-La sectia 20?
-La sectia 20!

Si ma duc. O iau inapoi spre casa. Trafic greu, masini, claxoane, baraieli, nebuni iti taie calea, nebun le tai calea, pietoni teribilisti ce practica sportul extrem al jalonarii printre fiarele turbate, depasiri, semnalizari, tot tacamul.

Ajung la sectia 20. Intru. Un nene politai c-o fata de infractor imi zice sa astept. Normal, omul asteapta jumatate din viata, exceptand somnul, care nu poate fi numit asteptare, ci activitate de recuperare. In sfarsit, vine un alt nene politai, ca sa se ocupe de cetateanul cu masina zgariata.
-Ce s-a intamplat?
-Mi-am gasit dimineata masina zgariata si un capac de la roata lipsa, erau copii prin fata blocului, s-o fi carat mobila, era activitate, nu stiu de unde pana unde.
Il conduc la zgarietura. Se uita, plin de sine, la ea, si zice:
-Aaaa, pai asta e de accidente usoare, de ce-ai venit tu la noi? Du-te la Gorjului la sectia 21 de accidente usoare!
-Pai de-acolo vin!!!
-Cum de-acolo vii? Nu te cred!
-Dumneavoastra credeti ce vreti, eu de-acolo vin!
-Da' cand ai fost?
-Acu juma de ora, patruj' de minute, cat mi-a luat sa ajung aici! De acolo m-au trimis aici!
-Pai cum? Asta nu tine de competenta noastra. Ce le-ai spus?
-Ce v-am spus si dv, ca mi-am gasit masina zgariata, capac lipsa... O fi fost de la vreo mobila carata pe langa masina, c-azi noapte s-a carat mobila, sau copiii aia care se joaca pe-acolo... De unde sa stiu?
-I-ai vazut tu ca ti-au zgariat ei masina? Ai vazut cu ochii tai? Ai dovezi? Ai martori?
(O Doamne, de ce au nevoie toti politaii, in orice chestie, de dovezi??? Nu sunt decat niste obsedati de dovezi, chiar si-n viata de zi cu zi, credeti-ma!)
-Pai ce dovezi sa am??? N-am facut poze cu ei zgariindu-mi masina, n-am filmat, eu doar am presupus de unde provine, ca ieri era OK si azi e zgariata, iar seara am vazut mare agitatie, si cum masina era parcata in fata scarii...
-Nu... Asta e zgarietura de masina...
Si desteptul mai cheama doi prietenari politisti care ajung la aceeasi concluzie. O fi fost si zgarietura de masina. Cert e ca am plecat din nou spre Gorjului. Incet de tot, sa iasa din tura boul ala care ma trimisese inapoi in Crangasi.

Trafic greu, masini, claxoane, baraieli, nebuni iti taie calea, nebun le tai calea, pietoni teribilisti ce practica sportul extrem al jalonarii printre fiarele turbate, depasiri, semnalizari, tot tacamul.

Cer un formular. Ce s-a intamplat? Bla bla bla. Iau un formular. Mai erau cinci persoane inainte. Am stat vreo doua ore jumate. Poate trei. Noroc ca au inceput unii sa povesteasca intamplari comice pe care le-au trait ei ca soferi, si m-am mai amuzat. Intamplari cu un caine care fusese luat in botul masinii fara ca soferul sa-si dea seama, si-am spus bine "in botul", caci era nu stiu cum prins in partea din fata a masinii, viu, si a stat asa prins acolo cativa kilometri de mare viteza, cu falcile in vant, pana cand cineva i-a facut semne soferului sa opreasca si l-au eliberat, saracul caine, avea ochii in lacrimi prelinse din cauza vantului de la ochi spre urechi, si balele-i curgeau in vant, ca-n desene animate.... Intamplari cu un Olcit care-a trecut pe sub un cal. Cu omul dus cu pluta care traversa in patru labe autostrada. Cu masina care a alunecat la vale si n-o puteau opri. Dar si intamplari mai nasoale, cu o fugareala printre strazi, cu drogati cu sabiile pe urmele povestitorului, sau cu o amenintare cu arma in urma unui protest in trafic.

In fine.

Se face constatarea, si plec spre sediul companiei de asigurari. Inspre cealalta parte de oras. Trafic greu, masini, claxoane, baraieli, nebuni iti taie calea, nebun le tai calea, pietoni teribilisti ce practica sportul extrem al jalonarii printre fiarele turbate, depasiri, semnalizari, tot tacamul.

Am ajuns in fata sediului companiei de asigurari la 6 ore dupa ce iesisem din casa. Si am gasit, logic, inchis. Si mi-a expirat asigurarea. Am nevoie de-o pila.

Pana am ajuns acasa, au trecut 6 ore jumate. De ce ne ocupa tot timpul traiul in Romania? De aia!!!

P.S. 1: De ce se defriseaza padurile intr-o veselie? Ca sa se fabrice hartie si sa scrie politaii dovezi si constatari. Ca de cate ori vine vorba de masina, sa te umplii tu de hartii, hartoage, acte, polite si alte cacaturi. De aceea, printre altele, se defriseaza padurile intr-o veselie.

P.S. 2: Urmeaza sa merg luni, din nou, la compania de asigurari. Sa constate. Imi place din ce in ce mai mult ideea de a constata. Apoi sa merg la service sa ma programeze. Apoi sa merg la service, in ziua in care sunt programat, sa las masina. Apoi sa merg din nou la service, in ziua in care sunt programat, sa iau masina. Trafic greu, masini, claxoane, baraieli, nebuni iti taie calea, nebun le tai calea, pietoni teribilisti ce practica sportul extrem al jalonarii printre fiarele turbate, depasiri, semnalizari, tot tacamul.

P.S. 3: E a nu stiu cata oara in care am de-a face cu politaii. M-am saturat de ei. Si de incompetenta si mintea lor ingusta de ratati cu ifose. Nu sunt in stare nici sa linisteasca o betivanca nebuna care injura pe toata lumea si deranjeaza linistea publica noapte de noapte. Zi de zi, luna de luna, an de an. Imi sugereaza ei mie sa-i pun patura in cap si s-o bat. Poate o s-o fac si p-asta. Unii dintre prietenii mei bucovineni stiu despre ce vorbesc. Vitele astea de agenti sunt la fel de tembeli si de un caracter indoielnic, ca si infractorii pe care-i vaneaza. Si ma refer la infractorii gainari, ca ceilalti le dau clasa politailor. Care-s platiti din banii nostri. Si ei tocmai in fata noastra se dau destepti. Futu-i in cur sa-i fut.

Pardon.

In Scotia au fost interzise cuvintele "mama" si "tata"

Am citit pe-un blog pe care-l apreciez, si anume acelasi http://www.visurat.ro/ pe care vi l-am mai recomandat si cu alta ocazie (risc sa par un obsedat), o chestie care m-a lasat cu gura cascata. E vorba despre eterna obsesie a unor oameni de pe globul pamantesc de a combate discriminarea, ajungandu-se uneori la situatii nu doar comice, dar si tragice. Tragi-comice, desi termenul mi se pare prea dulce. Iar mie nu-mi mai vine sa rad cand aud astfel de bazaconii. La fel cum nu mai rad, asa cum radeam odata, cand il vad pe Becali.

In continuare, dau un copy-paste direct de pe blog.

Minunati-va.

In Scotia au fost interzise cuvintele “mama” si “tata”(Preluare de pe NovoPress Romania)Oricat ar parea de socant, acest lucru chiar se petrece! Ca urmare a unei politici intitulate “Toleranta zero fata de limbajul discriminatoriu”, “Serviciul National Sanitar din Scotia”, impreuna cu organizatia activistilor homosexuali “Stonewall Scotland” au emis la inceputul acestui an un manifest cu statut de directiva, intitulat “Dreptate pentru toti - Provocarea cea mare”.Poate cea mai stranie prevedere a acestui document este interzicerea folosirii in institutiile medicale a oricarui termen ce face trimitere la structura traditionala a familiei! “Atata vreme cat homosexualii, lesbienele, bisexualii, transexualii au copii, orientarea sexuala sau identitatea genului nu are nici o legatura cu buna crestere a copilului”. Astfel, cuvinte precum “mama”, “tata” sunt trecute la index.De asemenea, este condamnata si folosirea unor expresii precum “sot si sotie”, considerate si ele ca fiind jignitoare la adresa cuplurilor de acelasi sex. In document este recomandata utilizarea altor cuvinte. De exemplu: “mama si tata” vor deveni “rude apropiate” sau “ingrijitori” , iar “sotul si sotia” - “parteneri”!Lobby-ul homosexual a mai reusit de asemenea impunerea in toate institutiile medicale obligativitatea afisarii in locuri cat mai vizibile (sali de asteptare, saloane, cabinete) a imaginilor reprezentand cupluri de acelasi sex.O alta prevedere cu valente tragicomice a acestei directive este schimbarea fiselor medicale de inregistrare a sexului pacientului, ele urmand sa contina din viitorul apropiat trei rubrici: Masculin, Feminin si… Altul!

Astia nu sunt normali! In loc sa lupte, de exemplu, pentru combaterea discriminarii saracului in favoarea bogatului sau a omului cu bun simt in favoarea nesimtitului, ei se caca pe ei cu eternele faze cu homosexualii, transexualii si alte bazaconii, de o sa incep eu, barbatul normal caruia ii plac femeile, sa ma simt discriminat, in favoarea unuia caruia-i place sa si-o traga-n cur. O sa ajung sa ma simt discriminat ca nu mai pot folosi un cuvant drag mie, "mama", in favoarea unuia care nici nu are de ce sa-l foloseasca, pentru ca el, saracul, a fost crescut de doi tati.

Nu am nimic cu homosexualii, n-au decat sa si-o traga-n cur cat vor. Asta nu e treaba mea. Treaba mea e atunci cand toate canalele de televiziune urla si ma intoxica pe mine cu stiri despre paradele homosexualilor si despre initiative anti-discriminare. Treaba mea e atunci cand ma lovesc zi de zi de nesimtirea tiganeasca si sunt acuzat ca discriminez atunci cand il numesc pe tigan, "tigan". Caci el e persoana de etnie rroma, desi din mosi stramosi e cunoscut drept tigan.

De ce nu avem si noi, astia normali (pentru revoltati, "normal", in DEX, e definit drept "ceva care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural"), parada oamenilor normali? Parada heterosexualilor? De ce? De ce se cred ei in masura sa faca parada? Mi-e teama ca propriul meu copil va incepe sa beneficieze, din partea societatii, de modele de comportament din ce in ce mai indoielnice, si asta pentru ca noi, cei majoritari, hai sa spunem normali, nu ne promovam normalitatea cu atata agresivitate precum isi promoveaza anormalii, anormalitatea.