joi, 5 iulie 2007

Taran la oras

Am avut azi ocazia sa fac cunostiinta cu aeroportul. Am parcat trotineta unde scria "politie". Un nene s-a suparat, "Baietiii, n-aveti voie acolo". "Pai cum, da ailalta...?", "Pai ailalta nu vezi ce masina e???". Aripi nu parea sa aiba, era tot pe patru roti, oleaca mai neagra decat a mea, si bineinteles mai scumpa, dar intr-un tarziu am putut observa un ecuson lipit de parbriz. Asta era! Hai s-o mut. Si-o mut. Descriu un arc de cerc, urmand turma in "stilul oaia" si ma nimeresc la doua bariere, una langa alta, care pazeau cu strasnicie parcarea. Deschid geamul si zambesc candid catre un nene in uniforma care-si facea veacul pe-acolo si-l intreb politicos daca parcarea e cu plata (auzi intrebare!). "Da!". "Si cat e?" "Patrujdemii ora." Am belit-o, ma caut in buzunare, studentul dracului, si banii ioc, se lafaiau pe birou acasa. Noroc ca aveam optiunea "suna un prieten" (respectiv unul din cei doi care ma asteptau pe-acolo pe unde parcasem prima data), tir-tir, tir-tir, "Alo, ba domnu', vino dupa mine pe unde m-ai vazut c-am luat-o si da-mi un ban, ca-i cu plata, ceapa ma-sii, si n-am unde sa intorc". Si vine, stiu eu bine de ce-l iubesc, dar nu mai devreme de a fi atentionat de nenea in uniforma ca-i blochez lui caile de acces. Probabil caile de acces in parcare, n-am indraznit sa ma gandesc la prostii. Imi da pretenaru' meu banii, ma reincadrez pe calea de acces si ma opresc ca vitelul la poarta noua in fata unui fel de bancomat. Al dracului sistem, ridica jetonul verde, dar parca trecuse Houdini pe-acolo, nu se vedea niciun jeton. Imi scot capul chelios (ala mare de sus) pe geam si zambesc din nou candid la nenea in uniforma, "Cum procedez?". Exasperare. "Apesi pe butonul rosu, si iti pica jetonul acolo unde-i verde..." Apas, pica, il ridic, bariera se salta, si am bifat inca o victorie glorioasa impotriva sistemului.

Inside, am avut onoarea sa fiu atins de-un nene pilot. Mi s-a facut pielea de gaina de emotie si totodata n-am putut sa nu remarc o frumoasa "pilotita" care mi-a nascut fantezii maritale. Am ignorat-o cu maretie, caci asa se agata femeile, trebuie sa te prefaci dezinteresat. Dar n-a venit la mine; probabil avea cursa si se grabea, altfel nu-mi explic... Ma uitam in jur, poate-poate l-oi vedea si pe nenea Iovan, ala de l-a impuscat in cap pe amarasteanul care incercase sa cunoasca si alta locuinta decat cea proprie, si ma intrebam cat de solizi dpdv psihic trebuie sa fie pilotii. Cred ca foarte solizi, din moment ce echilibrul in care cred eu cu atata tarie a necesitat, la intalnirea celor doi (Iovan si hotu'), lichefierea automata a celuilalt psihic, imprastiat pe pereti.

P.S.: La iesirea din parcare m-am descurcat exemplar cu jetonul...

Niciun comentariu: