sâmbătă, 7 iulie 2007

Preda si prezentul

Din cand in cand imi revine in minte Marin Preda, un scriitor cu adevarat genial, care, printre altele, a scris si despre tarani... A scris cu ingrijorarea omului care vede cum satul se afla intr-o continua schimbare; care vede cum lumea in care a crescut se afla, din ce in ce mai mult, pe alte coordonate; a scris despre satul aflat la granita dintre democratie si socialism, despre satul aflat in disolutie, cu nostalgia celui care este constient de pierderile pe care lumea rurala le va suferi.

Dar nu mi-am propus sa comentez aici opera lui Preda. Care este ideea?

Comunismul a cazut, asa ca la romani, cu multe complicatii si pierderi de vieti omenesti. S-a reinstaurat proprietatea privata. Teoretic, satul de astazi ar trebui sa se asemene cu cel de dinaintea celui de-al II-lea Razboi Mondial, caci principiile de baza ale "functionarii" lui au redevenit aceleasi. Insa intrebarea pe care mi-o pun si al carei raspuns nu pot decat sa-l presupun, este urmatoarea: daca Preda ar fi trait, cum ar fi zugravit el satul de astazi? Cu bucuria celui care vede raul comunist culcat la pamant? Cu bucuria celui care vede reinstaurate vechile valori (?) ? Cu bucuria celui care poate privi taranul mergand agale catre tarina, pentru a cosi iarba pe bucatica lui proprie de pamant? Sau l-ar fi zugravit, cumva, cu o mare dezamagire in suflet, vazand cum s-au prabusit valorile lumii rurale de altadata, vazand modul in care decurge in prezent viata la tara?...

Personal, inclin sa cred ca ar fi avut parte de o mare dezamagire. Nu pot argumenta convingator, si nici nu mi-am propus sa conving pe careva de lucrul acesta. Dar incerc sa-mi imaginez cum ar fi zugravit el pe taranul tinerel (care se rusineaza acum de statutul de taran) care paseste mandru si apasat, nu spre hora, ci spre discoteca de la caminul cultural...

Cum ar fi zugravit portul taranesc, pe care in zilele noastre arareori il mai vezi purtat de batrani la biserica sau de copii la serbarile scolare; si care s-a transformat in tricoul mulat cu "gigolo italiano", "69" sau "de puta madre" scris pe spate?
Cum ar fi creionat ideea de a construi o ditamai casa (obicei specific Bucovinei) si de a locui, tu, femeia, cu Moromete al tau, in "harjul" (bucatarioara de vara) din curte, fie iarna, fie vara, si asta ca sa nu faci "harmalaie" in "casa shea mare"?...

Cum ar fi zugravit figura jignita pe care o arboreaza taranul de astazi atunci cand este considerat "taran"?

Cum ne-ar fi povestit el despre pasiunea unui numar covarsitor de tarani (si nu numai) pentru un gen muzical de un prost-gust teribil, mai exact pentru manele, in detrimentul altor genuri muzicale si in special in detrimentul folclorului?...

Sunt curios: cum ar fi zugravit preferinta taranului de astazi, ma refer la cel care locuieste intr-o zona mai instarita a tarii, pentru construirea casei folosind un amalgam de stiluri arhitectonice care i-au placut lui pe acolo pe unde a umblat, stiluri imbinate cu o lipsa desavarsita de bun-gust si care constituie un adevarat motiv de mandrie pentru el si neamurile lui?...

Dar cum ar fi zugravit, oare, dragostea taranului pentru kitsch, care impodobeste uneori casa, si pe dinafara, si pe dinauntru, precum impodobesc globurile bradul de Craciun?

Cum ar fi reliefat tendinta taranului de astazi de a-si uita graiul romanesc in care a fost invatat sa vorbeasca si de a adopta cuvinte de tot felul de pe unde se duce la lucru, de a adopta un accent frantuzesc daca l-a ajutat Dumnezeul pe care-l pomeneste, dar in care nu mai crede, sa ajunga in Franta, sau de a adopta accentul italian si injuraturile italiene dupa numai o luna in care a "habitat" pe-acolo?

Nu in ultimul rand, sa ne amintim de Moromete. Cu cata parere de rau a taiat el salcamul din spatele casei? Nu pot sa nu ma intreb cum ne-ar fi vorbit noua Marin Preda, daca ar mai fi trait, despre taranii care astazi isi amplaseaza gatere in curtile lor pentru a fi cat mai eficienti in a ucide natura...

Iar lista poate continua la nesfarsit.

Oare cum ar fi scris Preda despre toate astea?...

Niciun comentariu: