marți, 3 iulie 2007

Acordul de libera circulatie... al pasaportului

Haideti sa va explic cum sta treaba. Iegzista niste baieti la AE (pentru cei nefamiliarizati cu termenul, AE provine de la "American Experience"), care sunt niste persoane foarte libertine. Muncesc, si se vede ca le place ceea ce fac. Sunt probabil cele mai relaxate persoane la locul de munca, si detin o libertate de invidiat. Fiecare dintre ei este acolo propriul sau sef, iar unde sunt multi sefi, organizarea e si ea propriul ei sef, face ce vrea. Si dispare.

Pasesc astazi pentru a treia oara in mandrul lor sediu din Piata Romana. Intru calcand pe calcaie cu siguranta unui om care nu poate da gres, mai ales dupa experienta, nu americana, ci acumulata in urma contactelor anterioare cu dumnealor.
-Buna ziua.
-Buna ziua... (omul e plictisit).
-Am venit si eu dupa pasaportul unui prieten, Cutarescu ii zice...
-Cutarescu si mai cum? (ca sa dai un pasaport unui necunoscut, trebuie sa afli de la el macar numele intreg al titularului).
-Cutarescu Cutarovici.
-Aha... Cum il cheama?
-Cutarescu.
-Cu C?
-Da, cu C... Omul rasfoieste de zor printre pasapoartele care abia asteapta sa fie impartite oamenilor cu suflet bun si credinta-n Dumnezeu. Se mai foieste de doua ori in jurul axei sale, dupa care ma intreaba iar: "Cum ati zis ca-l cheama?"
-Cutarescu... Pare sa fi inteles. In sfarsit. O fi si el obosit, puiul, de dimineata o fi muncind. Dar nu apuc sa-mi zgaiesc ochii o data pri-mprejur, ca "laitmotivul" isi face iar aparitia: "Cum ati spus ca-l cheama?..."
Clipesc des din ochi, zambesc candid si-i repet pentru a patra oara, cred: "Cutarescu...".
-Aha, l-am gasit... Poftim...
-Multumesc frumos, s-aveti o zi buna!
-Si dv la fel! imi ureaza afectuos, si mai ca mi se scurgea o lacrima din ochi. Ce suflet mare...

Cata eficienta; am ajuns astazi sa ridic si al treilea pasaport, iar scenariul a fost mereu acelasi. Si acum haideti sa ne imaginam o scena, de amorul artei. Am ciuda pe tovarasul Cutarescu, care trebuie sa-si ridice maine sau poimaine pasaportul de la baietii de la AE, care-l ridica la randul lor de la ambasada, sau asa ceva. Ma duc acolo si ranjesc frumos, desi nu-i obligatoriu (ma intreb daca mi-ar da aia actu', in caz ca mi-as face aparitia c-o punga de aurolac in mana si intre doua propozitii as mai inhala oleaca...). Le cer pasaportul lui Cutarescu si le spun ca-i "un prieten", caci asta e sintagma care-i sensibilizeaza pe baieti. Ei imi intind amabili documentul, iar eu imi bag picioarele in fericirea lui Cutarescu al nostru si ma sterg la fund, la propriu sau la figurat, cu pasaportul pe care tocmai l-am ridicat, dupa care il arunc, hai sa zicem, in cosul de gunoi de la gura de metrou. Nu-i o situatie adorabila?...

Oare seful lor e la curent cu situatia?...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Facerea de bine se cheama futere de mama...;)